Și? Voi când ați discutat cel mai recent despre sex, cu copilul vostru?

Spuneam că aș fi putut începe altfel. De exemplu: "Voi când ați citit cel mai recent o carte, la doi pași de copilul vostru?". Nu de alta, dar tare ce mai sărim de fund în sus, când comentăm pe Facebook despre "generația care nu citește" și ne butonăm revolta la semafor.

Și, apropos, "Voi când ați folosit cel mai recent telefonul în timp ce erați la volan, la mai puțin de doi pași de copilul vostru?". Nu de alta, dar poate vă amintiți asta atunci când îi stigmatizați că merg pe stradă cu nasul în mobil și căștile pe urechi.

Sau "Voi când v-ați abuzat cel mai recent partenerul, tot la doi pași de copilul vostru?". A, nu, nu la bătaie mă refer, noi nu facem așa ceva. Hai să mergem pe abuzul verbal. Sau emoțional. Și? Cum a fost? Nu-i așa că ăl mic s-a făcut că nu aude? Eh, o să auziți voi consecința de la învățătoare, când, la rândul lui, copilul va aplica în propriul univers ce a văzut acasă.

Și, revenind la titlul care vinde, să ne imaginăm următoarea situație, de neimaginat, desigur. Tatăl care bea o bere cu băieții (știu, se întâmplă rar) își exercită dreptul conjugal asupra mamei care îl refuză. Mă rog, refuză ințial, că până la urmă tot tace și-nghite. Totul la doi pași de viol (dada, șoc, tot viol se numește) și de copilul care doarme. Sau nu.

Azi, mai toate jurnalele de știri au cuprins un incident cumplit. În Ploieşti, mai mulţi minori au organizat o orgie sexuală într-o baie publică abandonată din oraş. Mai mulți minori adică mai mulți băieți și o fetiţă de zece ani care, inițial, a participat de bună voie. V-ați oripilat? Voi când ați verificat cel mai recent telefonul copilului vostru, ăla de fițe, cu acces nelimitat la internet, pe care tot voi i l-ați cumpărat?

Și, din nou, revenind la titlul care vinde, "Voi când ați discutat cel mai recent cu copilul vostru despre sex?". E prea mic pentru asta? Păi, să mai așteptăm, zic. Poate ne scapă de corvoadă școala, odată cu introducerea Educației sexuale în programă. Ah, am uitat. Noi nu vrem așa ceva.

Copiii sunt niște bureți. De noi depinde, în cea mai mare măsură, cu ce îi umplem. Cu duioșie, dragoste, înțelegere și respect sau cu nervi, dispreț, cinism, nemulțumiri și ură. Va fi oglinda noastră (crudă oglindă) și va face întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, ce a văzut sau auzit în casă.

Și? Voi când v-ați privit cel mai recent cu atenție în oglindă? Alta decât cea de pe perete?

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰