(P) 10 avantaje pe care le ai dacă alegi un apartament la un etaj intermediar
În piața imobiliară există o ierarhie nescrisă, dar extrem de rigidă, a valorii în funcție de etaj. Parterul și ultimul etaj sunt, tradițional, cel mai greu de vândut și au prețurile cele mai mici. La polul opus se află etajele intermediare (de la etajul 1 până la penultimul), considerate „zona de siguranță” a oricărei investiții imobiliare. Cererea pentru aceste unități este constantă, indiferent de fluctuațiile economice sau de tendințele de design.
Alegerea unui etaj intermediar este o decizie pragmatică, bazată pe confort termic, securitate și calcule financiare pe termen lung. Când vizionezi un apartament în București, vei observa adesea că dezvoltatorii listează prețuri ușor mai ridicate pentru aceste niveluri. Această diferență de preț se justifică prin beneficiile directe pe care le resimte proprietarul în viața de zi cu zi.
Iată argumentele concrete pentru care etajele intermediare rămân cea mai inteligentă achiziție.
1. Eficiența termică superioară (Efectul de „sandwich”)
Cel mai puternic argument este cel financiar, legat de costurile de încălzire și răcire. Un apartament situat la un etaj intermediar beneficiază de așa-numitul „efect de sandwich”. Locuința este protejată termic atât deasupra, cât și dedesubt, de apartamentele vecinilor care sunt, la rândul lor, încălzite.
Pierderile de căldură sunt minime. Spre deosebire de parter, unde pardoseala poate fi rece din cauza subsolului sau a fundației, și de ultimul etaj, unde tavanul este expus direct intemperiilor (chiar și cu o izolație bună), la mijloc beneficiezi de inerția termică a clădirii. Iarna centrala termică pornește mai rar, iar vara temperatura se menține mai stabilă, fără a fi nevoie ca aerul condiționat să funcționeze non-stop.
2. Lichiditatea activului la revânzare
O proprietate imobiliară trebuie privită și prin prisma potențialului de exit. Va veni un moment în care vei dori să vinzi sau să închiriezi. Apartamentele de la etajele intermediare au cea mai mare bază de potențiali cumpărători.
Familiile cu copii evită etajele superioare din motive de siguranță. Persoanele în vârstă evită etajele superioare de teama defecțiunilor la lift. Cei preocupați de siguranță evită parterul. Etajele 2, 3 sau 4 (într-un bloc de 8-10 etaje) nu exclud nicio categorie demografică. Timpul de vânzare pentru o astfel de unitate este semnificativ mai scurt decât pentru una situată la extremele clădirii.
3. Protecție fonică față de zgomotul stradal
Cu fiecare etaj urcat, decibelii veniți din stradă scad. La parter sau la etajul 1, zgomotul traficului, discuțiile trecătorilor sau trântitul ușii de la intrarea în scară sunt o prezență constantă.
La un etaj intermediar (de exemplu 3 sau 4), zgomotul de fond se atenuează. Nu mai auzi clar conversațiile de pe trotuar, zgomotul motorului unei mașini care parchează sau interfonul sunând în lobby. Ai parte de liniște fără a te izola complet de pulsul orașului.
4. Siguranță și intimitate sporite
Frica de efracție este unul dintre motivele principale pentru care românii evită parterul. Ferestrele accesibile din stradă necesită gratii inestetice sau sisteme de alarmă complexe. La etajele intermediare, riscul unei intrări prin efracție scade dramatic. Accesul la ferestre este imposibil fără echipament special, ceea ce descurajează hoții de oportunitate.
Intimitatea este un alt factor. La parter sau la etajul 1, trecătorii pot privi în casă dacă nu ai draperiile trase. De la etajul 2 în sus, unghiul de vizibilitate se schimbă. Poți sta cu jaluzelele ridicate, bucurându-te de lumina naturală, fără a te simți expus privirilor din exterior.
5. Riscuri tehnice reduse (Infiltrații și Refulări)
Poziționarea la mijloc te ferește de cele mai costisitoare coșmaruri ale proprietarilor de bloc.
Locuitorii de la ultimul etaj trăiesc cu riscul infiltrațiilor prin terasă. Chiar și la blocurile noi, hidroizolația are o durată de viață limitată și necesită întreținere. O ploaie torențială sau topirea zăpezii pot aduce apă în casă.
Locuitorii de la parter se confruntă cu riscul refulării sistemului de canalizare. Dacă o coloană se înfundă, apa uzată va ieși la cel mai jos punct, adică în chiuveta sau toaleta de la parter. La etajul 3 sau 4, aceste riscuri sunt inexistente. Apa trece prin coloane, dar nu staționează, iar acoperișul este la câțiva metri buni distanță.
6. Lumina naturală și expunerea
Parterul este adesea umbrit de vegetația din jurul blocului, de garduri sau de clădirile învecinate. Apartamentele sunt mai întunecoase și necesită aprinderea luminii artificiale mai devreme în timpul zilei.
La etajele intermediare, obstacolele vizuale dispar. Lumina soarelui pătrunde direct în camere pentru o perioadă mai lungă. Totuși, spre deosebire de ultimul etaj, nu ești expus direct radiației solare pe acoperiș, care transformă casa în seră. Primești lumină, nu caniculă.
7. Independență relativă față de lift
Într-un bloc înalt, dependența de lift este totală pentru cei de la etajele 8, 9 sau 10. O pană de curent, o revizie tehnică sau o defecțiune pot transforma simpla cumpărare a pâinii într-un exercițiu de cardio nedorit. Transportul mobilei sau al căruciorului pentru copii devine o problemă logistică majoră.
Pentru un apartament situat la etajul 2 sau 3, liftul este o utilitate, nu o necesitate absolută. Scările sunt o alternativă viabilă și ușor de parcurs chiar și cu bagaje. Această autonomie oferă un confort psihic important.
8. Calitatea aerului și praful
Concentrația de praf și noxe provenite de la eșapamentul mașinilor este maximă la nivelul solului și scade pe măsură ce urci. Particulele grele (PM10) tind să se sedimenteze rapid. La etajele intermediare, aerul care intră pe fereastră este mai curat decât cel de la parter. Vei observa acest lucru simplu: praful se depune mai greu pe mobilă și pe balcon.
9. Presiunea apei și instalațiile
În blocurile vechi, dar și în unele proiecte noi care nu sunt dimensionate corect, presiunea apei poate fi problematică la ultimele etaje, mai ales dimineața sau seara, când consumul este mare. La parter, presiunea poate fi uneori prea mare, riscând să deterioreze bateriile sanitare. Etajele de mijloc beneficiază de o presiune optimă și constantă, fiind punctul de echilibru al coloanei de distribuție.
10. Echilibrul vizual (Priveliștea)
Există un factor psihologic legat de înălțime. La etajele foarte înalte, unii oameni pot dezvolta senzații de vertij sau de izolare față de mediul înconjurător. La parter, priveliștea este limitată la gardul viu sau la mașinile parcate.
Etajele intermediare oferă perspectiva ideală la scara umană. Ești la nivelul coroanei copacilor, vezi spațiul verde, dar păstrezi contactul vizual cu solul. Este o înălțime care oferă perspectivă fără a induce anxietate.
Aceste zece puncte transformă etajele intermediare în cea mai rațională alegere pentru un cumpărător care caută stabilitate și valoare. Deși prețul de achiziție poate fi marginal mai mare, economiile operaționale (încălzire, aer condiționat) și lipsa riscurilor majore (infiltrații, efracții) amortizează rapid diferența. Un apartament la etaj intermediar este un activ sigur, ușor de administrat și extrem de ușor de lichidizat.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
