Cum ne schimbă călătoriile. Fenomenul "como se dice" tradus de psihologi
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Dacă te-ai întors de curând din vacanţa în Grecia şi nu poţi să te opreşti din spus "parakalo" ori "kalimera" nu e un semn de înfumurare cum ar crede unii, ci pur şi simplu unele elemente locale se "lipesc" de personalitatea celor care călătoresc.
Vorbim despre accent diferit, de cuvinte care îţi vin firesc, de gesturi "importate", ba chiar şi de schimbări vestimentare. Toate acestea, explică o serie de psihologi citaţi într-un articol BBC, sunt perfect normale: dacă ne place un loc, îi stimăm pe localnici, ne place cultura de acolo, păstrăm, inconştient, o bucăţică din acea ţară în minte şi suflet.
Charlotte Russell, psiholog clinician citat în articolul BBC, spune că astfel de mici "artefacte" lipite de noi într-o vacanţă pot deveni rapid ritualuri personale. Aduce exemplul unei prietene care a fost în Bhutan şi acum îşi încheie e-mail-urile cu "Namaste!". Sau, un exemplu cu care empatizăm mult mai uşor: un prieten care a fost în Italia şi acum îşi uneşte degetele în gestul atât de cunoscut al celor din Peninsulă.
De altfel, sunt studii care arată că nu e atât de complicat să copiem, fie şi inconştient, un accent, mai ales dacă petrecem îndeajuns de mult timp într-un loc nou. Fără să îşi dea seama, oamenii imită accente pentru a îşi ajusta modul de comunicare la cei din jur.
Desigur, spune Russell, există şi motivaţia înfumurării, care e mult mai "zgomotoasă": folosim această conexiune cu locurile pe unde am fost pentru a le arăta celor de acasă - prieteni, rude - că suntem "umblaţi", sofisticaţi, superiori.
Antropologul Gareth Barkin aduce în faţă termenul folosit de filosoful francez René Girard, "dorinţă mimetică". Pe scurt, spune că nu căutăm doar gastronomia locală şi obiective turistice, ci am vrea, cumva, să absorbim însăşi cultura locală, atunci când călătorim într-un loc drag.
Schimbare sau nu?
Aşadar, pentru o perioadă, cât încă suntem în vacanţă sau la scurt timp de la întoarcere, ne putem simţi, cumva, alţi oameni. Cu accent diferit, intonaţie diferită, cuvinte şi expresii adoptate din neant, ba chiar hobby-uri noi şi gusturi vestimentare schimbate. Însă, după un timp petrecut alături de apropiaţi, înapoi în rutină, aceste lucruri se disipează şi revenim la "vechiul eu".
Mesajul? Nu ne prefacem că suntem schimbaţi după o călătorie, doar pentru a părea interesanţi (deşi unii o fac). Ci chiar ne schimbăm, mai mult sau mai puţin. Accentul, comportamentul și chiar modul în care ne percepem pe noi înșine sunt mai flexibile decât credem și se modifică natural în funcție de mediul în care trăim.
