Frankenstein la Palatul Victoria: ADN de Premier
Dacă tot ne-am blocat în algoritmul acesta plictisitor al negocierilor politice, poate că ar trebui să lăsăm pentru o clipă baltă calculele parlamentare și să ne construim premierul ideal în laborator, printr-un transplant masiv de ADN istoric.
Adaugă-ne ca sursă preferată în GoogleDacă aș putea configura prim-ministrul perfect pentru România, aș deschide fără ezitare cartea de istorie și aș face un copy-paste atent de calități. În primul rând, premierul ideal ar trebui să aibă portofelul și disciplina lui Carol I. De la primul nostru rege aș împrumuta acea rigoare financiară aproape maniacală, de care bugetul României are nevoie disperată. Să fie un lider care să verifice cheltuielile ministerelor cu aceeași seriozitate cu care Carol I supraveghea fiecare cărămidă pusă la Castelul Peleș.
Apoi, viitorul premier ar avea nevoie de șarmul și busola diplomatică ale Reginei Maria. La Bruxelles și la Washington nu ne mai putem prezenta cu temele nefăcute și cu aerul unui elev care speră să copieze în ultima bancă. România are nevoie de un lider care să intre în birourile marilor puteri și să obțină respect prin inteligență, prezență și forța argumentului. Exact cum făcea Regina Maria, care reușea să transforme farmecul personal într-o armă diplomatică. Mi-aș dori un premier capabil să împacheteze un refuz într-o pânză de păianjen diplomatic atât de fină, încât ceilalți lideri să plece convinși că, de fapt, ideea le-a aparținut lor.
Un arhitect pentru viitor vs. un paznic de noapte
Din partea lui Anghel Saligny aș lua ambiția constructoare. România suferă de decenii de boala proiectelor începute și abandonate, a panglicilor tăiate înainte să existe drumul și a promisiunilor care mor între două licitații contestate. Premierul ideal ar trebui să aibă mintea omului care a construit podul de la Cernavodă într-o epocă în care mulți spuneau că este imposibil. Când birocrația i-ar spune că „lipsește un aviz pentru trei copaci”, el ar trebui să răspundă simplu: „Plantăm treizeci în loc, dar autostrada se face.” Aș mai adăuga verbul tăios al lui Mihai Eminescu. M-am săturat de replici politice de tipul „mă doare-n organul genital de deficit”.
Premierul ideal trebuie să aibă condeiul necruțător al lui Eminescu din perioada în care scria la ziarul Timpul. Iar din partea Regelui Mihai I aș împrumuta decența și simțul datoriei. Într-o epocă în care mulți confundă puterea cu spectacolul și funcția publică cu propriul canal de promovare, România are nevoie de un conducător calm, demn și discret. Sigur, până când tehnologia clonării istorice va deveni realitate, rămâne să vedem ce variantă ne scoate din joben politica actuală. Iar aici apare adevărata problemă: președintele a blocat din start ideea alegerilor anticipate, într-o mutare care ne condamnă la un fel de concubinaj politic forțat între partide care, în mod normal, nu și-ar mai vorbi nici în lift.
Trista concluzie este că România nu pare să caute acum un arhitect pentru viitor, ci doar un paznic de noapte care să se asigure că nu se fură și ultimele becuri din clădirea Guvernului.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
Înapoi la Homepage
