Cum schimbă încălzirea globală iernile din România. Climatologul Bogdan Antonescu: dar mai multe furtuni de zăpadă

Iernile din România au devenit tot mai blânde, iar acest lucru s-a reflectat în scăderea semnificativă a cantităților de zăpadă. Chiar și zonele montane resimt această schimbare, ceea ce ridică întrebări despre viitorul domeniilor schiabile, un sector esențial pentru turism și pentru economiile locale din mai multe regiuni.

• Momentul în care femeia de 35 de ani este ucisă de bucata de gheaţă căzută de pe bloc, în Militari Residence

Lector. univ. dr. Bogdan Antonescu, cercetător în climatologie, arată că, în ansamblu, iernile se încălzesc şi se scurtează, dar pentru că un aer mai cald poate reţine mai multă umezeală, furtunile cu ninsori au şanse mai mari să se formeze şi să fie mai intense în zonele unde încă este suficient de frig. „Fiecare grad în plus peste zero face diferenţa între o pârtie bună de schiat şi una pe care zăpada se topeşte rapid”, afirmă climatologul. Potrivit acestuia, există soluţii pentru susţinerea pârtiilor în faţa schimbărilor climatice.

„În urmă cu doar câteva decenii, în multe regiuni din România zăpada îşi găsea locul în peisaj săptămâni întregi. Astăzi, însă, când ne uităm pe fereastră într-o zi obişnuită de iarnă, s-ar putea să vedem mai degrabă un cer plumburiu şi temperaturi pozitive (dacă nu chiar record), decât ninsori abundente sau strat de zăpadă. De unde vine această schimbare? Faptul că iernile sunt tot mai lipsite de zăpadă poate fi explicat prin combinaţie dintre variabilitate naturală şi schimbări climatice. Astfel, există procese fizice şi mecanisme care pot modifica temperaturile şi cantitatea de precipitaţii la nivel regional şi la nivel global. Toate aceste fluctuaţii, deşi naturale, pot face ca iarna să fie uneori mai aspră sau mai blândă, fără a reflecta neapărat trendul general de încălzire pe termen lung. Totuşi, dovezile ştiinţifice arată că deşi variabilitatea naturală joacă un rol important, schimbările climatice antropice au un impact semnificativ asupra asupra iernilor”, explică Bogdan Antonescu, potrivit News.

Climatologul consideră firească întrebarea de ce, după un ianuarie cu temperaturi record la nivel global, ajungem să ne trezim la mijlocul lunii februarie cu ninsori care au dus la un strat consistent de zăpadă? Conform Copernicus, ianuarie 2025 a fost cea mai caldă lună ianuarie la nivel global, cu o temperatură medie de 13.23°C cu 0.79°C mai mare decât media pentru luna ianuarie din perioada de referinţă 1991-2020 şi cu 1.75°C faţă de perioada preindustrială (1850- 1900).

„Într-o lume ce se încălzeşte treptat, iarna nu dispare. Aici şi dinamica atmosferei joacă un rol major: dacă masele de aer polar sunt aduse de circulaţia atmosferei spre sud, atunci în Europa de Est, de exemplu, putem observa un val de frig şi ninsori, chiar dacă restul continentului rămâne la temperaturi peste media obişnuită pentru acea perioadă. În acelaşi timp, o atmosferă mai caldă reţine mai multă umiditate. Această umiditate se transformă apoi în precipitaţii sub formă de ploaie (când temperaturile sunt mai ridicate) sau sub formă de ninsoare (când temperaturile scad sub pragul îngheţului). În plus, pe măsură ce temperatura la suprafaţa mărilor şi oceanelor creşte, creşte şi cantitatea de umiditate şi energie disponibilă pentru amplificându-le severitatea fenomenelor care produc de exemplu ninsori abundente”, explică Antonescu.

Acesta spune că, privind în ansamblu, iernile se încălzesc şi se scurtează, iar din ce în ce mai puţine regiuni ajung să experimenteze frig extrem. Cu toate acestea, fiindcă un aer mai cald poate reţine mai multă umezeală, furtunile cu ninsori au şanse mai mari să se formeze şi să fie mai intense în zonele unde încă este suficient de frig.