Video "M-au mințit că a murit la naștere". Poveștile sfâșietoare ale părinților care încă își caută copiii, adoptați în anii '90 în străinătate
Generaţia pierdută a României, adică cei aproximativ 30 de mii de copii care au luat drumul străinătăţii în primii ani ai democraţiei, caută acum să descopere ce le-a fost Scris în ADN. Sunt adulţi, au acces la informaţii, dar nu au ce le lipseşte mai mult: pârghia spre familiile din braţele cărora au plecat. Unii au fost vânduţi, alţii luaţi cu acte false, iar câţiva pur şi simplu au fost salvaţi de la o viaţă precară în România. Îşi caută actele, originile şi sufletul. Dar se lovesc de bariera limbii, de procese îndelungate prin autorităţi şi de uşi închise. O mână de voluntari însă a reuşit să reîntregească familii doar din vorbă în vorbă. Un grup pe o reţea de socializare a reuşit să găsească părinţi sau rude biologice pentru aproape 2.000 de tineri. Au aflat astfel şi secretele acelor vremuri.
După căderea regimului comunist, câteva zeci de mii de copii din orfelinate, şi nu numai, primeau o nouă şansă. Cea a unei adopţii în străinătate. Puţine adopţii s-au făcut însă prin autorităţi. Sute de familii din Statele Unite şi din Europa stăteau la porţile instituţiilor în speranţa că vor pleca cu un copil. Procedeul era însă greu şi îndelungat.
Mulţi au ales calea uşoară
În scurt timp au apărut oamenii de legătură care promiteau familiilor din străinătate că vor pleca în curând cu copilul în braţe. Nu cu ajutorul autorităţilor, ci prin intermediul banilor. Adriana Stoica se ocupă de mai bine de 5 ani de tinerii români adoptaţi peste hotare, care îşi caută acum familiile care i-au dat spre adopţie sau chiar i-au vândut.
"Sunt prea mulți și eu, personal, toate actele pe care le-am văzut, toate hotărârile astea, pe fiecare pagină cu semnătură, eu le văd cu mită. Deci eu mereu văd o mită. În toate", spune Adriana Stoica, voluntar.
Adriana este voluntar în cadrul grupului "Copiii niciodată uitaţi ai României", care reuneşte acum peste şapte mii de membri. O mână de voluntari vorbeşte zi şi noapte cu cei au îndrăznit să facă acest pas: să vadă de unde au plecat. Iar secretele descoperite sunt copleşitoare.
"Erau persoane de legătură. Mă gândesc că era o întreagă filieră. Legislația, oricum, lasă loc de interpretare, de aceea s-a și putut pleca așa, masiv, pentru că sunt zeci de mii cărora nu le știe nimeni numărul real", spune Adriana Stoica, voluntar.
Iar acum România începe timid să-i cunoască.
"Dar când ajung adulți și au propriii copii, fără să vrea, le vine acea dorință de a căuta și încep, cum e firesc, prin autorități. Dar bariera limbii nu prea îi ajută și vin către noi", spune Adriana Stoica, voluntar.
Copiii adoptaţi peste hotare pot apela şi la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţii, însă procedeul poate dura până la câteva luni şi se face prin autorităţile locale.
"Ei practic vin cu un mesaj: "Bună, mă numesc Jonny și vreau să îmi găsiți familia", și apoi intrăm în alte detalii: unde te-ai născut? când te-ai născut? ce date ai? ce știi despre trecutul tău? Și începem să povestim, până ajungem să înțelegem ce știu sau ce doresc să afle și ne facem o imagine despre ceea ce caută", spune Adriana Stoica, voluntar.
Adriana vorbeşte mai mult noaptea cu tinerii, mulţi fiind pe fus orar diferit. Iar informaţiile sunt puse cap la cap până ajunge la un răspuns.
"Un băiat din Danemarca mi-a cerut să îi găsesc mama. Am găsit-o foarte repede. Fiind dintr-o comunitate mică, oamenii se cunosc între ei și e foarte ușor să îi găsim. Și nu-i venea a crede că e mama lui și că am găsit-o așa repede", spune Adriana Stoica, voluntar.
Singura variantă, testul ADN
Kitul pentru testarea ADN conţine în primul rând instrucţiunile pe care trebuie să le urmaţi pas cu pas pentru prelevarea probei, beţişorul cu care va fi prelevată proba de salivă dar şi această sticluţă ce va fi trimisă în acest plic prin poştă pentru analiză. Rezultatul ar trebui să ajungă în aproximativ 4 săptămâni.
Există şi varianta testului prin serviciile de medicină legală, însă trebuie îndeplinite mai multe criterii juridice.
"Și am spus: "Doamnă, vă ajut eu. Vă fac cont, vă comand kitul, dumneavoastră îl faceți și vedeți." Băiatul avea deja făcut un test ADN și, bineînțeles, că a ieșit că e mama lui", spune Adriana Stoica, voluntar..
Din anii de experienţă ca voluntar în reunirea copiilor cu părinţii biologici, Adriana a învăţat, în primul rând, să nu judece.
"Părinții biologici nu sunt cu toții vinovați. Adică nu și-au vândut copiii. Mulți au fost nevoiți să îi dea pentru că îi mințeau că sunt bolnavi și că îi vor trata în America. "Hai să îi dăm, că uite, sunt spitale acolo, sunt medici. Îi duc acolo, îi tratează, îi fac bine și îi aduc înapoi și îți umplu curtea cu mașini", spune Adriana Stoica, voluntar.
Partea dureroasă a voluntariatului în astfel de situaţii sunt convorbirile cu părinţii care îşi caută copiii.
"Sunt mii de mesaje cu părinți. Și am observat ceva comun: că le spuneau că au decedat la naștere și nu le dădeau corpul, și le spuneau că l-au incinerat. Și acum mulți părinți se întreabă dacă nu cumva au fost mințiți", spune Adriana Stoica, voluntar.
Legislaţia românească nu permite însă ca părintele biologic să contacteze copilul dat spre adopţie, iar mulţi dintre ei nu mai au nici măcar un act al celui mic. Nici în acest caz nu există cifre oficiale sau dovezi despre numărul real al celor care s-au trezit în maternitate fără copii. Estimările asociaţiilor de profil spun că în primii 10 ani de democraţie, până la 100 de mii de copii români au fost adoptaţi peste hotare.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
