Video Cum poţi recunoaşte o criză diabetică. Greşeala care face diferenţa între viaţă şi moarte
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Cum arată de fapt o criză diabetică? La prima vedere, poate semăna cu o simplă stare de oboseală, dezorientarea unui om epuizat sau chiar cu efectele consumului de alcool. În realitate însă, poate fi o urgență medicală în care fiecare minut contează, iar diferența dintre o presupunere greșită și un gest corect poate salva o viață.
Există două situații periculoase: glicemia prea mică și glicemia prea mare. În cazul scăderii glicemiei, așa cum spun medicii de pe ambulanță că l-au găsit pe șoferul de TIR din Constanța, semnele apar rapid și pot transforma un om perfect funcțional într-o persoană care pare că pierde contactul cu realitatea.
Apar transpirațiile reci, foamea intensă, amețeala, palpitațiile, confuzia, dificultățile de vorbire sau schimbările de comportament. În formele severe, persoana poate ajunge la convulsii sau își poate pierde cunoștința. Dacă este inconștientă, nu i se administrează lichide sau alimente deoarece există risc de înec. Important este să fie sunat imediat la 112.
Ce trebuie să facă un diabetic înainte de a se urca la volan
Un ghid realizat recent de Societatea Română de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice întărește această idee în cazul șoferilor care au diabet și solicită avizul diabetologic pentru permisul de conducere.
Motivul este simplu: atunci când glicemia scade până în zona hipoglicemiei, capacitatea de reacție și de decizie poate fi afectată dramatic. De aceea, experții recomandă ca pacientul cu diabet să consume carbohidrați înainte de a se urca la volan, pentru a avea o glicemie sigură. Există variante la îndemână: suc sau băutură răcoritoare îndulcită cu zahăr, bomboane, dar nu cele de ciocolată, jeleuri care conțin zahăr, fructe, biscuiți sau o felie de pâine, toate putând preveni scăderea glicemiei. Iar glicemia ar trebui verificată din nou la aproximativ 15 minute după gustare.
Poate că aceasta este concluzia cea mai importantă: uneori în fața noastră nu este un om care a băut sau care consumă droguri, ci un om al cărui organism este în colaps. De aceea este nevoie de mai multă educație și conștientizare pentru ca aceste crize să fie recunoscute la timp. Iar pentru pacienți, responsabilitatea față de boală și față de tratament nu este doar grija pentru propria sănătate, ci și pentru siguranța celor din jur.
