Cum apare violența la adolescenți și ce putem face înainte să fie prea târziu. Explicaţia specialiştilor

Potrivit acestora, printre factorii care duc la acte de o asemenea violenţă sunt cei psihologici, precum trauma timpurie sau stima de sine precară, manifestate şi prin furie, dar şi factori sociali şi culturali, cum ar fi expunerea la agresivitate şi toleranţa la violenţă, într-un context emotional vulnerabil, prin jocuri video şi reţele sociale.

"Violenţa extremă între minori este un eşec colectiv, nu doar un act individual. Responsabilitatea este astfel împărţită între familie, şcoală, comunitate şi sistem. Copiii violenţi sunt aproape întotdeauna copii răniţi. Asta nu justifică violenţa, dar o explică şi arată unde trebuie intervenit", precizează "Salvaţi Copiii". 

Potrivit sursei citate, violenţa extremă între copii este "un subiect sensibil şi complex", iar cercetările arată "clar" că nu apare "din senin", ci, de obicei, este rezultatul unei acumulări de factori care nu sunt observaţi sau sunt minimalizaţi şi astfel ignoraţi.

Specialiştii indică, printre factorii psihologici responsabili de violenţa copiilor şi a adolescenţilor, abuzul sau neglijarea în copilărie, care pot altera dezvoltarea creierului, în special în zonele responsabile cu empatia şi controlul impulsurilor, dezvoltând un ataşament profund dezorganizat, lipsa empatiei, ceea ce face ca individul să nu simtă suferinţa provocată altora, stima de sine fragilă sau instabilă care se poate transforma în "furie cronică", cu "o frustrare intensă" şi incapacitatea de a tolera eşecul, dar şi sentimentul de nedreptate, iar violenţa extremă apare uneori ca o reacţie la o "rană narcisică" – o umilinţă percepută care este atât de insuportabilă încât individul simte nevoia să „şteargă” sursa umilinţei prin forţă.

De asemenea, alţi factori psihologici declanşatori pot fi capacitatea redusă de anticipare a consecinţelor şi de a discerne între acţiunile reversibile şi cele ireversibile, tulburări de personalitate sau idei paranoide, cu percepţia constantă de ameninţare, construindu-şi o naraţiune de genul: "merită", "nu am alternativă", "aşa opresc tot" şi consumul de alcool sau droguri, care reduce autocontrolul.

Printre factorii sociali şi de mediu, care pot acţiona ca un "incubator" pentru comportamentele agresive şi pot genera o frustrare cronică ce explodează în violenţă, sunt percepţia sărăciei extreme şi a inegalităţii sociale, interiorizată prin sentimentul de injustiţie socială, izolarea socială şi alienarea, dar şi expunerea la violenţă şi lipsa modelelor pozitive.

"Copiii care nu se simt conectaţi la comunitate sau care simt că societatea i-a respins sunt mai predispuşi să adopte comportamente destructive pentru a atrage atenţia.În acelaşi timp, martorii la violenţa domestică sau comunitară învaţă că forţa este singura metodă eficientă de rezolvare a conflictelor sau de obţinere a respectului", explică specialiştii.

Aceştia mai notează influenţa anturajului şi apartenenţa la grupuri care glorifică violenţa (găşti, grupări extremiste) oferă unui adolescent validarea de care are nevoie pentru a comite acte atroce, precum şi bullying sever şi repetat care se transformă în bullying cronic.

"În privinţa factorilor culturali, cultura adesea oferă «scenariul» prin care un individ îşi justifică acţiunile. Aici intră acceptarea socială şi toleranţa la violenţă: mass-media, reţelele sociale, jocurile video (în exces şi fără context familial) sau discursul public agresiv întâlnit frecvent, care amplifică manifestarea comportamentelor violente în rândul copiii şi adolescenţii şi pot reduce capacitatea acestora la suferinţa trăită de ceilalţi. Nu jocurile sau filmele singure produc violenţă, ci contextul emoţional în care sunt consumate", explică specialiştii.

Potrivit "Salvaţi Copiii", chiar şi persoane relativ stabile pot deveni violente în anumite contexte cum ar fi: umilinţă publică, escaladarea unor accese de furie ca urmarea a unor conflicte repetate, eşecuri şcolare sau relaţionale transformate în evenimente percepute ca „ultima picătură”, în lipsa unor mecanisme de rezolvare a conflictelor.

De unde pornește violența extremă

"De obicei, traseul violenţei arată astfel: Traumă + frustrare → resentiment → ideologie justificativă → factor declanşator → violenţă. Fără mecanisme de auto-reglare emoţională sau sprijin social, escaladarea devine tot mai probabilă", precizează specialiştii.

Factorii de protecţie sunt, potrivit acestora, relaţii stabile şi de sprijin din partea familiei cu stabilirea de limite clare, manifestarea de căldură emoţională şi zero toleranţă pentru violenţă, modele de gestionare calmă a conflictelor, educaţie emoţională şi învăţarea empatiei în familie, dar şi în mediul şcolar, acces la servicii de sănătate mintală, care oferă modalităţi de prevenire sau intervenţie, modele non-violente de rezolvare a conflictelor, prin dezvoltarea rezilienţei şi însuşirea unor mecanisme de autoreglare emoţională, sentiment de sens şi apartenenţă, implicarea adolescenţilor în luarea deciziilor şi rezolvarea de probleme şi o intervenţie rapidă în situaţiile de bullying, prin implicarea consilierilor şcolari şi crearea unui climat de siguranţă în mediul şcolar.

Cei doi adolescenţi de 15 ani reţinuţi după ce au ucis un alt băiat de 15 ani, cu lovituri de topor şi cuţit, apoi au încercat să îl incendieze, iar trupul neînsufleţit l-au îngropat în grădină, au fost duşi, joi, la sediul Institutului de Medicină Legală Timişoara pentru expertiza medico-legală psihiatrică şi urmează să fie duşi în faţa magistraţilor cu propunere de arestare preventivă.

Potrivit unor surse din rândul anchetatorilor, crima ar fi fost comisă din invidie.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰