Secretul tribului care trăiește în adâncul Marelui Canion de peste 1.000 de ani

• Supai, satul amerindian izolat din care se poate ieși doar cu elicopterul sau pe jos
• Cum ajunge corespondența în satul izolat din Marele Canion
• Cum a devenit satul o destinație turistică
• Controverse privind tratamentul animalelor folosite pentru transport

Aproximativ 5,5 milioane de turiști vizitează Marele Canion în fiecare an, însă puțini își dau seama că această prăpastie uriașă ascunde, la o adâncime de aproximativ 900 de metri, un sat minuscul: Supai, în statul Arizona. Situat la 13 kilometri de cel mai apropiat drum și ascuns în adâncul unei văi, la baza canionului Havasu, Supai este cea mai izolată localitate din cele 48 de state continentale ale SUA.

Supai, satul amerindian izolat din care se poate ieși doar cu elicopterul sau pe jos

Singurele modalități de a ajunge în Supai sunt elicopterul, catârul sau o drumeție de aproximativ 13 kilometri, pe o potecă ce traversează serpentine amețitoare, piscuri impresionante și margini abrupte de stâncă. De fapt, satul este atât de izolat, încât este ultimul loc oficial din Statele Unite în care corespondența este încă livrată zilnic cu ajutorul unei caravane de catâri.

Totuşi, cei dispuși să se abată de la vestita Route 66, în localitatea Peach Springs, să parcurgă 108 kilometri pe un drum pustiu până la Hualapai Hilltop și apoi să coboare pe jos de-a lungul unei stânci vor descoperi unul dintre cele mai spectaculoase secrete ale Marelui Canion: o oază uimitoare, cu cinci cascade alimentate de izvoare, înconjurată de un peisaj format în urmă cu aproape două miliarde de ani.

Un paradis ascuns? Nu, ci străvechea casă a tribului amerindian Havasupai, care trăiește discret de peste 1.000 de ani în interiorul uneia dintre cele șapte minuni naturale ale lumii. Havasupai înseamnă „oamenii apelor albastru-verzui”, iar locuitorii cred că aceste ape turcoaz, considerate sacre, nu curg doar prin pământul pe care trăiesc, ci și prin fiecare membru al tribului.

După o coborâre de patru ore printr-un labirint de pereți de stâncă de culoarea ruginii și arbuști spinoși, canionul se lărgește, iar peisajul deșertic se transformă într-o explozie de vegetație verde și luxuriantă, în apropierea pârâului Havasu. Bine ați venit în Supai, o localitate cu 208 locuitori.

Traversarea pârâului și primii pași în Supai dau senzația unei călătorii în altă epocă, potrivit BBC. Nu există drumuri sau mașini, iar singurul trafic este format din localnicii care își conduc catârii și caii pe fundul prăfuit al canionului.

Un grup de case construite din materiale disponibile în împrejurimi înconjoară un magazin general, o cafenea, un oficiu poștal, o școală primară, o pensiune modestă și două biserici. Locuitorii vorbesc în continuare limba havasupai, cultivă porumb, dovlecei și fasole și împletesc coșuri din fibre vegetale, la fel ca strămoșii lor. O viaţă simplă, dar liniştită. Iar sunetul apei, fie că vine de la cascadele îndepărtate, fie de la pâraiele din apropiere care le alimentează, nu este niciodată prea departe.

Cum ajunge corespondența în satul izolat din Marele Canion

Deoarece Supai nu poate fi accesat cu mașina, există doar două modalități de a transporta provizii în sat: pe jos, de-a lungul potecii, sau cu elicopterul. Cea mai ieftină și mai sigură metodă a fost dintotdeauna transportul pe jos. Astfel, într-o epocă a livrărilor rapide, locuitorii din Supai își primesc în continuare corespondența cu ajutorul unei caravane de catâri legați unul de altul.

Nimeni nu știe cu exactitate când a început transportul cu catâri, însă, de șase ori pe săptămână, atât timp cât își pot aminti localnicii, un îngrijitor conduce animalele timp de trei ore în josul canionului și încă cinci ore la întoarcere, în urcare.

Fiecare articol de corespondență transportat de Serviciul Poștal al Statelor Unite (USPS) pe această potecă prăfuită primește chiar și o ștampilă specială, denumită "Mule Train" - "Caravana de catâri". Deși traseul poștal pare deja extrem de lung, acesta începe, de fapt, cu mult înainte de intrarea în canion, la aproximativ 121 de kilometri de Supai, în localitatea Peach Springs, înainte de răsăritul soarelui.

Cea mai mare parte a încărcăturii transportate de catâri nu este, în realitate, corespondență, ci alimente, medicamente și alte provizii de care au nevoie localnicii și puținele afaceri din sat pentru a putea supraviețui. Pentru că Supai este singura localitate din Statele Unite în care corespondența este încă livrată cu catâri, în Peach Springs se află și singurul oficiu poștal din SUA care are un congelator accesibil direct din spațiul de lucru.

Astfel, în fiecare dimineață devreme, USPS încarcă într-un camion produsele alimentare și alimentele congelate comandate de locuitorii din Supai, apoi parcurge timp de o oră drumul prin întunericul deplin către marginea canionului. Acolo, proviziile sunt încărcate pe fiecare catâr, pentru a începe ultima etapă a călătoriei către oficiul poștal din sat.

Cum a devenit satul o destinație turistică

De-a lungul timpului, membrii tribului Havasupai s-au bazat întotdeauna pe poteca prăfuită din canion pentru a păstra legătura cu lumea exterioară. De-a lungul secolelor, prin zonă au trecut, în număr redus, călători curioși, de la misionari la mineri, comercianți și membri ai altor triburi.

Însă, la mijlocul secolului al XX-lea, tribul a deschis poteca pentru turiștii care călătoreau cu rucsacul în spate și a valorificat peisajul spectaculos pentru a dezvolta o afacere bazată pe turism. Astăzi, peste 20.000 de vizitatori ajung în Supai pe jos, călare pe animale de povară sau cu elicopterul. 

Din februarie până în noiembrie, turiștii se pot caza la pensiunea modestă a tribului sau pot obține permise pentru campare peste noapte, astfel încât să doarmă suficient de aproape de cascadele Havasu și Mooney pentru a simți stropii de apă. Totuşi, cei care nu doresc să facă o drumeție de patru ore pot ajunge în sat cu ajutorul elicopterului, un zbor care durează doar patru minute.

Controverse privind tratamentul animalelor folosite pentru transport

În ultimele decenii, tot mai multe voci au criticat relatările despre relele tratamente aplicate cailor și catârilor folosiți pentru transportul turiștilor prin canion. Potrivit lui Susan Ash, cofondatoarea organizației locale Stop Animal Violence, problema nu este atât serviciul poștal american, cât lipsa controalelor și a aplicării regulilor în cazul celor care folosesc comercial animalele pentru transport și le supun unor tratamente abuzive.

"Nu există cântare sau persoane care să verifice aceste animale, iar nivelul suferinței lor este de neconceput", a declarat Ash. "Temperaturile de aici ajung în mod obișnuit la 46 de grade Celsius, iar unii îngrijitori își pun caii și catârii să parcurgă în sus și în jos opt mile fără apă, până când animalele mor literalmente".

Reprezentanții tribului au susținut că astfel de cazuri sunt excepții, nu ceva obişnuit. 

Ca răspuns la acuzații, Bonnie Wescogane, secretarul Consiliului Tribal Havasupai, a declarat că tribul a angajat recent o echipă de îngrijitori care să inspecteze toate animalele folosite în scopuri comerciale și să le evalueze starea de sănătate pe o scară de la 1 la 10, în baza unei liste de verificare.