Observator » Advertoriale » (P) De la "uită tot mai des" la un plan medical clar: cum ar trebui să arate traseul pacientului cu Alzheimer

(P) De la "uită tot mai des" la un plan medical clar: cum ar trebui să arate traseul pacientului cu Alzheimer

Editor Redactia Observator | Timp citire: 5 minute
Publicat la 12.11.2026, 14:32 | Modificat la 12.11.2026, 14:34

„Uită tot mai des" este, de cele mai multe ori, prima propoziție care deschide discuția despre o posibilă boală Alzheimer într-o familie. Vine rostită în trecere, la o masă de duminică sau într-un telefon scurt între frați și, de obicei, este urmată imediat de o justificare: „e și el în vârstă", „a avut o perioadă stresantă", „și eu uit uneori unde mi-am pus cheile". Problema reală nu este uitarea în sine, ci faptul că, de multe ori, trec luni sau chiar ani până când aceste semnale devin un motiv concret pentru un consult de specialitate.

Medicina de astăzi oferă însă un traseu mult mai clar decât acum un deceniu pentru cineva care ajungesă caute un răspuns. Diferența nu ține doar de tratamentele disponibile, ci de felul în care este structurat întregul parcurs, de la primele semne observate acasă până la un plan terapeutic personalizat.

Cum arată, pas cu pas, un parcurs modern de diagnostic

Primul pas rămâne, de regulă, o discuție cu medicul de familie, care poate exclude alte cauze frecvente de confuzie sau uitare, precum probleme tiroidiene, deficiențe de vitamine, tulburări de somn sau efecte secundare ale unor medicamente. Atunci când aceste cauze sunt excluse sau când semnele au un tipar specific, precum dificultatea de a urmări conversații, dezorientarea în locuri cunoscute sau schimbări de comportament, urmează trimiterea către un medic neurolog.

Articolul continuă după reclamă

Evaluarea neurologică propriu zisă combină discuția directă cu pacientul și familia, testarea cognitivă standardizată, prin care se măsoară memoria, limbajul, orientarea și capacitatea de a rezolva sarcini simple, și un examen neurologic complet, care poate depista alte afecțiuni cu simptome asemănătoare. Pe baza acestor rezultate, medicul poate recomanda investigații suplimentare, de la analize de sânge, utile pentru a exclude alte cauze tratabile ale declinului cognitiv, până la imagistică cerebrală, care ajută la evaluarea structurii creierului și la excluderea altor afecțiuni neurologice sau descrierea unor combinații de mai multe boli.Astfel, examenul imagistic poate arăta tumori, accidente vasculare mici sau mari, urmări ale unor traumatisme craniene sau acumulări de lichid, afecțiuni care pot da simptome asemănătoare cu cele din boala Alzheimer, dar care cer un tratament complet diferit. Un diagnostic pus fără această verificare riscă să trateze o problemă care nu există și să treacă cu vederea una care există.

În același timp, RMN-ul arată în detaliu structura creierului. Poate evidenția zone în care țesutul s-a micșorat, în special în regiunile implicate în procesul de memorare, iar acest tipar, interpretat alături de testele cognitive și de tabloul clinic, sprijină diagnosticul. Un RMN nu pune singur diagnosticul de boală Alzheimer, iar un rezultat fără modificări importante nu exclude o boală aflată la început. De aceea valoarea examenului stă în felul în care este citit. „Pentru familie, RMN-ul este adesea momentul în care suspiciunea devine ceva concret. Imaginea are însă sens numai citită în contextul medical al pacientului din fața noastră, cu istoricul acestuia, cu rezultatele testelor cognitive și cu ce observă familia acasă. ", spune dr. Mioara Avasilichioaei, medic neurolog.

Dincolo de eticheta medicală în sine, confirmarea diagnosticului clarifică și stadiul bolii, element esențial pentru alegerea strategiei terapeutice potrivite. Un pacient aflat într-o fază incipientă poate beneficia de opțiuni de tratament diferite față de unul aflat într-un stadiu avansat, iar stabilirea corectă a acestui moment face diferența în privința eficienței intervenției medicale.

Pe acelaşi subiect

„Cel mai frecvent regret pe care îl auzim de la pacienți și familiile acestora nu are legătură cu diagnosticul în sine, ci cu timpul pierdut până la definitivarea acestuia. Un traseu modern înseamnă, în primul rând, un fir continuu între primele semnale observate acasă și un specialist care poate confirma sau infirma suspiciunea rapid, fără plimbarea pacientului între mai multe cabinete și mai multe luni de așteptare. Odată stabilit diagnosticul, se poate discuta despre un plan terapeutic potrivit pentru pacientul în cauză, nu o schemă generică aplicată tuturor la fel; acest plan depinde de faza bolii, de resursele financiare si preferințele pacientului", declară dr. Mioara Avasilichioaei, medic în cadrul Clinicii Neuroaxis, parte a rețelei de Sănătate Regina Maria.

Planul terapeutic modern nu se oprește însă la momentul stabilirii tratamentului. Monitorizarea periodică, prin reevaluări cognitive și, acolo unde este cazul, prin investigații imagistice repetate, permite ajustarea din mers a schemei de tratament, în funcție de evoluția reală a pacientului, dincolo de estimarea făcută la momentul diagnosticului. Această monitorizare continuă are un rol la fel de important ca stabilirea inițială a diagnosticului, pentru că boala Alzheimer nu evoluează liniar și în același ritm la toți pacienții.

Un traseu bine structurat include, în ultimă instanță, și familia, alături de pacient. Explicarea clară a etapelor următoare, a semnelor care ar trebui urmărite acasă și a momentelor în care este necesar un nou consult transformă un diagnostic dificil într-un proces pe care familia îl poate urma, cu un scop concret, în loc să rămână blocată în incertitudine. Diferența dintre o familie copleșită de un diagnostic și una care reușește să se organizeze în jurul acestuia ține, de cele mai multe ori, tocmai de claritatea acestui traseu medical.

Neuroaxis este prima clinică integrată de neurologie și neuroimagistică din România, unde pacientul beneficiază de consult, diagnostic de precizie, tratament și monitorizare constantă. Echipa de peste 50 de medici Neuroaxis este dedicată îmbunătățirii vieții pacientului neurologic și tratează o varietate mare de afecțiuni, precum demență, boala Parkinson, scleroza multiplă, epilepsie, hernie de disc, tumori cerebrale, migrene sau neuropatie periferică. Investigațiile realizate în clinica Neuroaxis includ EEG, EMG, Single Fiber EMG (SFEMG), ecografie Doppler, polisomnografie, poligrafie respiratorie, Holter EKG sau EKG și RMN. Echipa de medici neurologi din București este completată de medici din specializările conexe neurologiei, precum neurochirurgie, psihiatrie și psihoterapie, cardiologie, reumatologie, neuroinfecții, pneumologie, otoneurologie și psihologie clinică, atât din România, cât și din alte centre internaționale.