Video Relaţia dintre fraţi, lecţia care formează inteligenţa emoţională încă din copilărie
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Vi s-a întâmplat vreodată să întâlniţi doi oameni total diferiţi şi să aflaţi apoi că sunt fraţi? Răspunsul ar putea sta... în ordinea nașterii, care dictează şi ce fel de adulţi devin copiii. Primul preia adesea responsabilități extra în familie, motiv pentru care frații mai mari tind să fie mai empatici, mai responsabili și mai perfecționiști decât cei mai mici, mai relaxaţi de obicei şi mai.. creativi. Ce spun specialiştii şi cât de des regăsim aceste tipare în familiile de astăzi, descoperim astăzi, într-un material exclusiv Observator 16.
Eva şi Karina au 3 şi 9 ani şi sunt încă în etapa "de-a şoarecele şi pisica". Ba se ceartă, ba se împacă. La final, chiar dacă nu suportă să fie copiată la tot pasul, sora cea mare este protectivă şi, nu de puţine ori, se face responsabilă pentru toate boacănele surorii mai mici. Fără să-şi dea seama, Karina, pune, de fapt, bazele inteligenţei emoţionale.
Reporter: Ce-ți place cel mai mult la sora ta?
Karina, 9 ani: Că mă joc cu ea și mă lasă să îi fac părul.
Reporter: Ce-ți place cel mai puțin?
Karina, 9 ani: Că nu mă lasă să mă joc cu pisica, nu mă ascultă. Când vreau să dorm nu mă lasă să dorm
Reporter: Şi peste încă 6 ani cum crezi că o să fie?
Karina, 9 ani: Poate puțin mai cuminte
Reporter: Cum îți imaginezi tu că o să fie când o să fiți adulți?
Karina, 9 ani: O să fim vecine, o să mă urmărească peste tot pe unde o să mă duc, cred că o să vină la mine și o să-mi ceară bani.
Pentru că sora mai mare rămâne, peste ani, şi sprijinul cel mai mare. Asumarea unor obligații, tipice mai degrabă pentru un adult, conturează profund caracterul primului născut. Alina are 36 de ani şi o soră mai mare cu 4 ani. Când erau mici, îşi aminteşte că îi lua hainele pe furiş. Acum, îi ia sfaturi şi îmbrăţişări, ori de câte ori revine acasă în Bacău.
"Au sunt firea rebelă, fiind cea mai mică, sunt încăpățânată sunt obișnuită să mi se facă toate mofturile. În timp ce sora mea Ioana e foarte blândă, foarte calmă lasă mereu de la ea. Ştie să mă îndrume, știe să asculte foarte bine și apoi chiar dacă nu îmi da neapărat niște soluții, apasă ea niște butoane cumva astfel încât eu să pot lua singurică deciziile", spune Alina, 36 de ani.
O teorie confirmată şi de studiile psihologilor: frații mai mari sunt mai empatici și mai maturi. Şi au toate premisele unor lideri puternici.
"Fratele mai mic întotdeauna în interiorul societății va fi ăla mai obraznic, ăla mai șmecher, pt că vezi tu umărul meu e protejat de fratele meu. Când vorbim despre fratele cel mare în raport cu fratele cel mic, are rolul tatălui secundar, are rolul protectului total are rolul celui care creează cel mai important proiect din viață să pt că pt fratele cel mic, fratele cel mare reprez trainerul pe care nu-l va avea niciodată", spune Radu Leca, psiholog.
"De cele mai multe ori cel care vine al doilea e puțin mai puternic decât primul pt că sensibilitatea vine odată cu modalitatea noastră a părinților de a ne comportă cu primul copil", spune Magdalena Ghioca, avocat specializat pe copii.
Cu atât mai mult cu cât, spun psihologii mai în glumă, mai în serios, că de la al treilea, copiii se cresc singuri. Ei învață devreme să fie responsabili, să împartă lucrurile, dar şi să negocieze.
În Europa, una din două familii are un singur copil. România se numără însă printre țările în care întâlnim des familii numeroase: aproape 16% au trei sau mai mulți copii, faţă de peste 12% cât este media europeană.
Chiar dacă viaţa pare mai uşoară când nu suntem singuri la părinţi, luptele între frați trebuie să rămână într-o zonă sănătoasă. Aici intervine terapia.
"Implicarea lor uneori în anumite treburi îi face să se simtă importanți și să nu gestioneze sentimentele și emoțiile în detrimentul celui mic. Dacă noi că părinți nu putem gestiona lucrul asta, sunt specialiști care îi pot ajută pe ei, indif de vârstă, că să înțeleagă care e noul lor rol și care este rolul celui mic în viață lor și cum treb să se integreze că și fam din acel moment", spune Magdalena Ghioca, avocat specializat pe copii.
"Când cei doi se măresc vor intra în competiție. Întotdeauna fratelui celui mic îi va plăcea va fi atras de soția celui mare. Va încerca să și ia o femeie aproape la fel dar nu va reuși niciodată și întotdeauna se va uită la soția fratelui mai mare", spune Radu Leca, psiholog.
Din cauza responsabilităţilor crescute, fraţii mai mari tind să fie mai perfecționiști și să evite greșelile cu orice preț. O presiune care vine cu riscul ca, la maturitate, aceştia de devină stresaţi şi epuizaţi emoţional.
