Video Cine și de ce atacă frigiderele magazinelor din Europa? INTERVIU cu Mihai Rotariu, DNSC, la Observator 360
Urmărește ObservatorNews pe Discover
Interviu cu Mihai Rotariu, director de comunicare DNSC, despre cum ne protejăm de atacurile cibernetice și despre cât de vulnerabile sunt dispozitivele din casele noastre.
Teodora Tompea l-a intervievat în cel mai nou episod al Podcasturilor Observator 360, pe Mihai Rotariu, director de comunicare în cadrul DNSC.
Mihai Rotariu, DNSC: "Până acum vedem un atac pur distructiv. Nu unul monetizat"
Teodora Tompea: Bună ziua, bine v-am găsit la Observator 360! Sunt Teodora Tompea și astăzi vorbim despre atacurile cibernetice care au avut loc în ultimele luni și, mai degrabă, în ultimele săptămâni, în Europa. Știm, de altfel, că și România a fost afectată. Mai multe supermarketuri au raportat că au fost victime ale acestor atacuri, prin care hackerii au crescut temperatura în magazine, acolo unde știm că alimentele trebuie păstrate la temperaturi de îngheț.
De altfel, specialiștii în securitate cibernetică avertizează de multă vreme asupra acestor atacuri. Ne spun că ar trebui să fim mult mai atenți, pentru că războiul cibernetic va atinge cote care ne vor afecta pe noi toți. S-ar putea ca, în foarte scurt timp, acești hackeri să ajungă să controleze chiar și lucrurile pe care le avem în casă.
Însă haideți să descifrăm cum funcționează aceste atacuri și ce se întâmplă, de fapt. Invitatul meu este domnul Mihai Rotariu, director de comunicare la Directoratul Național de Securitate Cibernetică, instituția care gestionează astfel de probleme în România. Acesta este și motivul pentru care am vrut să discutăm. Domnule Rotariu, de ce se întâmplă aceste lucruri? Ajutați-ne să înțelegem care este, de fapt, scopul acestor atacuri, înainte de toate.
Mihai Rotariu: Bună ziua! Mulțumesc de invitație. Trebuie să plecăm de la premisa că oricând putem deveni victimele unui atac de securitate cibernetică, mai ales în contextul geopolitic în care ne aflăm astăzi, aici, în România.
Trebuie să plecăm de la premisa că putem fi vizați noi, ca utilizatori, companiile pentru care lucrăm, instituțiile publice, autoritățile și așa mai departe.
De ce se întâmplă acest lucru este greu de definit în momentul de față. Dacă analizăm ce s-a întâmplat în Franța și, într-o mică măsură, ce s-a întâmplat în România, este greu să ne dăm seama care este adevărata miză a acestui incident de securitate cibernetică, pentru că nu am avut o revendicare.
Nu observăm o monetizare directă a atacului. Pur și simplu, este un atac distructiv. Se crește temperatura în aceste sisteme frigorifice până când alimentele sunt alterate și, desigur, trebuie aruncate.
Este, poate, un atac asupra reputației anumitor companii care au fost victimele acestui incident, dar este greu de stabilit cine se află în spatele atacului.
De obicei, așa cum știm, atacurile cibernetice au în spate o componentă de monetizare. Atacatorii vor să câștige bani de pe urma atacurilor pe care le lansează, dar nu este cazul acestui incident.
Teodora Tompea: Putem să ne gândim, atunci, că urmăresc o destabilizare? Pentru că aici, într-adevăr, au fost lansate mai multe ipoteze. Am spus că nu sunt singurele atacuri cele pe care le-am văzut zilele trecute, ci și acum câteva săptămâni am vorbit despre același lucru. Atunci s-a mers pe ipoteza că Rusia ar încerca, de altfel, o destabilizare.
Știu că este complicat să arătăm cu degetul sau să indicăm un vinovat, dar se discută foarte mult despre această destabilizare, despre tensiune și decredibilizare. Și, apropo de monetizare, s-ar putea să funcționeze, de fapt, psihologia inversă: să creăm panică în rândul populației, să provocăm pagube unor companii care suferă, astfel, pierderi financiare.
Mihai Rotariu: Da, cred că acesta este principalul nostru obiectiv: să calmăm populația, să calmăm situația în astfel de cazuri. La fel s-a întâmplat și în Franța.
Foarte mulți utilizatori confundă modul în care au fost atacate magazinele cu un potențial incident care ar putea afecta inclusiv echipamentele pe care le folosesc acasă. Am primit numeroase întrebări de la public: „Ce se întâmplă dacă îmi este atacat frigiderul de acasă?”.
Nu este cazul. Este posibil ca orice dispozitiv conectat la internet să fie, la un moment dat, vulnerabil. Dacă avem, de exemplu, un frigider inteligent acasă și nu ne asigurăm că facem toți pașii necesari pentru a-l securiza, ne expunem unor riscuri.
Aici mă refer la faptul că orice dispozitiv conectat la internet vine cu un nume de utilizator și o parolă implicite. Trebuie să schimbăm de fiecare dată acele date de autentificare.
Un router de internet, de exemplu, pe care îl cumpărați din magazin, trebuie să aibă credențialele schimbate atunci când ajungeți acasă. Trebuie să îi faceți update la software, la firmware și așa mai departe.
Deci trebuie să avem o conduită de securitate, atât noi, ca utilizatori, cât și companiile și autoritățile, astfel încât să ne asigurăm că facem demersul atacatorilor cât mai dificil de realizat.
Cum ne protejăm noi, ca utilizatori casnici, de astfel de pericole
Teodora Tompea: Pentru noi, utilizatorii simpli, utilizatorii casnici, orice dispozitiv poate să reprezinte un risc? Adică poate fi accesat de un hacker, indiferent dacă am făcut și pașii aceștia? Îmi dau seama că și hackerii au ajuns să se perfecționeze.
Mihai Rotariu: Trebuie să plecăm de la premisa că nu există, cel puțin în securitatea cibernetică, securitate 100%. Ceea ce putem face este să întărim securitatea cât putem de mult.
Teodora Tompea: Adică să știm că am făcut tot ce este posibil și tot ce ține de noi, de fapt.
Mihai Rotariu: Să luăm exemplul vulnerabilității PHP despre care am scris săptămânile trecute. O vulnerabilitate într-un cod de programare care a afectat 70% dintre site-urile la nivel mondial. Despre acea vulnerabilitate nu se știa până atunci.
Iată că sunt descoperite astfel de vulnerabilități despre care nu știm și pe care nu avem cum să le remediem înainte să aflăm de existența lor.
Teodora Tompea: Așa că totul merge mult mai repede, pentru că și tehnologia, în paralel cu tehnicile de hacking, probabil că face pași mult mai mari decât capacitatea noastră de a ține pasul.
Mihai Rotariu: Ați punctat perfect. Tehnologia se dezvoltă într-un ritm foarte rapid, inteligența artificială se dezvoltă într-un ritm foarte rapid și trebuie să plecăm, desigur, de la premisa că atât atacatorii, cât și cei care lucrează în zona de securitate cibernetică, adică cei care ne protejează, folosesc aceste instrumente.
Cât de vulnerabili suntem, de fapt?
Teodora Tompea: Dar cum suntem vulnerabili, concret? Pentru tot ceea ce facem noi în viața de zi cu zi, telefonul este conectat permanent la aplicații, iar datele noastre se află acolo. Acasă, dacă avem o casă inteligentă – deși poate este mult spus „casă inteligentă” –, avem dispozitive inteligente: camere de supraveghere, mașină de spălat, uscător, frigider și televizor. Toate acestea sunt conectate la internet.
Noi, concret, cum suntem vulnerabili? Ce ni se poate întâmpla rău?
Mihai Rotariu: Cred că una dintre principalele greșeli pe care le facem este că nu ne interesează subiectul. Avem impresia că securitatea nu este responsabilitatea noastră.
Motto-ul la nivel european este „Cybersecurity is a shared responsibility”, adică securitatea cibernetică este o responsabilitate comună. Este responsabilitatea mea, a utilizatorului care beneficiază de anumite servicii, a companiilor care lansează produsele respective, dar și a autorităților, care trebuie să facă avertizări, prevenție și așa mai departe.
Trebuie să avem o conduită foarte sigură în acest caz. De obicei, fac această paralelă: în viața reală avem reflexe de securitate.
Când plecăm de acasă, încuiem ușa. A devenit un reflex. Eu, de exemplu, câteodată, după ce plec de acasă, nu-mi mai amintesc dacă am încuiat sau nu ușa, tocmai pentru că a devenit un reflex. Ajung la ușă și o încui. Câteodată sunt și cazuri în care există două încuietori.
Fac paralela cu o parolă complexă, care este o cheie, și cu autentificarea în doi pași, care este o altă cheie.
Deci aceste reflexe de securitate pe care le avem în viața reală trebuie să le transferăm și în mediul online, pentru că mare parte din activitatea noastră s-a mutat în mediul digital.
Mihai Rotariu, DNSC: "Să folosim autentificări în mai mulți pași"
Teodora Tompea: Deci, mai întâi de toate, parolele trebuie să fie cât mai puternice. De aceea ni se și cere să avem un „strong password”, o parolă puternică.
Mihai Rotariu: Parole, autentificare în doi pași, o parolă distinctă pentru fiecare cont.
Teodora Tompea: Adică nu aceeași parolă?
Mihai Rotariu: Nu aceeași parolă.
Ceea ce reprezintă o problemă la nivel mondial, pentru că statisticile spun că, la nivel mondial, un utilizator mediu are peste 250 de conturi. Ceva de genul acesta. Deci să reținem o parolă distinctă, care să fie și complexă, pentru fiecare cont este imposibil.
Dar există manageri de parole pe care îi putem folosi. Aceștia pot genera parole complexe pentru noi, le pot stoca și se pot conecta atât la browserul de internet pe care îl folosim, cât și la dispozitivele noastre.
Teodora Tompea: Și acești manageri de parole sunt siguri? Sau sunt mai siguri?
Mihai Rotariu: Sunt mai siguri decât să ținem un bilețel cu parola lipit de ecran sau să le păstrăm în telefon. Absolut. La fel de problematic este și să le salvăm în browser.
Teodora Tompea: Nici salvarea în browser nu este sigură?
Mihai Rotariu: Nu este cea mai sigură variantă, pentru că un browser de internet este conectat la un cont. În momentul în care cineva ne compromite acel cont, poate ajunge inclusiv la credențialele de acces salvate acolo.
Teodora Tompea: Bun, asta este destul de clar: parolele trebuie să fie diferite, puternice și trebuie să folosim acești manageri de parole.
Dincolo de asta, datele pe care le furnizăm. Cum trebuie să procedăm? Pentru că aproape peste tot ne sunt cerute datele personale. Dacă plasăm, de exemplu, comenzi, furnizăm datele cardului bancar, iarăși în privința plăților pe care le avem de făcut. Cu CNP-ul nu prea, acolo nu este obligatoriu, dar, oricum, date esențiale din viața noastră sunt online.
Mihai Rotariu: Da, într-adevăr, trebuie să fim foarte atenți la ce date folosim în mediul online și unde le introducem.
Trebuie să ne obișnuim să verificăm securitatea site-urilor și să folosim o soluție de securitate pe dispozitive. Să fim atenți la linkurile pe care le accesăm, la securitatea site-urilor și așa mai departe. Toate aceste verificări se pot face automatizat dacă avem o astfel de soluție de securitate.
Trebuie să fim atenți, în special, unde introducem datele de card, unde introducem date sensibile, unde încărcăm copii după acte de identitate și așa mai departe.
Există, de exemplu, în momentul în care facem cumpărături online, un scanner pe care îl putem folosi, care funcționează exact ca un antivirus. Introducem linkul site-ului de pe care vrem să facem cumpărături online și primim un rating de securitate de la 0 la 100. Acesta include mai mulți parametri, inclusiv reputația site-ului, dacă are un certificat de securitate, unde este găzduit, dacă este găzduit într-o țară în care există o jurisdicție unde poți, ca reprezentant al autorităților de aplicare a legii, să ceri mai multe informații despre ce s-a întâmplat, dacă are recenzii, dacă are o reputație bună, dacă este de mult timp în mediul online și așa mai departe.
Această verificare se face rapid. Nu trebuie să facem noi muncă de detectiv pentru a verifica.
Cum ne folosim de AI
Teodora Tompea: Și putem să ne folosim și de inteligența artificială, să punem întrebări despre anumite lucruri care ne sunt la îndemână, nu?
Mihai Rotariu: Da, dar trebuie să vrem să punem aceste întrebări. Din păcate, utilizatorul, în general, este relaxat și își imaginează că altcineva este responsabil de securitatea datelor, echipamentelor sau software-ului pe care îl folosește.
Teodora Tompea: Și că lui nu i se poate întâmpla, de fapt, asta.
Mihai Rotariu: Exact, că nu i se poate întâmpla. Iar când apar vulnerabilități sau scurgeri de date din baze de date cu credențiale de acces, ulterior trebuie să îți pui mai multe întrebări și să cauți să vezi cum îți poți proteja mai departe datele.
Pentru că datele în sine sunt monetizabile de către atacatori, fie direct, prin atacuri cibernetice, fie prin vânzarea lor mai departe către alți infractori.
Ce facem dacă suntem victimele unui atac cibernetic?
Teodora Tompea: Să zicem că ai fost victima unui atac cibernetic, într-o formă sau alta. Cred că cei care urmăresc astfel de subiecte sunt mai obișnuiți cu atacurile în care victimele rămân fără bani în conturi, le sunt sustrași banii de pe card sau le sunt blocate anumite conturi.
Ce trebuie să facă? Multă lume merge pe principiul: „Nu știu ce să fac, nu fac nimic, de fapt, stau și las lucrurile să curgă așa”. Unde mă adresez? Cu cine discut? Care este instituția care mă ajută sau care este traseul pe care trebuie să îl urmez? Sunt mai multe instituții care trebuie să colaboreze în cazul în care ești victimă.
Mihai Rotariu: Aici mai avem o altă problemă. Noi vrem ca funcționalitatea și accesul să fie cât mai facile. De exemplu, în cazul băncilor, vrem ca, în momentul în care am făcut o plată, banii să apară deja în contul celuilalt.
Ei bine, în momentul în care am făcut o plată și am făcut-o către cine nu trebuie, banii ajung în conturile atacatorilor, care, în câteva secunde, îi pot muta în alte conturi, până când ajung într-o jurisdicție unde există probleme de colaborare cu autoritățile de aplicare a legii.
De aceea trebuie să prevenim astfel de lucruri și să ne obișnuim, în primul rând, să nu mai procesăm informația așa cum am fost obișnuiți să o facem în mediul online, în special pe rețelele de socializare.
Atenția noastră, adică deficitul de atenție, este din ce în ce mai mare pe internet. Suntem obișnuiți să derulăm rapid prin postări și prin mai multe tipuri de informații, iar creierul nostru are această tendință și în momentul în care facem acțiuni importante, cum ar fi să furnizăm datele cardului pe un anumit site.
Poate fi un site clonă, care arată la fel ca cel al băncii, dar, surpriză, are o denumire diferită a domeniului față de domeniul băncii. Pentru că nu suntem obișnuiți să verificăm, ci pur și simplu creierul nostru vede elemente de identitate vizuală similare și are impresia că se află pe un site legitim. Astfel, introducem datele de acces la internet banking sau datele cardului, care ajung în posesia atacatorilor.
În momentul în care se întâmplă acest lucru, este foarte important să anunțăm imediat banca, pentru a bloca acel instrument de plată.
Teodora Tompea: Deci acesta este primul pas.
Mihai Rotariu: Primul pas. Să încercăm să vedem ce s-a întâmplat cu banii noștri, pentru că există situații diferite.
Dacă, de exemplu, atacatorii au luat datele de card și le-au folosit pentru a cumpăra un produs de la un retailer cunoscut din străinătate, care urmează să le fie livrat, este posibil să se mai poată face ceva și să vă recuperați banii.
Dar dacă banii au ajuns în mai multe conturi, iar atacatorii au reușit să îi transfere mai departe, în criptomonede sau poate chiar în aplicații fintech din alte state, atunci banca nu prea mai are ce să facă pentru dumneavoastră.
Și revin la discuția despre viteza cu care se fac tranzacțiile, în special în domeniul bancar, lucru care ne ajută pe noi, utilizatorii. Totodată, există și elementul 3D Secure în sistemele bancare. În momentul în care faci o tranzacție, o și validezi.
Dacă ai validat tranzacția respectivă printr-o autentificare în doi pași, de pe telefonul tău, deja nu mai ai ce să faci.
Dar trebuie să anunți imediat banca despre problemă, să blochezi instrumentul de plată, după care să faci o plângere la poliție dacă, într-adevăr, ai fost păgubit.
Nu în ultimul rând, trebuie să anunți și DNSC-ul, pentru că scenariul prin care ai fost vizat poate fi unul nou.
Noi putem, mai departe, să avertizăm populația cu privire la noi metode de operare. Asta facem, de exemplu, în proiectul „Siguranța Online” și în proiectul „Uniți împotriva escrocheriilor”. Primim de la utilizatori astfel de povești și scenarii folosite de atacatori, prin care aceștia i-au păcălit să furnizeze date, să facă anumite tranzacții sau poate chiar să ofere bani în numerar direct atacatorilor.
Teodora Tompea: Ce se întâmplă în momentul în care victima este, să zicem, un copil? Mă gândesc că poate un hacker intră pe camera de supraveghere a copilului, iar acele date sau imagini ajung în niște rețele care nu presupun doar violarea unor date personale, ci și riscul expunerii copiilor, de exemplu, în zone mult mai sensibile, poate în medii asociate cu pedofilia.
Riscul poate fi mult mai mare, iar expunerea unor minori sau, în fine, a oricărei persoane, în astfel de medii este mult mai greu de controlat.
Cum se poate gestiona și controla, de fapt, o astfel de situație?
Mihai Rotariu: Recunosc, sunt și eu părinte și mă gândesc cum o să gestionez, pe viitor, relația copilului meu cu tehnologia și cu internetul.
Teodora Tompea: Nu poți să le interzici accesul la tehnologie în totalitate.
Mihai Rotariu: Poți folosi niște aplicații de control parental, care și ele au anumite limitări. De aceea este important să discuți foarte sincer cu copilul și să îi explici care sunt pericolele, unde pot ajunge datele, ce pot face atacatorii cu ele și așa mai departe.
Teodora Tompea: Cum pot reacționa în momentul în care, poate, sunt atrași în astfel de situații?
Mihai Rotariu: Dacă se întâmplă un astfel de caz, dacă imaginile ajung în posesia atacatorilor sau dacă sunteți șantajați, desigur, trebuie să anunțați imediat poliția. Este instituția care se ocupă de astfel de cazuri.
Dar dacă suntem victimele unui deepfake?
Teodora Tompea: Același lucru se întâmplă și dacă ești, de exemplu, victima unui deepfake sau a unei imagini generate cu inteligență artificială și ești plasat, poate, într-un context în care nu ai fost niciodată, într-un fake news?
Mihai Rotariu: Depinde. Pe rețelele sociale există deja instrumente prin care poți raporta astfel de cazuri și există posibilitatea ca acestea să fie suspendate mult mai rapid.
Puteți să ne transmiteți și nouă astfel de situații, la Directoratul Național de Securitate Cibernetică. Avem numărul național de urgență 1911 și platforma pentru raportarea incidentelor de securitate cibernetică: pnrisk.dnsc.ro.
Puteți să raportați astfel de cazuri, iar dacă nu sunt de competența noastră, nu vă faceți griji: vă redirecționăm către autoritatea care are competențe în acest domeniu.
Teodora Tompea: Ajută ca telefoanele, laptopurile și dispozitivele din casă să aibă un sistem suplimentar de protecție? Adică cei care își permit și vor să fie și mai siguri că sunt protejați de hackeri să își instaleze astfel de programe? Știu că există tot felul de soluții software care îți scanează telefonul și te avertizează în momentul în care ai intrat pe un site nesigur.
Chiar dacă asta presupune să plătești lunar niște bani în plus, măcar știi că nu faci vreo greșeală sau că nu ești atacat.
Mihai Rotariu: E bine să fii puțin paranoic, dar nu atât de paranoic încât să ai mai multe soluții de securitate pe același dispozitiv, pentru că nu ajută. O singură soluție este de ajuns.
Vă pot da exemplul personal, pentru că lucrez în domeniu de ceva timp. Nu pot să activez fără o soluție de securitate, deci un antivirus, un manager de parole și o soluție de tip VPN, adică acel software care îmi criptează traficul atunci când accesez anumite site-uri prin rețele care nu sunt sigure, de exemplu, rețele Wi-Fi publice.
Teodora Tompea: Și acestea ar trebui evitate, rețelele Wi-Fi publice?
Mihai Rotariu: Ar trebui evitate și cele din hoteluri. În momentul în care intru pe astfel de rețele, fie doar navighez pe internet, fie, dacă vreau să îmi introduc datele de autentificare și accesez un site unde trebuie să introduc un nume de utilizator și o parolă, de regulă activez VPN-ul.
În special dacă folosesc aplicații bancare, activez VPN-ul cu siguranță.
Teodora Tompea: Și o ultimă întrebare: cât de mult vă sperie pe dumneavoastră, care sunteți în domeniu, ceea ce ar putea urma în acest război hibrid, în acest război cibernetic?
Mihai Rotariu: Nu foarte tare, pentru că deja m-am obișnuit cu astfel de incidente.
Tocmai de aceea, tot ce putem noi să facem, așa cum spuneam, este să pornim de la motto-ul menționat anterior: nu există siguranță 100%, dar trebuie să ne asigurăm că facem tot ceea ce ține de noi pentru a ne proteja datele, echipamentele, rețelele și așa mai departe.
Să activăm autentificarea în doi pași, să folosim o parolă complexă, un manager de parole și o soluție de securitate.
Este foarte important să actualizăm software-ul de pe dispozitivele pe care le folosim. Unele dintre ele se pot actualiza automat, deci trebuie să bifăm opțiunea de actualizare automată din setări. În cazul altora, cum este routerul de internet, s-ar putea ca, la un anumit interval, să trebuiască să facem acest lucru manual.
Dar este important să facem toate aceste lucruri.
Teodora Tompea: Vă mulțumesc tare mult, Mihai Rotariu, director de comunicare DNSC! Vă mulțumesc și dumneavoastră, celor care ne-ați urmărit. Rămâneți, așadar, pe Observator și pe Antena 1!
