De ce apar conflictele între frați și cum pot fi reparate la maturitate. Explicațiile unui psihoterapeut
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Într-o discuție în platoul Observator 16 despre dinamica relațiilor dintre frați și rolul pe care acesta îl are în dezvoltarea copiilor, psihoterapeutul Tamara Ulmean a explicat modul în care părinții pot influența echilibrul din familie și impactul pe termen lung asupra vieții de adult. Pornind de la ideea că fiecare copil are nevoie de atenție individuală, dialogul atinge teme precum rivalitatea între frați, rolurile din familie și felul în care acestea se reflectă ulterior în relațiile sociale și profesionale. Psihoterapeutul subliniază, de asemenea, că anumite tipare din copilărie pot fi conștientizate și chiar corectate la maturitate, cu ajutorul procesului de reflecție personală sau al terapiei.
Prezentator: Așadar, avem frați, mergem pe scenariul acesta, avem frați, unul sau mai mulți. Fraților nu contează. Cum se gestionează corect această situație pentru părinți mai întâi și mai apoi, spun, și pentru copii sau, mă rog, adolescenți, cei care se uită la noi și au poate probleme și spun, păi da, dar ăla mic mă stresează, păi da, dar ăla mare e mai rău. Cum e?
Tamara Ulmean, psihoterapeut: Atunci când vine vorba de părinți, ce i-aș invita să facă ar fi să ofere timp individual cu fiecare dintre copiii lor.
Prezentator: Adică stați separat cu fiecare copil în parte.
Tamara Ulmean, psihoterapeut: Exact. Asta conferă fiecărui copil sentimentul că are locul lui și dispare acea luptă pentru locul meu.
Prezentator: Păi da, dar e normal ca, nu știu, cel mare sau cel mic să preia din anumite responsabilități pe principiul păi ajută-mă, ajută-l, trebuie să faci asta pentru că ești fratele mai mare. Asta e o chestiune cu care noi, toți, generația noastră așa a crescut.
Tamara Ulmean, psihoterapeut: Este un aspect pe care și noi, ca și părinți, îl întreținem, având în vedere copilul mare, copilul mic și care este rolul pe care noi îl acordăm fiecăruia în familie. Pentru că familia este primul sistem din care copilul face parte. Iar modul în care învață să se dezvolte și să crească în acel sistem este modul pe care îl ia ulterior cu el în viață și îl aplică inclusiv în job.
Prezentator: Deci noi suntem, practic, cumva rezultatul acestui micro-univers, familia.
Tamara Ulmean, psihoterapeut: Da.
Prezentator: Pentru cei care au frați, care sunt avantajele cu dezavantajele? Și uite, o întrebare pentru cei care sunt în familie în care există și un frate sau o soră mijlocie. Sunt anumite voci din domeniul acesta de psihologie care spun că tocmai ăla mijlociu este cel mai asuprit. Nu ăla mare sau nu ăla mic. De ce?
Tamara Ulmean, psihoterapeut: Și eu sunt de aceeași părere și aș veni cu o metaforă aici. Mie îmi place să mă uit la copilul cel mare ca fiind asemănător cu focul. Este extrem de puternic, conduce, luminează. Cel mic este așa, ca aerul, aș putea spune. Este jucăuș, este mai lipsit de responsabilitate. Are uneori dificultăți în a face trecerea aceasta către responsabilitate, către maturizare, către a-și asuma lucruri. Însă cel din mijloc este asemuit, sau așa îmi place mie să-l văd, ca fiind apă. Ia forma care e nevoie să o ia.
Prezentator: Păi și nu este bine asta dacă mergem pe ce ai spus anterior, dacă în societate mai apoi ne adaptăm sau suntem în funcție de cum am fost crescuți în familie. Cum ar trebui să rezolvăm? Acum spunem dacă greșesc sau nu.
Tamara Ulmean, psihoterapeut: În viața noastră de adult, cred că noi suntem datori să reparăm, să corectăm, să înțelegem anumite lucruri pe care noi le avem, ca fiind ale noastre, bune și rele.
Prezentator: Cum facem dacă suntem dintr-o familie în care poate frații nu ne-au ajutat, cu care nu ne înțelegem? Eu spuneam că nu am întâlnit foarte multe persoane care să spună păi mă înțeleg foarte bine cu fratele sau sora, e cel mai bun prieten. Așa mi-aș fi imaginat eu cel puțin.
Tamara Ulmean, psihoterapeut: Atunci când un copil este în mijloc și este, așa cum spuneam, ca apa, partea pozitivă este că poate să ia orice formă, se poate adapta în orice împrejurare, însă partea negativă este că nu și-a pus niciodată întrebarea el ce formă și-ar dori să aibă cu adevărat.
Prezentator: E datoria părinților asta să-i ajute sau să nu-i ajute? Ce ar trebui să facă adulții în cazul ăsta?
Tamara Ulmean, psihoterapeut: Atunci când copiii sunt încă acasă și adulții au influență asupra lor, ar fi potrivit să-și petreacă timp cu ei, să-l vadă pe fiecare separat, să întărească calitățile în fiecare dintre copiii lui și să nu-i pună în aceeași categorie de copii.
Prezentator: Se pot repara la maturitate relațiile care nu au funcționat între frații în copilărie?
Tamara Ulmean, psihoterapeut: Desigur, se pot repara și la maturitate. În primul și în primul rând e o întoarcere în partea de copilărie. E ca și cum ți-ai imagina că ești în casa în care ai crescut, la masă cu familia ta și vezi rolul pe care l-ai jucat și cu ajutor sau singur, deși aș recomanda cu ajutorul unui psiholog-psihoterapeut, îți înțelegi rolul pe care l-ai avut, înțelegi că nu valoarea ți-a lipsit în acel moment, ci atenția din partea părinților, după care începi să-ți oferi și începi să ocupi spațiul pe care ai dreptul să-l ocupi în lume.
Prezentator: Ca o concluzie, pentru cei care aveți copii, iată, să le acordați atenție separat, nu tot timpul în grup sau în familie, iar pentru cei care sunteți adulți și aveți frați și vreți să reparați relația, se mai poate întâmpla asta, adică nu este timpul pierdut.
