Video Unde are România probleme în războiul hibrid al Rusiei. Analist: Nota 1-2, repetenţie curată

Turla APT e gruparea vizată. Funcţionează de decenii. Totuşi, nu doar grupul de hackeri vizat de sancţiuni şi controlat de un serviciu secret al Moscovei este singura mare ameninţare a Kremlinului. Ruşii folosesc şi Inteligenţa Artificială pentru a influenţa rezultatul alegerilor. 

În clipa de faţă, cea mai mare miză a Moscovei este Germania. Kremlinul a lansat o campanie masivă de dezinformare bazată pe AI, pentru a manipula electoratul german şi de a submina partidele democratice tradiţionale. Nicio formaţiune extremistă şi de orientare pro-rusă nu are de suferit, doar beneficiază de pe urma acţiunii ruşilor. 

Ce se întâmplă concret? Agenţii Moscovei au lansat o operaţiune cibernetică intitulată "Matrioşca". În această campanie, sunt folosite reţele vaste de boţi şi conţinut generat prin deep-fake, prin care se distribuie videoclipuri scurte, editate pentru a părea reale şi marcate cu siglele instituţiilor media de prestigiu din Germania.

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Corneliu Bjola, profesor de studii diplomatice la Universitatea Oxford, care a oferit un interviu în exclusivitate lui Marius Pancu, pentru Observatorul de Noapte. Iată câteva dintre cele mai interesante de declaraţii oferite de acesta:

- Cât de periculos este, domnule Bjola, acest act al FSB prin Turla APT? 

- Este, într-adevăr, o acțiune de amploare. Acțiune de amploare pentru că acțiunile de cibernetici, de atacuri cibernetice sau hibride pe care Rusia le instrumentează în spațiul european durează de ceva timp. Sunt multe exemple legate și de Polonia, legate și de, nu mai vorbim, de Ucraina, dar și de țările occidentale. Ele au același scop pe care l-au avut întotdeauna, acela de a descuraja publicul sau de a pune presiune asupra guvernelor occidentale, prin intermediul publicului, să înceteze sprijinul pentru Ucraina. Asta a fost direcția esențială a politicii Kremlinului care folosește aceste instrumente împotriva țărilor europene.

Ce se remarcă în acest caz este și probabil o anumită intensitate. Ea vine în conjuncție cu alte acțiuni care au avut loc, apropo de folosirea inteligenței artificiale, pe planul de război cognitiv. Deci când vorbim de război și război hibrid, cum se vorbea, sunt mai multe elemente care vin în contact unele cu altele. Deci nu vorbim numai de drone, care sunt kinetice. Fiecare dronă, de exemplu, întotdeauna când o dronă lovește, instantaneu pe online are loc o campanie de dezinformare. Uneori ea este conectată cu o campanie cibernetică, tocmai pentru a amplifica haosul, instabilitatea și un anumit sentiment care este urmărit prin războiul cognitiv de deznădejde, de a slăbi capacitatea ţărilor respective de a susține Ucraina. 

- Cum a fost și la noi, la Galați și la Constanța, în ambele situații. 

- Într-adevăr, și faptul că s-au întețit în ultima perioadă ne spune ceva important. Kremlinul înțelege, în momentul de față, că situația sa pe front devine din ce în ce mai problematică. Devine problematică prin faptul că numărul atacurilor ucrainene în Rusia a crescut de 11 ori. Mă refer la rafinăriile lovite sistematic de dronele ucrainene. Mă refer la faptul că, în sfârșit, trofeul prezentat de către Putin, trofeul între ghilimele, trofeul prezentat de prin 2013, acea anexare ilegală a Crimeeii, devine problematic, pentru că Crimeea este strangulată prin atacuri de drone militare.

În aceste condiții, chiar Putin a recunoscut, într-un interviu, că au probleme de acest gen. Strategia Ucrainei, în momentul de față, pare, într-adevăr, după câțiva ani, să fi găsit o strategie de victorie, să spunem. Care e strategia de victorie? Este de a reduce capacitatea financiară a Rusiei de a purta războiul și, pe de o parte, de a interzice desfăşurările de trupe în Ucraina. Și asta a început să dea rezultate. De ce am menționat acest lucru? Pentru că, pe acest fond, Kremlinul are câteva instrumente la dispoziție. Una e să ameninţe, din nou, cu arma nucleară. Și am văzut exercițiile care au avut loc în Belarus, am văzut genul acesta de intimidări, încercând să sperie din nou pe toți că ceva se va întâmpla.

Unde intervine reținerea? Probabil din partea Chinei, că genul acesta de retorică nu ajută, pentru că China are și ea calculele sale în zona Pacificului. China nu vrea ca statele din zonă să considere, Coreea, Japonia, să ia mai în serios posibilitatea ca ele să se înarmeze nuclear, dacă este nevoie, în condițiile unei lovituri, să zicem, rusești în Ucraina. Dar, pe de altă parte, celălalt instrument este acest război hibrid pe care trebuie să-l folosească.

Putem să ne întrebăm, bun, dar face treaba asta de 3-4 ani de zile și cu rezultate destul de minime, să spunem. E adevărat, dar, pe de altă parte, genul acesta de rezultate poate, oarecum, să fie prezentate și intern, la momente critice, ca un fel de victorie proxy, că reușesc ei să arate, chipurile, europenilor că ei pot să aibă anumite instrumente. Mai e un element, summitul NATO, pentru că acesta este momentul în care acest atac cibernetic are loc, Summitul NATO vine cu o anumită solidaritate, o anumită unitate care cred că a luat prin surprindere Kremlinul și care vorbește de Rusia ca amenințare pe termen lung.

Sintagma din declarația NATO este importantă, pentru că atunci când definești o amenințare pe termen lung înseamnă că tu trebuie să-ți construiești capacitate, industrie, armament, restul de a face față pentru descurajare. De aici o anumită anxietate care se simte din ce în ce mai puternic la Kremlin. Și al doilea element, ce vedem astăzi și mâine, această coaliție de voință și defilarea de la Paris, în care Franța se prezintă ca un fel de lider de facto pe la nivel european, care construiește această Europă, să spunem, geopolitică. Coaliția de voință care a plecat inițial anul trecut ca un fel de coaliție de forțe care să monitorizeze un armistiţiu în Ucraina, nu s-a materializat. 

- Și care era și ironizată la un moment dat.  În engleză sună mai bine. Era Coalition of the Willing și era ironizată drept Coalition of the Waiting, pentru că tot aștepta fără să ia niște decizii concrete. 

- Exact. Și acum face un pivot în care se transformă într-un alt fel de forță. O forță care dorește un scut de rachete balistice. Deja s-au semnat anumite țări, în afară de România, din păcate. Deci Coaliția de Voință se transformă, am putea spune, încet, încet, în acel pol european NATO despre care s-a vorbit și la București într-o anumită măsură, acel NATO 3.0. Ăsta este contextul mai larg în care Rusia vede că pierde, pierde strategic. Și singura sa armă, în momentul de față, este, adică, fie să mai sacrifice încă un milion de tineri ruși, să-i arunce, să moară, inutil, fără niciun fel de șanse, în acest măcel pe care l-a început Kremlinul, fie să amenințe europenii cu ciberneticul, cu hibridul, fie cu arme... 

- Dar pentru că ați pomenit de NATO, domnule Bjola, știm foarte clar că de ani buni, deja, subsumat articolului 5 sunt și atacurile cibernetice. Intră în categoria asta atacurile cibernetice, la articolul 5. Poate fi declanșat un răspuns proporțional de către NATO. Și atunci vă întreb, în lumina acestui atac, ce ar trebui să facă NATO dincolo de a da un comunicat în care, sigur, condamnă acțiunile Rusiei? Având în vedere că, doctrinal, în statut, e inclus acest lucru, se pot declanșa acțiuni ale statelor membre și pentru atacuri cibernetice. 

- Articolul 5, inițial, nu spune, pentru că NATO este înfiinţat în 1949, deci nu se referea direct la atacuri cibernetice. Asta a devenit o problemă mai recent. Și, într-adevăr, la momentul respectiv, al invaziei Ucrainei de către Rusia, în 2022, secretarul general NATO, Stoltenberg, la acel moment, a precizat, a trimis un semnal că articolul 5 trebuie considerat, în anumite condiții, că va fi activat pentru atacuri cibernetice. Ce fel de atacuri cibernetice? Nu pentru orice fel de atac.

Îmi spunea cineva că pentru atacuri care au magnitudinea ca și unui atac, să spunem, convențional. Unde este linia sau pragul în care genul acesta de atac este considerat echivalentul unui atac convențional rămâne de văzut. Aș putea da ca exemplu cazul Estoniei, în 2007, 2008, când o țară a fost atacată cibernetic și trei zile a fost blocată. E ca și când ai avea o armată care, practic, te-a ocupat, dar nu-ți mai mergea. Estonia fiind și o țară foarte bine digitizată. Ăsta ar fi un exemplu. Ăsta este modelul care în literatură se consideră că ar fi probabil pragul.

Dar aici intervin problemele că genul acesta de atacuri, deocamdată, sunt oarecum de minimă intensitate, parte pentru că, nu că rușii nu și-ar dori să fie mai mari ca intensitate, parte pentru că s-a lucrat mult și s-a lucrat bine în ultima perioadă, tocmai pentru a preveni genul acesta de posibilități în care o țară să fie blocată. Au fost cazuri anul trecut în Polonia, când au afectat atacuri cibernetice, o rețea energetică, inclusiv spitale, dar este o problemă.

Da, se poate activa, aveți dreptate, se poate activa, dar pragul de activare e puțin mai sus. Și, bineînțeles, mai intervine și a doua problemă. Este din articolul 5 în ce măsură vedem o administrație americană dispusă să mergă și să folosească genul acesta de discurs, de a preveni. Nu am auzit, deocamdată, până acum. Am auzit, totuși, o discuție de solidaritate a președintului Trump la Ankara, dar nu mai mult. Deci nu trebuie să ne facem prea multe iluzii, dar un caz de blocare de țară poate duce la o anumită activare. Nu cred că suntem acolo, deocamdată. 

Interviu acordat de Corneliu Bjola lui Marius Pancu, pentru Observatorul de Noapte

- Tranziţia spre criza noastră internă, domnule Bjola, că pomeneaţi de haos, inginerii haosului de la Moscova cum profită de ce se întâmplă la noi în țară? Ce se vede, ce nu se vede, cum pot profita? 

- Acum câtva timp, cred că undeva în aprilie, au fost două rapoarte foarte importante pe războiul cognitiv publicate de o firmă olandeză, Sensity AI, și care vorbea de folosirea masivă în momentul de față de către Rusia a inteligenței artificiale în războiul de dezinformaţie, în războiul cognitiv. Și chiar a descifrat această metodologie. Esențial ce se întâmplă în momentul de față este că inteligența artificială scade costul de producție pentru a produce dezinformare.

Dacă fabrica de la St. Petersburg acum, în sfârșit, acum 10-15 ani, avea nevoie de 600 de oameni să lucreze de la 9 la 17, acum ai nevoie de câțiva agenți care să producă 24 din 7 volum enorm de dezinformare. Dar nu e numai că produci, dar cum îl produci. Și asta era foarte interesant în această nouă strategie în care poți să identifici, să creezi persoane care arată ca Marius Pancu sau arată ca mine sau arată foarte reale, e greu de descifrat, care vorbesc credibil, deci inteligența artificială să mimeze aceste deepfake-uri în care întotdeauna o să introduc o victimizare.

În cazul de ce s-a descifrat în momentul ăsta, e vorba de Ucraina, că un soldat care se plânge de hrană, care se plânge de înzestrarea militară și imediat dă vina pe conducere. La care ce mi s-a părut interesant, stagiul 5 și 6 în care vorbește de deznădejde, de lipsa de soluții, de nevoia de a capitula. Pentru că nu există absolut nicio ieșire din acest lucru. De ce aduc această discuție? Pentru că deocamdată avem date numai că genul acesta de acțiune a avut loc în Ucraina, s-ar putea să aibă loc și în alte zone, dar nu avem date.

Pentru că, pe ce vedem în momentul acesta de haos domestic, să nu uităm, Rusia întotdeauna lucrează cu materialul clientului, nu neapărat că inventează ceva. N-a inventat nici în cazul lui Georgescu. S-a mulat pe o anumită situație și pe care a amplificat-o. Așa cum am văzut cel puțin din raportul prezentat de autoritățile franceze. Dar, ce putem spune este că în aceste condiții am observat, de exemplu, o anumită doză de cinism, o anumită doză de deznădejde, o anumită idee că situația este fără ieșire și care se mulează pe patternul ăsta pe care îl vedem de la Rusia.

Noi putem să speculăm, putem să bănuim, ce ar fi fost mult mai folositor este ca să avem niște autorități, la fel ca și Republica Moldova, care să monitorizeze și să vină la două săptămâni cu rapoarte foarte clare, care să clădească încredere în ceea ce se întâmplă. Autorități care să nu fie neapărat legate de servicii, dar autorități care să combine experţi academici și societatea civilă tocmai pentru model, pentru nevoie.

- E interesant ce spuneți și o să vă provoc aici, pentru că mai avem doar vreo 20 de secunde la dispoziție, să dați o notă României cât de pregătită este în lupta aceasta cu Rusia pe atacuri cibernetice, pe infrastructură digitală, pe ceea ce înseamnă operațiunile astea hibride de care am vorbit pe parcursul acestui interviu?

- Aș spunea că pe zona cibernetică de pregătire împotriva atacurilor cibernetice, România stă destul de bine, pentru că s-a pregătit în contextul NATO și în contextul european în ultima perioadă. Chiar există un directorat afiliat cu Uniunea Europeană, la București, care se ocupă de acest lucru și am avut plăcerea să mă întâlnesc cu câțiva reprezentanți și știu că lucrează destul de bine, până la proba contrarie.

Deci pe zona cibernetică se stă oarecum bine. Aș pune undeva spre nota de, să zicem, 7-8. Pe partea de război cognitiv, 1-2. Corigență, repetenție curată. Pentru că acolo nu se lucrează. Lumea nu... Știu clar că lipsește capacitatea. Am avut dovada acelor alegeri că au trebuit anulate. Alegerile nu se anulează. Trebuie să previi.

Deci cei care n-au reușit să vadă acest lucru, spre deosebire, apropo, de Republica Moldova. Deci dacă ne uităm la rapoartele publicate de Republica Moldova, ei descifrau toate operațiunile. Au fost șase operațiuni mari care au fost desfășurate de către Rusia în Ucraina. Toate sunt publice în momentul de față. Și cibernetice, și dezinformare, și tot felul de Matrioșca. Pe România n-avem nimic. Și n-avem nimic pentru că este lipsă de capacitate și lipsă de voință politică. Pe cibernetic însă, sub presiune NATO, sub presiune UE, s-a dezvoltat însă această capacitate. Deci un record destul de mixt. Dar pe hibrid, pe cognitiv, suntem extrem de vulnerabili la acest moment.