Galerie foto "Stătea cu lăcrimioara pe ochi. Simțea mititica că gata, moare”. Ultimele clipe din viaţa unei fetiţe de 9 ani, care a murit la spital după 20 de ore de chin, în Moldova

„Nu voi uita niciodată acea zi, a fost o strășnicie ceea ce s-a întâmplat. Era o fetiță plină de viață, sănătoasă, niciodată nu avea probleme sau să bolească. Dar la 7 februarie 2019 a făcut febră și am decis să o înscriu la pediatru, la clinica unde era la evidență. Ne-am înscris pe sâmbătă, i-am dat niste Nurofen, să-i scadă febra, dar a doua zi din nou s-a ridicat. Stăteam pe gânduri, nu-mi plăcea starea ei și am chemat salvarea. Avea 38,3, nu i-am administrat nimic, ca să o vadă medicii, au vrut să-i pună o injecție, ea micuța striga foarte tare, nu voia”, povestește Iulia Lis, bunica Sabinei, potrivit Shok.md.

Începutul coşmarului pentru Sabina

A fost doar începutul coşmarului. Femeia a trebuit să se ducă din nou cu fetiţa la spital, unde a fost internată pe secţie. I-au făcut analize şi au fost nevoite să aştepte. După patru ore, copila nu primise niciun tratament. Când a fost dusă din nou să fie consultată, bunica a trebuit să rămână să aştepte. I-a auzit ţipătul copilei de după uşă. „Au trecut câteva minute, când s-a auzit un răcnet de Doamne ferește, mi-am pus degetele în urechi nici să nu aud. După puțin timp iese pediatra, am întrebat ce va fi cu copilul. Mi-a spus: „Nu știu ce va fi, de ce nu mi-ai spus din start că i-ai dat galazolin?” (…) Au scos-o pe o targă cu roți și au dus-o în reanimare. Auzeam doar: „Văleu, mă doare, lăsați-mă. Când i-au introdus în vinișoare, se vede că au făcut-o brusc, pentru că în istorie e schimbată, e ștearsă doza, 100% i-au făcut supradozaj de analgin și dimedrol, asta i-a dat o reacție și convulsii. Apoi, ca să-i oprească convulsia i-au introdus Diazepam, care i-a provocat șocul anafilactic, apoi șocul septic, pe care i l-au provocat cu cateterul”, mai spune bunica fetiței.

"Stătea cu lăcrimioara pe ochi. Simțea mititica că gata, moare”

Starea Sabinei însă se înrăutăţise şi copila la rândul său a simţit că va muri. „Bunica, mi-i rău, bunica”, atât zicea într-una. (....) Mă uitam la aparate, când coborau, când urcau. Îi măsurau și tensiunea la mânuță, răcnea de durere. Eu tot strigam la sora medicală: „Uitați-vă că ceva se întâmplă”. La un moment dat, ea mi-a spus să merg într-un salon și să stau acolo. La 5:30 am coborât înapoi, ea stătea cu lăcrimioara pe ochi, iar împrejurul ei gărăfi cu apă fierbinte, lipite de ea. Chiar dacă era pe cale de moarte, nu trebuiau să-i pună fierbinte. Era vânătă, simțea mititica că gata, moare, a și zis: Bunica, eu nu o să scriu mai mult”.

După câteva ore, avea să i se spună că „Sabinuţa nu mai este”. În urma ei au rămas miile de întrebări şi multe lacrimi. La mormântul copilei, bunica încă plânge. Şi aşteaptă răspunsuri şi dreptate.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰