11 refugiați ucraineni au primit adăpost la un castel din secolul al XV-lea din Irlanda

Când irlandezul Barry Haughian şi soţia lui, Lola, cetăţean spaniol, au aflat că ucrainenii îşi părăsesc locuinţele fugind din calea războiului, au dorit să ofere o mână de ajutor, însă cum nu dispuneau de spaţiu în casa lor din Madrid, au decis să le pună la dispoziţie cea de-a doua locuinţă - un castel din secolul al XV-lea din Irlanda, scrie Agerpres.

• Votanţi ai lui Călin Georgescu au uitat pe cine au pus ştampila. Reacţia unei tinere, întrebate cu cine a votat

Haughian s-a îmbarcat într-o cursă aeriană spre Polonia şi a creat un cont Facebook pentru a oferi cazare refugiaţilor. Un număr de 11 ucraineni - din Zaporojie, în apropiere de Mariupol - s-au întors cu el la castelul Ballindooley.

''Eram cu moralul la pământ de mai bine de o săptămână. Nu eram siguri că asta trebuia să facem, voiam doar să facem lucrurile mai bune pentru ei'', a spus Haughian, care locuieşte în castelul cu patru etaje alături de soţia sa şi cei doi copii adolescenţi.

''Acum, în fiecare săptămână este mai bine... Se poate vedea că se simt mai puţin copleşiţi. Vin mereu oameni care încearcă să-i ajute. Este un fel de 'céad míle fáilte' (o sută de mii de urări de bunvenit) din partea oamenilor din Irlanda''.

23.000 de refugiați ucraineni în Irlanda

Refugiaţii găzduiţi la castel fac parte din cei 23.000 de refugiaţi ucaineni care au ajuns până în prezent în Irlanda. Guvernul se aşteaptă ca numărul lor să crească de patru ori - echivalentul a două procente din populaţie - şi în curând va trebui să-i găzduiască în centre de conferinţe şi în săli de sport.

La o lună după ce au sosit, cinci dintre refugiaţi şi-au găsit slujbe. Copiii lor merg la şcoală şi se joacă pe domeniul extins împreună cu copiii localnicilor, ale căror familii mereu aduc câte ceva, de la frigidere care le prisosesc, la televizoare, pungi cu gazon sau coşuri cu ouă proaspete pentru Maria Nazarciuc, bucătăreasa talentată a grupului.

Are 20 de ani şi i-au rămas impregnate în memorie sunetele bombelor şi rachetelor înainte să pornească în călătoria de trei zile plus 28 de ore de aşteptare la graniţa poloneză pentru a fugi din calea invaziei ruse. Lucrează acum la un centru pentru grădinărit în apropierea castelului.

"N-am crezut că voi locui vreodată într-un castel"

Studentă la contabilitate, a pornit în călătorie alături de mama ei, dar a lăsat în urmă doi fraţi, o soră şi pe bunica ei în oraşul Dnipro, din estul Ucrainei. Speră să-şi continue studiile la Universitatea naţională din Galway în septembrie.

''Când am aflat că vom merge în altă ţară, am plâns pentru că totul s-a întâmplat foarte rapid. Aveam planuri cu prieteni, familia, la universitate, iar într-o bună zi nu am mai avut niciun plan'', a spus ea.

''Irlandezii sunt foarte prietenoşi, foarte amabili. Toţi oamenii vor să ne ajute. Sunt foarte fericită aici. Am o slujbă bună, o locuinţă bună. N-am crezut că voi locui vreodată într-un castel''