Video Cum se leagă prieteniile la serviciu şi unde trasăm limitele. Manager HR: "Acolo ne este mai uşor"
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Suntem conectați permanent și avem sute de "prieteni" online, însă relațiile reale par tot mai greu de construit și de păstrat. După 30 de ani, cercul social se restrânge, timpul devine mai puțin, iar mulți spun că prieteniile nu mai sunt cum erau odată. De ce se întâmplă asta și cât de ușor ne mai facem prieteni astăzi, inclusiv la locul de muncă, aflăm de la Cristina Florescu, manager HR, invitata Observator 16.
Teodora Tompea, prezentator: Prieteniile le legăm mai ușor la serviciu, în zilele noastre?
Cristina Florescu, manager HR: Da, în contextul nostru, da. Pentru că acolo petrecem o treime din timpul pe care îl avem și acolo ne este mai ușor să legăm ceva cu colegii, pentru că, din start, ne leagă ceva, avem ceva în comun.
Teodora Tompea, prezentator: Aici sunt avantaje și dezavantaje. E clar că, la un moment dat, mai putem face separarea între locul de muncă și alte subiecte de discuție, alt timp petrecut în afara serviciului?
Cristina Florescu, manager HR: În primul rând, ne gândim așa: suntem colegi, înainte de toate. De aici se leagă mai ușor prieteniile. Ne leagă proiectele, iar de la proiecte ne ducem ușor și elegant, păstrând o linie fină, și în viața personală.
Teodora Tompea, prezentator: În egală măsură, observați că este un trend în ultimii ani? Prieteniile se destramă mai ușor, nu le mai legăm la fel sau este ceva ce se întâmplă dintotdeauna? Vorbiți cu mulți oameni, e clar că vin și își povestesc mai multe. Managerul de HR știe, uneori, mai multe decât colegii.
Cristina Florescu, manager HR: Absolut, pentru că este locul unde te duci și îți pui oful.
Teodora Tompea, prezentator: Sunteți un fel de psiholog, fără să fiți psiholog.
Cristina Florescu, manager HR: Exact. Depinde mult de vârsta pe care o are angajatul respectiv. Este mai ușor pentru un tânăr să lege prietenii, dar și să le destrame cu mai multă lejeritate.
Teodora Tompea, prezentator: Vorbim mai ales de generația tânără. Până la ce vârstă?
Cristina Florescu, manager HR: Între 20 și 30, maximum până la 35 de ani. După vârsta de 35 de ani, oamenii devin mai selectivi. Nu mai caută cantitate, numărul de prieteni, ci prietenii de calitate, pentru că timpul rămas pe care îl pot dedica prietenilor este puțin și preferă să fie foarte atenți cum îl gestionează și cui îl dedică.
Teodora Tompea, prezentator: Riscurile sunt că s-ar putea să fim mai performanți sau mai puțin performanți? Pe mine mă duce cu gândul la zona în care am putea fi mai competitivi sau, dimpotrivă, să nu mai fim neapărat performanți. Ne gândim și la cazul în care există o prietenie între subaltern și superior și să nu mai luăm munca în serios.
Cristina Florescu, manager HR: Competitivitatea rămâne în continuare între cei care formează o echipă, indiferent că sunt colegi sau prieteni. Este o distincție foarte clară, pentru că fiecare livrează în funcție de cunoștințele pe care le are, de proiect, de timp și de calitatea proiectului pe care îl desfășoară. Suntem și prieteni pentru că ne putem ajuta cu sfaturi la proiectele pe care le avem. Ne putem susține. Competiția rămâne și ea valabilă, pentru că fiecare își dorește să crească, fie pe verticală, fie pe orizontală. Este important să nu transformăm prietenia în așa fel încât eu să aflu anumite informații și să le folosesc ca pe un așa-zis as în mânecă într-o competiție. Asta nu este indicat să se întâmple la birou. Dacă se întâmplă, managerul este cel care trebuie să gestioneze cu finețe și eleganță situația, astfel încât niciunul dintre cei doi participanți, aflați în rolul de prieteni și competitori, să nu se simtă dezavantajat.
Teodora Tompea, prezentator: Atunci sunt mai degrabă aceste relații unele doar de conjunctură? Cred că ar trebui să redefinim această definiție a prieteniei. Am auzit de la bunicii și de la părinții noștri că există prietenii care durează 20-30 de ani. Poate că suntem în etapa în care aceste relații sunt de conjunctură.
Cristina Florescu, manager HR: Nu sunt de conjunctură. Sunt prietenii adevărate. Repet: în funcție de maturitatea pe care o are fiecare și de etapa în care se află. La 20 de ani nu putem vorbi despre prea multă maturitate. Peste 35 de ani, fiecare știe cum să își definească prietenia, cum să își aleagă prietenii și cum să gestioneze tipul de informații pe care îl împărtășește. De multe ori vorbim despre hobby-uri, pasiuni și puncte comune.
Teodora Tompea, prezentator: Dar mai știm să comunicăm cu adevărat? Insist pe asta. Suntem în generația rețelelor sociale, a informațiilor care curg și vin din toate părțile. Mereu problemele apar din comunicare, fie că vorbim despre relații de prietenie, de dragoste și așa mai departe. Mai știm să comunicăm real, onest, frumos?
Cristina Florescu, manager HR: Nu atât de mult cum o făceam înainte. Nu mai suntem acolo. Comunicarea nu mai este de o calitate atât de bună încât să poată constitui baza unei prietenii. Și îmi pare rău să o spun, dar cel mai mult au de lucrat tinerii, cei de până în 25 de ani.
Teodora Tompea, prezentator: Nu neapărat ce spun, ci felul în care o spun... La asta vă referiți?
Cristina Florescu, manager HR: Vorbim despre ceea ce vrei să comunici, dar contează foarte mult și cum comunici. Este important ceea ce vrei să transmiți. Pentru a-l determina pe cineva să îți devină prieten, nu este suficient să alegi subiecte pompoase. Trebuie să comunici interesant, iar maniera în care o faci trebuie să fie elegantă, astfel încât cel care este aproape de mine să îmi fie alături și la rău, nu doar la bine.
Teodora Tompea, prezentator: Concluzia de aici este că trebuie să învățăm să ascultăm mai mult, nu doar să comunicăm. Comunicarea nu înseamnă doar să livrăm informații.
