AI & F A S H I O N & F U T U R E. Când "ce se poartă" nu mai este suficient
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Săptămâna aceasta, la Milano, roboții au intrat în Vogue World. Nu peste 20 de ani. Marți. Și poate că întrebarea interesantă nu este dacă tehnologia are loc în modă. Ea e deja acolo. Întrebarea este: ce vrem să facem cu ea?
Cândva moda ne spunea ce se poartă. Astăzi, aproape întreaga societate funcționează după „ce se poartă”. Se poartă o anume destinație de vacanță, se poartă un restaurant, o dietă, un mod de a ne amenaja casa, un cuvânt, o profesie. Un mod de a fi părinte, un anume fel de a vorbi despre noi înșine.
Până și lucrurile pe care le numim „autentice” pot deveni trend.
Moda a creat atât de multe trenduri, încât, la un moment dat, trendurile au început să creeze alte trenduri, ca apoi să le vedem dispărând rând pe rând. Mi se pare una dintre cele mai fascinante dovezi ale puterii pe care moda a avut-o asupra culturii. Dar cred că mecanismul acesta este depășit. De ce? Pentru că „ce se poartă” funcționează foarte bine într-o lume în care opțiunile sunt limitate.
Într-o lume cu posibilități aproape infinite, începe să devină zgomot. Avem prea multe haine, prea multe imagini, prea multe recomandări, prea multe destinații, produse, opinii. Prea multe versiuni despre cum ar trebui să arate o viață bună. Iar inteligența artificială este pe cale să adauge ceva și mai spectaculos: posibilitatea de a produce și mai mult. Mai multe imagini, texte, mai multe idei, soluții, variante.
Și iată cum problema noastră nu mai este lipsa. Avem de toate. Problema noastră începe să fie, „ce alegem”, „ce vrem”, „ce cerem”?
Cred că una dintre marile neliniști pe care ni le provoacă AI-ul vine de aici. Avem o unealtă care începe să execute extraordinar de bine înainte ca noi să fi învățat ce merită executat. Până acum ne-am lovit permanent de „nu pot”, „nu am”, nu am acces, nu am timp. Tehnologia începe să elimine o parte dintre aceste limite și ne lasă în fața unei întrebări mult mai incomode: poți face aproape orice. Dar ce vrei?
Și imediat după asta vine întrebarea roșie: Înțelegi ce produce / ce consecințe are ceea ce vrei? Aici cred că moda și AI-ul, două lucruri care aparent nu au nimic de-a face unul cu celălalt, se întâlnesc.
Amândouă ne pot obliga să exersăm ceva de care vom avea enorm de multă nevoie. În primul rând, discernământul! Poate că moda trebuie să schimbe întrebarea. Moda ne-a antrenat extraordinar de bine pentru noutate, pentru ce urmează? Care este culoarea sezonului? Ce pantof purtăm acum? Ce cumpărăm? Ce aruncăm? Ce înlocuim? A fost un motor extraordinar de creativitate, industrie și dorință. Dar poate că următoarea ei mare contribuție nu va fi să ne spună ce urmează ci să ne învețe cum alegem dintre toate lucrurile care există deja.
Nu vreau o lume fără haine noi. Nu vreau o lume în care sustenabilitatea înseamnă vinovăție și toți trebuie să purtăm aceleași șapte tricouri până la sfârșitul vieții. Ar fi îngrozitor de plictisitor. Vreau în continuare joc, frumusețe, transformări, personaje, creativitate, dorință.
Dar mi-ar plăcea ca moda să folosească extraordinara ei capacitate de a crea dorință și pentru altceva decât noutate. Să facă longevitatea dezirabilă. Să mă facă să mă îndrăgostesc din nou de o haină pe care o am de zece ani. Să transforme repetarea unei ținute într-o semnătură, nu o dificultate. Să facă reparația frumoasă. Să dea valoare patinei. Să mă învețe că o piesă bună nu trebuie înlocuită pentru că a apărut următoarea. Și, mai ales, să mă facă să întreb: Îmi place mie, sau doar se poartă? Câte resurse consum și pentru ce?
AI-ul poate face exact opusul a ceea ce ne temem. Ne este teamă că inteligența artificială va gândi în locul nostru, dar ea poate fi folosită și ca să ne ajute să gândim mai bine, poate mai clar, structurat. Este o unealtă. Trebuie să învățăm să punem întrebări. Nu doar: „spune-mi ce să port” ci „de ce crezi că aleg mereu lucrurile astea?”, „având în vedere toate informațiile pe care le deții, ce ai putea să îmi spui despre stilul meu, în funcție de lista mea de shopping”.
Nu doar „ce să cumpăr” ci „arată-mi zece feluri în care pot folosi ce am deja.”
Nu doar „care este adevărul?” ci „arată-mi ce argumente contrazic ceea ce cred.”
Nu doar „Fă-mi asta” ci „ce consecințe ar putea avea dacă fac asta?”
Diferența pare mică, dar eu cred că este mare, pentru că într-un caz folosim AI-ul pentru a externaliza gândirea, iar în celălalt îl folosim pentru a ne extinde gândirea.
Și poate că aceasta va fi una dintre competențele esențiale ale următorilor ani: să știm ce întrebăm, cum întrebăm.
Nu trebuie să devenim mai asemănători cu mașinile.
Poate exact invers. Cu cât ele devin mai bune la produs, calculat, generat și optimizat, cu atât noi trebuie să devenim mai buni la ceea ce alegem să facem cu toate acestea.
Să observăm, să alegem, să înțelegem consecințele, să avem grijă. Să ne răzgândim, dacă asta e calea bună, să știm când este suficient.
Și să nu confundăm permanent valoarea noastră cu productivitatea.
Pentru că poate întrebarea viitorului nu va mai fi: cât poți produce ci cât de bine știi ce merită un produs.
Iar asta nu este o conversație pentru peste 100 de ani. Mâine dimineața mergem în continuare la serviciu. Avem facturi. Copiii trebuie duși la școală. Trebuie să cumpărăm mâncare și să răspundem la mailuri. Dar exact de aici trebuie să înceapă schimbarea. Nu trebuie să așteptăm să dispară lumea veche pentru a învăța să trăim în cea nouă. Pentru că, într-un fel, lumea aceasta am construit-o noi.
Am vrut mai mult, mai repede, mai ieftin, mai nou, mai eficient, mai multe opțiuni și am devenit extraordinar de buni la a le produce. Acum trebuie să devenim la fel de buni la a alege. Pentru că acesta este următorul pas al evoluției noastre culturale: de la ce se poartă, la ce contează, de la ce pot la ce merită, de la ce urmează la ce aleg.
Și poate că moda, tocmai pentru că ne-a învățat atât de bine să dorim, ne poate ajuta acum să învățăm ceva și mai important: să înțelegem de ce dorim. Iar AI-ul, dacă îl folosim bine, ne poate ajuta nu să găsim mai repede răspunsurile, ci să punem întrebări mai bune.
Poate că nu trebuie să știm tot, dar cred că trebuie să învățăm să observăm, să alegem și să fim capabili să ne răzgândim la timp.
Look Again. Pentru că într-o lume cu posibilități aproape infinite valoarea începe din nou cu atenția.
