Actorul Alexander Zudor, la 2 ani după ce a fost închis: "Am simţit că îmi pierd minţile". Cum arată o zi în penitenciarul Rahova

În spatele gratiilor, e o altă lume. În care timpul se măsoară altfel, fie că eşti poliţist de penitenciar, fie că eşti deţinut. Între cei liberi şi cei condamnaţi, societatea şi legea au pus ziduri înalte şi sârmă ghimpată. Acolo, politicieni, oameni de afaceri, actori, sportivi - toţi sunt egali. România încă are puşcării supraaglomerate şi condiţiile din penitenciare sunt invocate de fugari drept motive pentru a scăpa de pedepse. 

• Primul episod de iarnă din acest sezon. 7 judeţe, cele mai afectate: COD ROŞU de viscol

6 dimineaţa, penitenciarul Rahova din Capitală. 92 de mii de metri pătraţi securizaţi perfect pentru cei 1.544 de condamnaţi şi arestaţi preventiv. Toţi, bărbaţi. Gradul de supraagolmerare este de puţin peste 100%, cu mult mai bine faţă de alte penitenciare din ţară. 

"De fiecare dată când am o conversaţie cu cineva îmi spune: Mamă, cred că îi bateţi pe ăia.  Nu! Nu există aşa ceva", ne spune Ştefan Dumitrache, agent principal de poliţie penitenciară.

Ştefan Dumitrache este poliţist de penitenciar de trei ani. Misiunea lui este să supravegheze o secţie destinată arestaţilor preventiv şi condamnaţilor cu regim închis. Adică cei care au de executat pedepse mai mari de 3 ani.

"În general conteză mult natura faptelor lor, dacă au fapte cu violenţă au o predispoziţie, dar există şi persoane care sunt cu infracţiuni non violente care nu au predispoziţie aşa mare. Am învăţat în primul şi în primul rând că răbdarea este o virtute şi poate fi antrenată. Trebuie să fiu tot timpul pregătit. Şi de obicei atunci când ai impresia că totul merge bine, se întâmplă lucrurile mai puţin bune", adaugă Ştefan.

Ziua începe cu apelul deţinuţilor

La 7 dimineaţa. Ştefan îşi preia tura cu cel puţin un sfert de oră mai devreme. Orice minut de întârziere poate duce la nemulţumiri şi revolte. 

Alexandru Badea a fost închis pentru omor cu puţin timp înainte să împlinească 25 de ani. Împarte spaţiul cu alţi 5 bărbaţi. Înainte de micul dejun şi apelul de dimineaţă, face ordine în cameră şi visează la lumea de dincolo de gratii. Şi el, şi colegii lui, îşi încep fiecare zi cu activităţi de reintegrare. 

"O condamnare de 17 ani. Nu pot să spun dacă e mult sau puţin oricum nu cred că există zi în care nu mă gândesc ce a păţit băiatul respectiv eu ies de aici dar el nu se mai întoarce. Deja am executat 8 ani", mărturiseşte Alexandru.

Munca este recompensată cu zile în libertate

Alexandru a fost agent de pază la un lanţ de hipermarketuri. Acum, lucrează în penitenciar. Se ocupă de preluarea comenzilor online ale colegilor. "Sunt recompensat, în zile câştig, nu prin numerar. Aş accepta şi banii, dar prefer să ies cât mai repede de aici", ne spune acesta.

Munca şi activităţile sunt plătite în cea mai tare valută: libertatea, adică mai puţine zile de executat. 

Alexander are o condamnare de 7 ani pentru un viol şi două tentative. Joacă acum un rol pe care nici măcar nu şi l-a imaginat vreodată. "În pofida faptului că atunci mergeau lucrurile foarte bine şi pe plan profesional eram actor de reclame, aveam un mediu foarte frumos cu toate astea eu am considerat că nu fac faţă acelui moment. Am simţit că îmi pierd minţile la un moment dat şi am făcut nişte tâmpenii", ne povesteşte Alexander Zudor.

De 3 ani, ţine legătura cu copiii lui prin scrisori. "Cel mai greu lucru să nu pot să le fiu alături, să nu ştiu cum sunt, nici nu mai ştiu cum arată de 3 ani. Trăiesc şi ei cu stigmă automat, ei nu au nicio vină şi eu de asta lupt să mă apropii de ei. Bă, am căzut dar mi-am revenit. Atunci când ai căzut, o gramadă de prieteni au dispărut, nu mai sunt acolo", declară Alexander.

Cum decurge restul zilei pentru deţinuţi şi poliţişti

Înainte de masa de prânz, deţinuţii pot merge la slujbă pe rând. Revin în camere pentru masă. Mâncarea le este adusă la uşă, tot de deţinuţi. Deşi e un penitenciar de bărbaţi, mulţi dintre şefii secţiilor de deţinere sunt femei. 

Conform regulamentului, după masă deţinuţii sunt scoşi la plimbare în curte. Fiecare sector are propriul spaţiu. Totul se face sub pază strictă. 

Pentru condamnaţii de la regimul semideschis, plimbările sunt mai lungi şi se pot deplasa neînsoţiţi în curţile exterioare. Vigilenţa personalului e de multe ori pusă la încercare. Ochii lor sunt, însă, dublaţi de agenţii din posturile de pază.

La ora 19, Ştefan se pregăteşte să predea tura. Urmează apelul de seară, la fel de riguros ca dimineaţa: se numără persoanele din fiecare cameră şi se verifică amănunţit gratiile de la geamuri. E ora 21, ne încheiem misiunea. A fost o zi liniştită, dar n-am uitat nicio clipă unde suntem şi cât de repede pot apărea conflicte sau revolte. Pentru deţinuţi, însă, timpul trece altfel o zi care trece este o zi în minus din pedeapsă.