Video INTERVIU. Darko Peric, Helsinski din Fabrica de Bani: "România e a doua casă! La Barcelona eu mănânc sarmale"

• Întoarcerea la București, după 30 de ani
• România, a doua casă
• Covrigei, merdenele și sarmale
• De la București, în "La Casa de Papel"
• Pasiunea pentru actorie
• Rolurile care i-au marcat cariera
• Cinematografia românească și actorii preferați
• Cât din Darko se regăsește în Helsinki?
• România, a doua casă. Spania, a treia
• Succesul internațional și întâlnirile cu fanii

Actorul a acordat un INTERVIU ÎN EXCLUSIVITATE pentru Observator, Antena 1, și a vorbit despre întoarcerea la București, amintirile din anii studenției, începuturile sale în cinematografie, pasiunea pentru actorie și succesul internațional al serialului "La Casa de Papel".

Întoarcerea la București, după 30 de ani

Cristina Petrescu, reporter Observator: Dacă nu ar fi jucat rolul lui Helsinki în "La Casa de Papel", ai fi putut la fel de bine să-l interpretezi pe cel al lui București, să spunem, pentru că ai locuit șase ani în capitala României. Orașul acesta înseamnă ceva pentru tine, la fel ca România. Ce te-a adus aici, în 1995?

Darko Perić: Am venit aici în 1995, la facultate. Am făcut facultatea în România și am locuit la București. Uite, am ajuns în București alaltăieri, iar ieri am avut ocazia să fac ceea ce făceam acum 30 de ani. Am luat tramvaiul 41 și m-am dus până în Ghencea, unde am locuit. Am făcut un tur turistic cu tramvaiul.

Cristina Petrescu: Cum a fost să te plimbi din nou cu tramvaiul 41 prin Ghencea? Te-au năpădit amintirile?

Darko Perić: Da, bineînțeles! Când am ajuns aici, stăteam la un etaj superior și am văzut Agronomia. Am locuit la cămin, aici, acum 30 de ani. M-am dus și am intrat în complexul acesta. M-am simțit din nou ca Darko cel de 18 ani.

Cristina Petrescu: Ai studiat medicina veterinară?

Darko Perić: Am făcut medicina veterinară și multă lume mă întreabă dacă am terminat. Da, am terminat, am și diplomă!

România, a doua casă

Cristina Petrescu: Soția ta este româncă, deci România ocupă un loc special în viața ta!

Darko Perić: Bineînțeles! Și copilul meu este jumătate român. Ca Dunărea. Asta avem în comun - Serbia și România. Soția mea este româncă, din Satu Mare.

Cristina Petrescu: Vorbiți română acasă?

Darko Perić: Da, acasă vorbim română. Eu și soția mea vorbim românește în fiecare zi.

Cristina Petrescu: Foarte tare! Dar copilul?

Darko Perić: Copilul vorbește cinci limbi. Cu mine vorbește sârba, cu soția mea vorbește româna, iar când suntem cu toții la masă, el vorbește spaniola, în timp ce noi vorbim româna. Apoi vorbește catalana, engleza și italiana.

Covrigei, merdenele și sarmale

Cristina Petrescu: Ce mâncare românească îți place?

Darko Perić: Mâncare românească... Eu prefer să vorbesc despre fiecare zonă în parte. Îmi amintesc că, în București, erau oameni pe stradă care vindeau covrigei înșirați pe ață. Dacă vorbim despre București, aș spune covrigei și merdenele. Mâncarea tradițională românească seamănă cu cea tradițională sârbească: sarmale, mămăligă, mititei. Acum câteva zile, soacra mea a fost la Barcelona. Și ghici ce am mâncat? Sarmale!

De la București, în "La Casa de Papel"

Cristina Petrescu: Cum a fost drumul de aici până la serialul de mare succes "La Casa de Papel"?

Darko Perić: Acum mi se pare că drumul către "La Casa de Papel" a fost mai simplu decât drumul spre România și înapoi. Foarte mulți telespectatori, foarte mulți tineri de astăzi, nu știu cum era România înainte de Revoluție și în anii '90. Bucureștiul îl port în inimă. Este primul oraș mare în care am ajuns. Acum e ușor: iei avionul și te-ai dus la Londra sau la Amsterdam. Dar înainte nu era atât de simplu. Ca să ajungi din Craiova la București, aveai nevoie de câteva ore. La începutul anilor 2000, m-am dus la Timișoara și am făcut figurație în filme. Am făcut figurație într-un film care cred că era ultimul regizat de Sergiu Nicolaescu. Eram acolo, în mulțimea de figuranți din fața Catedralei din Timișoara și strigam: "Jos cu Ceaușescu!". După aceea, am făcut figurație la Satu Mare, într-un film unguresc.

Pasiunea pentru actorie

Cristina Petrescu: De unde vine pasiunea aceasta pentru artă?

Darko Perić: Este interesant. Eu cred că fiecare dintre noi are o pasiune încă din copilărie. Marele Muhammad Ali spunea că un campion știe de la șase ani ce vrea să facă. Eu spuneam tot timpul: "Vreau să fiu actor!". Încă de mic spuneam asta și făceam teatru la școală. Am făcut teatru vreo șase ani. Îmi plăcea și să desenez, iar astăzi încă îmi place să desenez. Le-am spus părinților mei că vreau să fac facultatea de actorie. Era în 1995. Ei mi-au răspuns: "Ce vrei să faci? Acolo e război, aici e tranziție. Tu te faci doctor!".

Rolurile care i-au marcat cariera

Darko Perić a ajuns să joace și în producții românești, inclusiv în filmul "Vacanță all inclusive", în care a interpretat un personaj negativ.

Darko Perić: Am zis: "Hai să schimbăm puțin, să joc și un personaj negativ!". 

Un alt moment important a fost întâlnirea cu producătorul Cristi Cordilă, prietenul său, care i-a propus un nou proiect.

Darko Perić: A venit la Berlin și mi-a spus: "Darko, să știi că am un film". Mi-a trimis scenariul. Am văzut că era vorba despre un mafiot sârb și am zis: "Lasă...".

Cinematografia românească și actorii preferați

Darko Perić: Acum, dacă vorbim despre cinematografia românească, e o treabă serioasă. Te duci la Cannes, spui că ești din România și lumea reacționează: "Wow!". Actorul meu preferat este Toma Caragiu. I-am văzut filmele. "Actorul și sălbaticii" este unul dintre acele filme care ar trebui difuzate aici cel puțin o dată pe săptămână, pe toate posturile.

Cât din Darko se regăsește în Helsinki?

Cristina Petrescu: Cât de mult se regăsește Darko în personajul Helsinki din "La Casa de Papel"?

Darko Perić: Amândoi avem barbă și vorbim spaniola, dar nimic mai mult.

România, a doua casă. Spania, a treia

Darko Perić: Eu am familia în România. România este a doua mea casă. Spun mereu: Spania este a treia casă, iar Italia, a patra.

Succesul internațional și întâlnirile cu fanii

Cristina Petrescu: Darko, când ți-ai dat seama că ceea ce ai făcut a fost bine? Odată cu succesul "La Casa de Papel" sau înainte?

Darko Perić: Mulțumesc! Nu știu dacă am făcut bine. Serialul a avut un impact foarte mare în lume. Îmi amintesc că, prima dată când am venit în România după succesul "La Casa de Papel", am mers la un ștrand. Nu puteam să fac baie, pentru că toți voiau să facă poze cu mine. Serialul a avut un succes extraordinar în Turcia, în Brazilia și în foarte multe alte țări. Înainte, veneam aici și nimeni nu mă recunoștea. La anul se vor împlini zece ani și, uite, ieri, în timp ce mă plimbam prin oraș, oamenii m-au recunoscut. Voiau să facă poze cu mine și mi-am spus: "Wow, incredibil!".

Cristina Petrescu: Cum te simți când românii te opresc pe stradă?

Darko Perić: Sunt foarte emoționat.