Unul e deja prea mult! Maria Rohnean scrie despre criza de la Spitalul Marie Curie din Bucureşti
"ONE IS TOO MANY", spune un slogan deja bine-cunoscut. Unul e prea mult. La noi s-a ajuns la zeci, sute...! Maria Rohnean, Coordonator Secția Social și Senior corespondent pe Sănătate la Observator, scrie despre dramele din spitalele româneşti.
A murit un copil în așteptarea unui loc. Nimeni nu știe dacă trăia dacă venea la București, dar dacă trăia? Cu întrebarea asta trebuie să trăiască părinții o viață întreagă.
Sporul pentru un medic în zone defavorizate e 15% în noua lege. Adevărul e că ce să și facă cu banii în Apuseni sau în delta, nu prea are pe ce să-i cheltuie.
Premierul interimar zicea prin februarie că medicii sunt obligați să servească patria acolo unde sunt trimiși. Eu zic să-i ducem pe ATI-știi din marile spitale în deal și-n câmpie, fiecare cu injectomatul în portbagaj, că dacă poate neurochirurgul să umble cu drill-ul în rucsac să opereze pe creier oameni prin Călărași, de ce n-ar putea orice specialist? Măcar acolo bacteriile încă sunt sensibile la Moldamin, deci win win.
"Echitate" - în noua lege. Să ne înțelegem de ce au crescut sporurile inegal în anumite specialități în urmă cu niște ani. Pentru că nu mergea nici dracu acolo, de asta. Pentru că erau secțiile goale de medici și asistente și UPU-urile pline. Pentru că nu stă nimeni să se lupte cu lipsurile, cu orgoliile, cu moartea…iar la final de zi să n-aibă nici bani de chirie.
Cine se luptă cu moartea gratis?
Cum să se lupte o asistentă la 5 paturi de bebeluși, cu moartea, dacă moartea vine la doi bebeluși în același timp? Ați văzut vreodată un stop la un copil de o săptămână? Eu am văzut.
"Să cheme personal de pe alte secții" - zice premierul. Păi adevărul e că primul lucru pe care trebuie să-l facă o asistentă atunci când are două stop-uri cardio respiratorii, e s-o ia la sănătoasa pe Interne să cheme o colegă. E și mai simplu dacă Internele sunt în cealaltă clădire. Aveți idee câte spitale pavilionare avem în țară? N-aveți.
Cum n-aveți idee, domnilor inițiatori de legi, nici că sporurile au fost puse acolo cu un scop. Că plătim performanța, loialitatea, anii de școală ai unor oameni suficient de nebuni încât să facă meseria asta din convingere. Măcar să-și ducă depresia și frustrarea liniștiți într-o casă decentă, la o masă decentă și într-o vacanță decentă.
Dar "decent" e un cuvânt pe care niciunul nu-l aveți în vocabular. Nici casa nici masa nici vacanța voastră nu e decentă.
ONE IS TOO MANY când e vorba de un copil mort.
ONE IS NEVER ENOUGH când e vorba de cei care dau totul să-l salveze.
