Bilanţ la 4 ani de război în Ucraina. Câştiguri teritoriale limitate, pierderi istorice, pacea, greu de atins
Lumea aşa cum o ştiam nu mai e la fel de 4 ani. Pe 24 februarie 2022, la prima oră a dimineţii, primele bombe lansate de ruşi loveau Ucraina. Războiul a izbucnit la doi paşi de România. Vladimir Putin spera să cucerească Ucraina în 3 săptămâni. Nu a reuşit, iar acum ţara vecină intră al cincilea an de conflict. Pacea încă bate pasul pe loc. Se poartă discuţii şi se încearcă negocierea unui acord de încetare a focului, la presiunile preşedintelui american Donald Trump. Degeaba, însă. Astăzi, războiul a devenit o rutină cruntă a fiecărei zile.
În dimineaţa zilei de 24 februarie 2022 Rusia a lansat o invazie pe scară largă în Ucraina, sub pretextul securizării teritoriilor estice ale şi "eliberării" ţării de presupusa conducere "nazistă", potrivit Institutului de Cercetare Ucraineană din cadrul Universităţii Harvard. Serviciile de informaţii occidentale avertizaseră, în lunile de dinaintea invaziei, că atacul era iminent, în contextul unei îngrijorătoare acumulări de forţe militare la graniţele Ucrainei.
"Acesta este al patrulea an al celui mai mare război din Europa de la al Doilea Război Mondial încoace. Şi omul care l-a început nu este doar liber - el încă luptă pentru a-şi recupera banii îngheţaţi în Europa.'', a subliniat preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski, cu ocazia unui discurs susţinut la Forumul Economic de la Davos, la 22 ianuarie 2026. Ucraina trăieşte "Ziua Cârtiţei de săptămâni, luni, ani" sub agresiunea Rusiei, a mai spus liderul ucrainean, amintind că în urmă cu un an, a avertizat Europa "că trebuie să ştie cum să se apere".
Pentru că nu a reuşit să readucă Ucraina în sfera de influenţă a Rusiei prin ocuparea Crimeii în 2014 şi apoi prin utilizarea unei combinaţii de intervenţii militare în estul Ucrainei în următorii ani, preşedintele rus a recurs la invazia convenţională în februarie 2022. Dar armata rusă nu a reuşit să învingă rapid forţele ucrainene prin campania de tip "blitzkrieg" şi a recurs la o strategie de război de uzură, potrivit unei analize a Centrului pentru Studii Strategice şi Internaţionale (CSIS).
Bilanţul publicat de Global Conflict Tracker, la 27 ianuarie 2026, arată că forţele ruseşti au cucerit aproximativ 75.000 de kilometri pătraţi (aproximativ 12% din teritoriul Ucrainei) de la invazia din 2022 şi controlează aproximativ 120.000 de kilometri pătraţi (aproximativ 20% din Ucraina), inclusiv teritorii cucerite înainte de 2022, cum ar fi Crimeea şi părţi din Donbas.
Rusia, cele mai multe victime de la Al Doilea Război Mondial
Din februarie 2022, numărul total de victime din rândul forţelor ruse - inclusiv soldaţii răniţi şi dispăruţi - se ridică la aproximativ 1,2 milioane de persoane, potrivit raportului CSIS publicat la 27 ianuarie 2026. Aceste estimări arată că Rusia a acumulat cel mai mare număr de victime dintre marile puteri în orice conflict de la al Doilea Război Mondial până în prezent. În ritmul actual, numărul total al victimelor Rusiei şi Ucrainei ar putea ajunge la 2 milioane până în primăvara anului 2026.
Potrivit raportărilor Forţelor Armate Ucrainene de la 23 februarie 2022, numărul soldaţilor ruşi care şi-au pierdut viaţa în război se ridică la aproximativ 1.260.500. Numărul soldaţilor ucraineni ucişi pe câmpul de luptă în cei patru ani de război a fost estimat la 55.000 de către preşedintele Volodimir Zelenski, într-un interviu acordat postului France 2, la 4 februarie 2026. În plus, acesta a mai adăugat că un număr mare de persoane sunt considerate oficial dispărute.
Luptele şi atacurile aeriene au provocat peste 53.000 de victime civile, în timp ce 3,7 milioane de persoane sunt strămutate în interiorul ţării, iar 6,9 milioane au fugit din Ucraina, conform bilanţului publicat la 16 decembrie 2025.
Curajul şi sacrificiul poporului ucrainean în faţa atacurilor ruseşti au fost onorate la Conferinţa de Securitate de la Munchen, pe 14 februarie 2026. Cu acest prilej, preşedintele Volodimir Zelenski a primit Premiul Ewald von Kleist în numele ucrainenilor.
Ajutorul primit de Ucraina de la SUA şi UE
De la începutul războiului, Ucraina a primit aproximativ 175 de miliarde de dolari ajutor din partea Statelor Unite şi 197 de miliarde de dolari din partea Uniunii Europene, potrivit sursei citate anterior. La începutul anului 2023, administraţia Biden a aprobat furnizarea de armament din ce în ce mai avansat, cum ar fi sistemul de apărare aeriană Patriot, crucial pentru apărarea împotriva atacurilor aeriene ruseşti, şi tancuri de luptă de ultimă generaţie. Prezenţa trupelor americane în Europa a crescut, de asemenea, la aproximativ 100.000 de soldaţi, după declanşarea războiului.
Între 2022 şi 2024, Statele Unite au jucat un rol central în furnizarea de ajutor militar şi non-militar (financiar şi umanitar), alocând în medie, anual, 17,3 miliarde euro sub formă de ajutor militar şi 13,3 miliarde euro sub formă de ajutor financiar şi umanitar, potrivit raportului publicat de Institutul Kiel la 11 februarie 2026. În 2025, asistenţa americană a cuprins un singur pachet de ajutor militar în valoare de 400 de milioane (0,4 miliarde) euro şi nu au fost înregistrate noi alocări pentru sprijin umanitar sau financiar.
În ciuda întreruperii sprijinului din partea SUA, volumul total al ajutorului alocat Ucrainei a rămas relativ stabil în 2025, în principal datorită sprijinului considerabil extins din partea Europei, notează https://www.kielinstitut.de/. Ajutorul militar european a crescut cu 67% peste media din perioada 2022-2024, în timp ce ajutorul non-militar a crescut cu 59%, conform raportărilor Ukraine Support Tracker.
În Europa, ajutorul financiar şi umanitar este în prezent dominat de instituţiile UE, împrumuturile şi granturile UE reprezentând 89% din aceste fluxuri în 2025. Ajutorul militar provine, în principal, de la câteva ţări din Europa de Nord şi de Vest (aproximativ 95%), în special ţările scandinave, Germania şi Regatul Unit.
Pentru a ajuta la înlocuirea sprijinului SUA, NATO a lansat iniţiativa PURL, prin care donatorii au achiziţionat arme americane pentru Ucraina în valoare de 3,7 miliarde de euro în 2025, inclusiv sisteme HIMARS şi Patriot. De asemenea, donatorii au achiziţionat din ce în ce mai mult arme direct de la industria de apărare a Ucrainei. Ponderea achiziţiilor în Ucraina a ajuns la 22% la sfârşitul anului 2025.
O altă tendinţă în creştere în ceea ce priveşte ajutorul militar este finanţarea armelor prin achiziţii directe de la industria de apărare a Ucrainei. Între 2022 şi 2025, capacitatea de producţie de apărare a ţării a înregistrat creşteri continue, valoarea totală estimată până la sfârşitul anului 2025 fiind de aproximativ 31 de miliarde euro, conform raportului citat anterior.
Din 2024, forţele ruse au câştigat mai puţin de 1,5% din teritoriul ucrainean
În noiembrie 2023, comandantul suprem ucrainean Valerii Zalujni declara că războiul a ajuns într-un impas după contraofensiva eşuată a Ucrainei. În ianuarie 2024, forţele ruseşti menţineau ofensiva intensă, concentrându-se pe capturarea totală a regiunii Luhansk, avansarea în estul regiunii Harkov şi ocuparea restului rămas din regiunea Doneţk. Avansuri cheie au avut loc în apropiere de Kreminna, Bakhmut şi Avdiivka, potrivit analizei Institutului pentru Studiul Războiului.
Din cauza tensiunilor strategice dintre preşedinte şi cel mai înalt oficial militar, Zelenski l-a înlocuit pe Zalujni cu generalul Oleksandr Sirski, pe 8 februarie 2024. La scurt timp după numirea sa, Sirski a ordonat retragerea trupelor din Avdiivka, un oraş important din Doneţk, unde luptele continuau de patru luni. El a susţinut că retragerea a fost necesară pentru a evita încercuirea. Decizia, însă, i-a adus Rusiei cea mai semnificativă victorie pe câmpul de luptă de la capturarea oraşului Bahmut, în mai 2023.
În mai 2024, Rusia a lansat o ofensivă asupra regiunii Harkov, care, în ciuda câştigurilor teritoriale, a stagnat în cele din urmă. Cu toate acestea, campaniile de toamnă şi iarnă ale Rusiei au împins mai adânc în estul şi sud-estul Ucrainei, în special în Doneţk, cucerind peste 4.000 de kilometri pătraţi de teritoriu ucrainean, potrivit CSIS.
În vara anului 2025, forţele ruse au preluat controlul asupra oraşului Chasiv Yar, situat la vest de Bahmut, dar nu au reuşit să elimine restul de trupe ucrainene şi să obţină controlul deplin. Aici, de la sfârşitul lunii februarie 2024 până la începutul lunii ianuarie 2026, forţele ruse au avansat aproximativ 10 kilometri, într-un ritm mediu de 15 metri pe zi.
Mai la nord, în regiunea Harkov, ritmul de avans al Rusiei a fost, de asemenea, lent. În noiembrie 2024, Rusia a lansat o ofensivă spre Kupiansk, traversând râul Oskil şi înaintând spre vest în încercarea de a captura oraşul. De la mijlocul lunii noiembrie 2024 până la începutul lunii ianuarie 2026, forţele ruseşti au avansat în zonă aproximativ 9,5 kilometri, cu un ritm mediu de aproximativ 23 de metri pe zi.
În noiembrie 2025, Rusia a intensificat o ofensivă care viza capturarea oraşului Huliaipole din regiunea Zaporijia. De la începutul lunii noiembrie 2025 şi până la începutul lunii ianuarie 2026, forţele ruseşti au avansat în această zonă aproximativ 18,5 kilometri, cu un ritm mediu de 297 de metri pe zi, potrivit evaluărilor CSIS.
La începutul lunii august 2024, Ucraina a lansat Ofensiva Kursk - prima ofensivă transfrontalieră condusă cu scopul de a deturna trupele şi resursele ruseşti din estul Ucrainei. Forţele ucrainene au capturat 1.250 de kilometri pătraţi de teritoriu rusesc, dar Rusia a desfăşurat peste 50.000 de soldaţi pentru a contracara atacul.
În noiembrie 2024, Ucraina a lansat cel mai mare atac cu drone asupra teritoriului rus, având ca ţintă Moscova. O lună mai târziu, dronele ucrainene au pătruns adânc în teritoriul rus, ajungând la Kazan.
În ianuarie 2025, Ucraina a continuat cu o a doua incursiune în regiunea Kursk. Peste 10.000 de soldaţi nord-coreeni s-au alăturat forţelor ruseşti pe parcursul ambelor ofensive, suferind un număr mare de pierderi şi fiind în cele din urmă retraşi în februarie 2025. La 13 martie 2025, Rusia transmitea că situaţia din Kursk este "pe deplin sub controlul nostru" şi că Ucraina a "abandonat" o mare parte din materialele sale.
Medierea unui acord de pace între Rusia şi Ucraina
La preluarea noului mandat, în ianuarie 2025, preşedintele american Donald Trump a promis că va pune capăt războiului şi a încercat să medieze un acord de pace între Rusia şi Ucraina. Totuşi, chiar şi după organizarea Summitului din Alaska, la 15 august 2025, la care a participat Vladimir Putin, termenii pentru pace ai preşedintelui rus au rămas în mare parte neschimbaţi. Preşedintele Zelenski şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la discuţiile de pace exclusiviste dintre Statele Unite şi Rusia, temându-se de o rezoluţie disproporţionată şi de lipsa garanţiilor de securitate pentru viitorul Ucrainei.
Administraţia Trump şi-a reluat eforturile de a negocia o soluţionare pentru a pune capăt războiului cu un proiect de acord de pace în 20 de puncte discutat la Geneva, în noiembrie 2025. Deşi Ucraina a acceptat provizoriu propunerea, mulţi termeni ai acordului - inclusiv concesii teritoriale şi garanţii de securitate - au rămas incerţi. Între timp, Rusia a reiterat că nu va accepta un acord modificat care se abate de la "spiritul şi litera" summitului din Alaska.
Începutul anului 2026 a adus şi primele discuţii trilaterale între negociatori din Ucraina, Rusia şi SUA, la Abu Dhabi. În urma celei de-a doua runde de întâlniri (4-5 februarie), delegaţiile au ajuns la un acord prin care Federaţia Rusă şi Ucraina au eliberat fiecare câte 157 de prizonieri de război, potrivit anunţului făcut de Rustem Umerov, membru al delegaţiei ucrainene, pe reţeaua X. Cele mai sensibile subiecte au rămas cererile Moscovei ca Ucraina să cedeze teritoriile pe care încă le controlează în Donbas (Lugansk şi Doneţk), precum şi soarta centralei nucleare din Zaporojie, cea mai mare din Europa, care se află într-o zonă ocupată de Rusia.
Coaliţia de Voinţă pentru Ucraina
Coaliţia de Voinţă, iniţiată de Franţa şi Regatul Unit în februarie 2025, şi formată din 35 de naţiuni, inclusiv Australia, Japonia şi Noua Zeelandă, cu scopul de a sprijini suveranitatea Ucrainei prin menţinerea unui armistiţiu în ţară şi prin descurajarea Rusiei în cazul unui acord de pace, s-a întrunit pe 6 ianuarie 2026 în a 15-a sa reuniune, adoptând Declaraţia de la Paris.
"Am convenit asupra necesităţii unui sprijin continuu pentru Ucraina şi a unor garanţii de securitate solide, pentru a preveni un alt război în regiunea noastră. Negocierile de pace au ajuns într-o fază critică, iar unitatea şi coordonarea noastră sunt mai importante ca niciodată. Toţi participanţii la 'Coaliţia de Voinţă' (Coalition of the Willing) susţin cu tărie eforturile depuse de SUA. Scopul nostru comun este de a realiza o pace dreaptă şi durabilă, bazată pe respectarea dreptului internaţional", a transmis pe pagina X preşedintele Nicuşor Dan, care a participat la reuniunea desfăşurată la Palatul Elysee, unde a fost prezent şi preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, emisari americani, Secretarul General al NATO, Mark Rutte, şi preşedinta Uniunii Europene, Ursula von der Leyen.
Declaraţia de la Paris prevede, în linii mari: participarea la un mecanism propus de monitorizare şi verificare a încetării focului, condus de SUA; sprijin pentru Forţele Armate ale Ucrainei; o Forţă Multinaţională pentru Ucraina; angajamente obligatorii de a sprijini Ucraina în cazul unui viitor atac armat din partea Rusiei, în scopul restabilirii păcii; angajament de a aprofunda cooperarea pe termen lung în domeniul apărării cu Ucraina, potrivit https://www.consilium.europa.eu/.
Ameninţările lui Putin privind utilizarea armelor nucleare
În iunie 2023, Rusia a anunţat transferul de arme nucleare tactice în Belarus. Ambele state au efectuat, în iunie 2024, exerciţii cu arme nucleare. În noiembrie 2024, Putin a modificat doctrina nucleară a Rusiei pentru a permite răspunsuri cu arme nucleare la atacurile convenţionale care ameninţă suveranitatea Rusiei.
"Dezvoltarea triadei nucleare, care garantează securitatea Rusiei şi permite asigurarea eficientă a descurajării strategice şi echilibrul de forţe în lume, rămâne o prioritate absolută", a declarat Vladimir Putin într-un discurs televizat difuzat la 22 februarie 2026.
Rusia şi Statele Unite, cele două principale puteri nucleare, nu mai sunt legate de niciun tratat de dezarmare de la expirarea acordului New START, la începutul lunii februarie 2026.
Între timp, Uniunea Europeană nu poate adopta al 20-lea pachet de sancţiuni împotriva Rusiei din cauza unui veto al Ungariei, potrivit declaraţiilor Înaltului reprezentant al diplomaţiei UE, Kaja Kallas, de la 23 februarie 2026. Ungaria şi-a anunţat intenţia de a bloca adoptarea atât timp cât nu va obţine reluarea livrărilor de petrol rusesc prin oleoductul Drujba, care traversează Ucraina, în prezent avariat.
Înapoi la HomepagePuteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰