Insula Iubirii 2026. Mocăniță, atac la adresa Claudiei după Bonfire: "Și eu m-am luptat cu ai mei!"
Marco: Coșmarul ei de a mă vedea într-o situație ca asta era ăsta. Ok, l-am făcut. Acum va înțelege, afară de aici, că mă împingi în acea direcție cu comportamentul tău. Și pur și simplu ar fi de ajuns ca tu să nu mă împingi în acea direcție pentru a nu-mi da lipsurile. Și nu am...
Radu Vâlcan: Eu cred că nu este vina nimănui, de fapt. Ceea ce se întâmplă aici, pe Insula Iubirii, ce s-a întâmplat până acum între tine și Gabriela, de fapt, nu exemplifică altceva decât lipsa unor nevoi. Ce înțelege Bianca în urma acestor fapte... Sper să fie tot în folosul vostru. Mocăniță, cum ești?
Mocăniță: După ce și-a scos el dintele…
Radu Vâlcan: Vrei să-l scoți și tu?
Mocăniță: Clar, trebuie să-l scoatem. Nu trebuie să rămânem cu dureri în interior. M-am regăsit oarecum în întâmplarea lui, în povestea lui. Adică, nu știu, poate la mine au fost și lipsuri, că au fost niște neînțelegeri între noi de la început și, pentru că nu am știut să-mi găsesc cuvintele poate de fiecare dată, și din vina mea am agitat-o. Și ea, cum e vulcanică, n-am reușit să găsim o soluție de fiecare dată. Și s-au strâns foarte multe, până când s-a ajuns la dubii, la minciuni, la ascunzișuri, și de o parte, și de alta. A început să mă doară, s-au răscolit în mine o grămadă de întrebări, o durere în care nu știam că e neapărat un dinte pe care trebuie să-l scot. Sau o măsea.
Radu Vâlcan: De minte.
Mocăniță: În același timp, și eu consider că m-am apropiat de... Andrușca. Și, având în vedere că am venit aici într-o relație, mi-a răspuns la niște întrebări, mi-a răspuns la niște chestii.
Radu Vâlcan: Adică, la ce te referi?
Mocăniță: Pentru că, dacă era totul perfect, nu trebuia să mai las pe nimeni să observ, să apreciez sau să înțeleg că îmi lipsește ceva. Și nu le-am acceptat până acum. Sunt gata să văd ce a zis ea.
Mocăniță a văzut în imagini toate declarațiile Claudiei, dar și apropierea de Eduard.
Mocăniță: Și eu m-am luptat cu ai mei când îmi spuneau să nu… M-am luptat cu ai mei când am văzut niște lucruri, că ea nu e pentru mine. Și eu în continuare încercam să lupt, și ea vine să spună chestiile astea la televizor? Ca exemplu, când am fost și am dus-o la mama și eram cu sora mea, mi-era foarte rău, am avut temperatură și se gândea doar la ea. „Hai să închiriem mașină, hai să ne ducem…” Mă, Claudia, mi-e rău, lasă-mă o zi, mai avem patru zile în care stăm aici. „Haide, haide, că pierdem timpul, că de-aia, că de-aia.” Și am luat-o pe sora mea și pe ea și ne-am dus la mare. Și stăteam pe șezlong, mă uitam la serial și tremuram de la temperatură. Și sora mea îmi zicea: „Băi, vezi că... Băi, vezi că fata asta nu se gândește la tine”.
Mocăniță: Sacrificii? Ce sacrificii am făcut? Am încercat odată să-i explic chestiile astea, pentru că mi-a zis că nu e... că nu sunt îndeajuns pentru ea și am încercat să-i spun că totul meu nu e neapărat totul ei. Dacă am avut o mie de euro ca să-i fac cadou, dacă asta a fost totul pentru mine, pentru mine a fost un sacrificiu. Iar dacă avea mai mult de o mie de euro și pentru ea n-a fost un sacrificiu, asta nu înseamnă că nu e un sacrificiu. Și sunt multe, multe chestii care...
Radu Vâlcan: Da, e clar că s-au adunat foarte multe în ultimul timp în viața voastră.
Mocăniță: A dat-o că am luat-o din regatul ei. De ce? Că am încercat. De ce n-au funcționat relațiile trecute? Pentru că erau doar suport. Nu a luat-o niciuna să o scoată din zona aia, să vină: „Hai, mă, să facem împreună”. Hai să văd timpul pe care mi-l oferă. Nu i-am cerut bani. Nu i-am cerut, aia cu banii, cu cererea, este o altă treabă. Nu i-am cerut bani. I-am cerut timp. I-am zis: „Hai să ne mutăm într-o casă. Hai să ne cumpărăm un lucru. Hai să ne facem o listă, să ținem o casă împreună. Să încercăm să o luăm de la zero”. Și ea ce făcea? „Nu, că eu nu stau așa, că eu nu mă schimb, că eu nu fac.” Și i-am zis: „Ok, nu vrei să-ți iei timp, nu vrei să-mi arăți că faci treaba asta pentru mine, pentru noi, atunci hai să mă ajuți cu suport financiar, dacă tot timpul tău este doar despre muncă și despre «hai să ne plimbăm cu Ionuț»”.
Iar încă o chestie cu programul: mereu am pus-o pe primul loc. Pentru că eu, când m-am despărțit de ea, am rămas singur. Și prietenii mei, am simțit că trebuie să-i pun și pe ei pe un loc. Și când mă jucam vinerea poker și ea îmi spunea: „Dar de ce te joci iar vinerea?”, a doua săptămână mă luptam cu tot grupul să zic: „Hai să jucăm sâmbătă, că vinerea asta vreau să mă duc cu Claudia”.
Și ea nu le vede. Și le-am spus. Nu înseamnă că nu am vorbit. Nu sunt chestii pe care nu le-am vorbit. Da, nu sunt mândru. Nu sunt mândru de Tinder. Nu sunt mândru de gesturi pe care le-am făcut și le-am observat aici. Pentru că sunt acele gesturi pe care aș putea să le simt pentru Andrușca. Și nu e ceea ce caut.
În același timp, după toate chestiile astea, eu am avut momente superbe cu ea. Au fost momente... Da, în prima relație în care, exact cum am deschis aici și am vorbit despre munca mea, așa aveam gânduri și pentru noi. Și dacă ea zice că era totul perfect, de ce mă întrebam? „De ce nu mă ceri? De ce nu mi-e nimeni? De ce nu vă văd de ce?” Am zis la început: „Bă, nu suntem mutați împreună. Nu știu cum e. Hai să vedem dacă se adaptează. Hai să facem, să dregem, să fiu puternic”. Pentru că, după cum o vedeți, nu vreau să mă cobor să zic că sunt mai sus decât ea. Eu sunt așa cum sunt. Și cred că puteam să am pe oricine altcineva lângă, care să mă înțeleagă.
