Video Calvarul unei femei abuzate de soţ. Poliţia i-a zis să se împace cu el, Protecţia Copilului a râs de ea
În seara aceasta, campania Shero și Observator, "Dragostea nu înseamnă violență", scoate la lumină o poveste absolut șocantă. O femeie, mamă a doi copii, care a trăit 17 ani cu un bărbat care, spune ea, a bătut-o, a strâns-o de gât și a convins-o că e nebună. A sunat la 112 de nenumărate ori. Poliția i-a spus să se împace. Protecția Copilului a râs de ea. Astăzi vorbește pentru prima dată, cu spatele la cameră și cu vocea schimbată, pentru că frica n-a plecat odată cu ea din casa agresorului.
"Ajunsesem să dorm cu telefonul pe înregistrare. În caz că mă omoară, cineva descoperă telefonul și vede că nu m-am sinucis. Sau că nu-s nebună, cum spunea el", spune victima. Femeia care vorbește nu are nume în acest episod. A insistat să nu-i vedeți fața și să nu-i auziți vocea adevărată. Au trecut mai bine de doi ani de când a plecat din casa lui. Divorțul s-a pronunțat. Dar trauma e încă acolo. Iar ea încă se ascunde. Povestea începe în 2003. Ea avea 17 ani, el 22. Într-o noapte de Revelion, în casa părinților lui, plină de musafiri, a venit primul semn. "În timp ce lumea se distra și petrecea, el în dormitor mă constrângea să fac lucruri foarte urâte. Și mi-am luat toată vina asupra mea. Ce căutam la el acasă? Poate a fost vina mea", spune victima.
Legea violenței domestice descrie exact ce a trăit ea
Ea a tăcut, iar din tăcerea aceea, el a învățat că poate. După patru luni i-a dat un inel. Apoi, încet, a izolat-o complet. Chiar si de părinți. La 21 de ani a primit un ultimatum. "Ori te muți la mine, ori ne despărțim. Salariul mi-l lua el. Nu aveam voie să ies din camera aceea, să vorbesc cu părinții mei. Am trăit un an de zile fără familie, fără prieteni", spune victima. Nimeni n-a întrebat de ce. În săptămâna nunții, a făcut o criză de rinichi. "Mama lui se trezea, stătea cu mine. El dormea. A fost un moment când mi-am dat seama că omul ăsta nu are inimă. Dar nunta urma să se întâmple peste câteva zile. Toți banii de la nuntă i-a luat el. Și a doua zi după nuntă a început să fie violent", spune victima.
Legea violenței domestice descrie exact ce a trăit ea: controlul vieții personale, izolarea de familie și de prieteni, banii luați. Sunt violență psihologică, socială și economică. Toate se pedepsesc. "Îmi spunea mereu că sunt nebună, că nu mai știu ce fac. Și eu am luat-o ca pe o provocare: stai, că-ți arăt eu că nu sunt nebună", spune victima. În 2009 s-a dus singură la psihiatru, ca să dovedească ce era evident. Lucra la o multinațională și făcea un master. Medicul i-a recomandat terapie de cuplu. Câțiva ani mai târziu, după ședințele la un psiholog, soțul a venit acasă și a îngenuncheat în fața ei. "A început să plângă și mi-a spus: doamna psiholog mi-a spus că tu ești schizofrenică", spune victima. Psihologul nu spusese niciodată asta. Ea avea să afle abia peste cinci ani. Până atunci, a crezut. "Dacă plecam din bucătărie, el arunca furculițele, lingurițele la gunoi și țipa la mine de față cu copiii: ia uite, nu mai știi ce faci! Stătea lângă mine și se făcea că se sperie de mine. Chiar ajunsesem să cred că sunt nebună", spune victima.
În câteva minute, o necunoscută de la biserică a văzut ce nu văzuse nimeni în ani de zile
Specialiștii numesc asta gaslighting: agresorul fabrică dovezi că victima își pierde mințile, până când ea însăși nu mai are încredere în ce vede. Mergea la biserică în fiecare duminică, să se roage să se vindece. Acolo a văzut-o plângând o femeie. "Mi-a zis: uiți să le dai de mâncare copiilor? Nu ai grijă de ei? Păi atunci cum să fii nebună? Du-te acasă, lângă copii", spune victima. În câteva minute, o necunoscută de la biserică a văzut ce nu văzuse nimeni în ani de zile. "Ca să înțelegi că nu ești nebună, că n-ai inventat, că vânătăile vizibile sau invizibile nu sunt ceva ce trebuie pus sub masă, trebuie să începi să vorbești", a declarat Mirela Doicescu, avocat. În 2010 s-a născut primul copil. Femeia spune că soțul era gelos pe propriul fiu. "Nu aveam voie să-l țin în brațe. Dacă îl alăptam, se enerva. Copilul era ca un obiect, singur în pătuț. Mă lovea, îmi dădea cu pumnul în burtă, mă dădea cu capul de pereți. M-a dat afară din casă dezbrăcată, doar în sutien și chiloți. Mergeam pe stradă cu capul în jos. Și o dată mi-a zis: așa îmi place. Bravo. Ajunsesem ca un animal dresat", spune victima.
Si animalele dresate cu biciul nu-si pun problema ca ar trebui sa fuga. A rămas din nou insărcinată, iar loviturile s-au înmulțit. "Mă strângea de gât până nu mai aveam aer. S-a întâmplat de multe ori. Eu știam că o să mor, dar eram resemnată. Preferam să mor decât să mai trăiesc viața respectivă. Mă trezeam noaptea din somn și nu conta dacă vreau sau nu vreau. Mă conformam, ca să fie pace, să nu țipe, să nu trezească copiii", spune victima. Strangularea te duce cu un pas mai aproape de a fi chiar omorata. Iar violul între soți e infracțiune în România de acum 26 de ani. Comis asupra unui membru al familiei, se pedepsește mai aspru. Ea nu știa. A cerut ajutor. "Au venit doi-trei polițiști și au spus: împăcați-vă, că nu e frumos ce faceți, aveți un copil. Au plecat fără să-mi ia vreo plângere, fără nimic. Am sunat de multe ori. De fiecare dată au zis același lucru: să ne împăcăm", spune victima. "Asta e un tip de complicitate", a declarat Dan Gabriel Rusu, criminolog.
A fugit la mama ei. Atunci a primit primul ordin de protecție provizoriu. Iar el a început să-i trimită flori. "Îmi trimitea buchete mari, aranjamente frumoase, ca să ne împăcăm. Spunea că o să fie bine", spune victima. După cinci zile, ordinul a expirat. S-a întors acasă. "Imediat cum am intrat pe ușă, m-a lovit, m-a lovit și m-a provocat ca să mă apăr. Și imediat a sunat la 112 că eu sunt agresivă și că l-am bătut. Polițistul îmi spunea: doamnă, plecați, nu mai stați", spune victima. Abia atunci un polițist a înțeles. Dar i-a cerut ei să plece. Insa Legea spune invers: cel care trebuie scos din casă e agresorul. Victima nu trebuie să-și ia copiii și să ajungă pe drumuri. Tot atunci au venit și cei de la Protecția Copilului. "Eram singură acasă. I-am rugat: veniți, vă rog, mai târziu, când sunt copiii, să-l vedeți și pe soț, să vedeți atmosfera din casă. Și au zis: sunteți singura persoană care ne mai cheamă încă o dată. Așa, râzând", spune victima.
Legea e clară: copiii care asistă la violență sunt și ei victime
Legea le cere să preia cazul și să protejeze victima și copiii. La ea au venit o dată, au râs și au plecat. A urmat ceva crunt. "L-a strâns de gât și pe băiatul nostru. Din cauză că a dat niște cereale pe jos, în bucătărie. Poți să mă strângi pe mine de gât, poți să-mi faci mie rău. Dar nu poți să le faci copiilor ce-mi faci mie", spune victima. De data asta au urmat ordin provizoriu, certificat medico-legal și declarații. "Doamna judecător m-a întrebat de trei-patru ori: vă este frică de el? Era el de față cu mine. Și am spus că nu mi-e frică. De frică", spune victima. Judecătoarea a văzut totuși că bărbatul nu avea remușcări și a dat un ordin de protecție pe două luni. În acele două luni, spune femeia, el își suna copiii. "Le spunea copiilor ce face Malefica. Eu eram personajul acela. Din cauza ei nu pot să vin să vă văd. S-a întors cu o șampanie și un tort. Și când a desfăcut șampania, i-a dat fix copilului în cap cu dopul. Fix celui pe care l-a strâns de gât", spune victima.
Legea e clară: copiii care asistă la violență sunt și ei victime. "Venea noaptea în cameră, unde dormeam cu fetița. Îmi arăta cuțitul: te omor, te omor. Într-o dimineață, fetița mi-a spus: mami, hai să plecăm, că eu nu mai pot. Prima dată am auzit cuvântul traumă de la ea", spune victima. O fetița a spus ce ar fi trebuit să spună, cu un deceniu în urmă, polițiștii, asistenții sociali și judecătorii: pleacă. A prins curaj, intr-un sfarsit, si a plecat doar cu hainele de pe ea. Dar avut nevoie de 17 ani ca să se desprindă. Și, la mai bine de doi ani după, încă nu poate să-și arate fața. Telefoanele ei au înregistrat totul: loviturile, amenințările, nopțile în spaimă. Ani la rând, nimeni n-a vrut să asculte. Astăzi o ascultați voi, dar nu-i puteți vedea chipul și nu-i puteți afla numele. Asta e frica pe care o lasă în urmă 17 ani de teroare.
