Într-un sat din Iaşi, patru copii orfani se gospodăresc singuri, ca nişte oameni mari!

Singuri îşi cresc animalele rămase de la tatăl lor, care a murit anul trecut, de Paşte. Pe mamă au pierdut-o cu 10 ani în urmă.

Cel mai mare dintre fraţi a renunţat la şcoală, ca să-şi îngrijească familia. Iar cel mai mic a renunţat la visuri.

Într-un colţ de casă, Andrei ne arată frânturi din copilăria lui. Un tablou de familie din care destinul i-a răpit, necruţător, doi oameni. Şi pe mama, şi pe tata.

Vezi și

Nu-şi permite să zâmbească. La 16 ani, el e bărbatul în casă. Pe el se bazează trei fraţi mai mici.

În bucătărie, Alexandra pregăteşte masa pentru fraţii ei. Tot nevoia a învăţat-o să fie mamă pentru Cătălin şi Petre.

După masă şi după lecţii, cei patru fraţi ies în ogradă. Nu la joacă, ci la muncă. Au de hrănit o vacă, o iapă şi 14 oi. Îşi împart rapid sarcinile. 

La 10 ani, Petrică nu ştie cum e să doarmă în braţele mamei. Cea care i-a dat viaţă s-a stins la 40 de zile de la naştere, după o complicaţie. Iar fără tată a rămas anul trecut, de Paşte, când bărbatul a fost găsit fără viaţă, inexplicabil, pe câmp.

Îşi înghite cu greu lacrimile. Se consolează cu gândul că e aproape de fraţii lui. Că n-au fost despărţiţi de autorităţi. Au rămas împreună şi sunt fericiţi. Chiar dacă şi-au pierdut părinţii şi copilăria.

Chiar dacă, în lipsa unui reprezentant legal, nu primesc nici măcar alocaţie. Se au unul pe altul.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰