Video Analist, despre discursul lui Nicușor Dan: "Măcar Klaus Iohannis nu ne mințea în față"

Din PNL, acum, în răspăr absolut cu preşedintele, Alexandru Moraru a etichetat conferinţa de presă drept un faliment politic. Un atac dur a fost lansat inclusiv de către Elena Lasconi, fostă jurnalistă la rândul ei. Aceasta i-a atras atenţia lui Nicuşor Dan că nu îl obligă nimeni să-i placă toţi jurnaliştii şi că nu e cazul să se comporte ca un şef pe plantaţie. 

Dincolo de legea noastră, a accesului la informaţii publice, care nu găseşte temei pentru interzicerea jurnaliştilor din cauza opiniilor exprimate, manualul privind libertatea de exprimare, elaborat de CEDO încă din 2001, stabileşte clar că "în cazul politicienilor, cuvintele dure şi critica aspră sunt tolerate de Curte". Manualul dă şi exemple de limbaj care, deşi sună dur, nu este excesiv. "Forţele de ordine sunt reduse la capacitatea mintală a unui nou născut", e formularea dintr-un articol de presă pe care CEDO o aduce ca exemplu şi pe care nu a considerat că trebuie să o sancţioneze. Iar din AUR au venit mulţumiri. Dan Dungaciu i-a transmis ironic şefului statului să o ţină tot aşa, pentru că declaraţiile anti-AUR întăresc partidul. Asta în timp ce George Simion l-a acuzat pe Nicuşor Dan că e despot.

Conferinţa de presă a preşedintelui nu putea să fie ignorată de fostul premier Victor Ponta, care susţine că nu înţelege atacurile la adresa AUR, pentru că responsabilitatea pentru dezechilibrele economice trebuie căutată în deciziile guvernelor care au fost la putere până acum şi nu într-un partid care nu a ajuns niciodată la guvernare. În plus, a continuat Ponta, agenţiile de rating nu iau decizii în funcţie de cine este în opoziţie, aici jonglând cu sofismele pentru că proiecţia la care se referea Nicuşor Dan era tocmai dacă AUR venea la putere, atunci agenţiile de rating ne-ar fi retrogradat. 

Nici din justiţie vocile n-au fost mai cruţătoare spre preşedinte. Judecătoarea Sorina Marinaş s-a intrebat retoric "cine minte?" şi îl contrazice pe Nicuşor Dan, spunând că i-a trimis tot dosarul disciplinar în care se considera nedreptăţită de deciziile luate de Inspecţia Judiciară. Şi judecătorul Claudiu Sandu i-a explicat preşedintelui că există decizii CEDO care constată abuzuri împotriva unor magistraţi, dar şeful statului nu a adus problemele în dezbatere. "Cu ochii larg închişi", a punctat acesta.

În orice caz, pe frontul anti Nicuşor Dan - PSD s-a oficializat una dintre mutările de forţa, Forţa Dreptei. Ludovic Orban şi Ilie Bolojan au anunţat, umăr lângă umăr, că îşi vor contopi formaţiunile până în 2027 şi că Orban s-a întors acasă. Declaraţiile lui Nicuşor Dan referitoare la lipsa de susţinere acordată unui guvern PNL-USR au fost, însă, taxate dur de Ilie Bolojan, care a lansat acuzaţii de trădare la adresa preşedintelui.

Noi am analizat situaţia alături de Marius Ghincea, politolog şi cercetător la Institutul Federal de Tehnologie Zurich, care a oferit un interviu în exclusivitate lui Marius Pancu, pentru Observatorul de Noapte

- Domnule Ghincea, cu ce rămânem din conferința maraton a președintelui Nicușor Dan? Cum o catalogați? 

- Cu un scandal și cu o eroare strategică de a reseta jocul. Pentru că ăsta este motivul pentru care președintele a decis să aibă o conferință de presă, nu doar o declarație de presă, ci să interacționeze cu presa, să reseteze cumva ultimele șase luni și să intre într-un nou dialog care să schimbe logica de interacțiune din politică, dar și dintre presă și președinte. Din păcate, ca urmare a mai multor interacțiuni pe care președintele le-a avut cu mai mulți reprezentanți ai presei, nu doar cu ultimul jurnalist care a pus o întrebare, ci cu mai mulți, din păcate nu și-a atins obiectivele, cred, domnul președinte. 

- Dar care ar fi fost resetarea scontată? În ce sens? În ce direcție? 

- Probabil că președintele ar fi vrut să prezinte un diagnostic a ultimelor șase luni. Cum se vede din perspectiva dânsului. De altfel a și început cu acele patru întrebări pe care și le-a pus singur, aproape retoric, la care a și răspuns, urmat de un dialog cu presa. Spera ca la sfârșitul crizei să poată să stabilească agenda publică și probabil să stabilească niște teme mari pentru viitor, să poată să direcționeze și polarizarea publică în direcția pro-europenilor anti-AUR, pentru că AUR și discursul legat de AUR a fost unul din elementele principale ale discursului.

Din păcate, nici în acest sens nu a funcționat și cred că multe din încercările președintelui au eșuat și pentru că încă nu are abilitățile de comunicare necesare și de interacțiune cu presa care să-i ofere avantajele comparative, ca să spunem așa, și care să-i permită să-și atingă aceste obiective.

- De ce spuneți că nici pe palierul acesta în care se referea la AUR n-a reușit foarte bine? Cum a picat discursul său referitor la AUR pentru baza de electorat AUR și pentru viitorul AUR? 

- Să vă spun sincer, nu știu cum a căzut în fața electoratului AUR, dar pot să vă spun cum am interpretat eu acest mesaj al președintelui și l-am interpretat într-un sens în care forțe străine, agenții străine, agenții de rating, ne impun nouă cine guvernează și cine nu, cine are dreptul să ajungă la guvernare și cine nu și a schimbat natura discursului antipopulist pe care l-a avut în ultimul an.

Nu mai este vorba de democrație, nu mai este vorba de apărarea instituțiilor fundamentale, este vorba de accesul la credit internațional. Ceea ce, din punct de vedere al justificării, interzicerea accesului unui partid parlamentar la putere este mult mai puțin persuasiv, mult mai puțin interesant și legitim decât argumentul și discursul anterior centrat pe aspecte legate de natura democrației, de apărarea instituțiilor democratice și a instituțiilor liberale și a drepturilor omului. 

- Da, e exact unul dintre punctele pe care AUR îl folosește în propria retorică. "Nu ne vindem țara, nu vrem să fim slugile stăpânilor". A venit Ursula von der Leyen aici și a venit domnul George Simion în contrapartidă și a spus "orice ai face tu aici, la Parlament, românii nu sunt slugile tale". Vine Nicușor Dan, spuneți dumneavoastră că din acceptiunea pe care o aveți, a consolidat discursul ăsta, a dat apă la moară acestui discurs, pentru că, nu e așa, agențiile de rating dictează cine guvernează în România. Asta înseamnă că ne așteptăm de acum înainte ca retorica AUR să fie calată în special pe punctul ăsta? 

- Cred că va fi unul din punctele în care AUR va merge la nivel de retoric. De altfel, și mesajul de miercuri al domnului Simion, dacă l-ați urmărit, merge dintr-un anumit punct de vedere în această direcție, dar dacă ne uităm la mesajul domnului Simion, dar și al domnului Dungaciu, aceștia se concentrează în continuare pe consolidare instituțională și în teritoriu a bazei partidului.

Domnul Simion, miercuri, s-a concentrat pe atragerea de membri în rândul AUR. Din punctul acesta de vedere, AUR pare să fie mult mai pragmatic și strategic. Se concentrează mai degrabă pe consolidare instituțională și doar secundar pe aceste lupte retorice, pentru că în ultimele șase luni AUR a avut de câștigat de pe urma acestei crize politice, autoinduse de forțele pro-europene, de domnul președinte, iar acest discurs legat de agențiile de rating străine nu face decât să dea apă la moară discursului suveranist. Deci, partidul AUR, domnul Simion, domnul Dungaciu, nu mai trebuie să facă foarte mult pentru a adăuga. 

Interviu acordat de Marius Ghincea lui Marius Pancu, pentru Observatorul de Noapte

- Acum, spuneați că nu are încă Nicuşor Dan capacitatea retorică de a ține foarte bine astfel de conferințe de presă. Ne amintim, totuși, că la precedentul președinte, la Klaus Iohannis, îi reproșam tocmai tăcerea. Făcea doar declarații de presă, rareori conferințe, zero interviuri în cele două mandate. Cred că a dat două interviuri în total. Și atunci mă întreb, pe de o parte, cum e mai bine? Dar, pe de altă parte, de fapt, provocarea pe care vreau să v-o lansez, mai ales uitându-ne la cartea asta a dezamăgirilor prezidențiale din istoria recentă, dacă puteți să-i comparați pe cei doi președinți și unde e dezamăgirea mai mare? Unde e eșecul mai mare? 

- În ceea ce privește comunicarea publică, cred că domnul Nicușor Dan îl depășește cu mult pe domnul Iohannis, din toate punctele de vedere. Este mult mai democrat din acest punct de vedere. Interacționează atât public, în fața camerelor de luat vederi, cât și în informalele de după, mult mai deschis, răspunde mult mai onest întrebărilor, chiar dacă uneori răspunde într-un mod în care este neinspirat sau alimentează punctele opoziției, dar din punctul acesta de vedere este cu mult superior domnului Iohannis, care era un ficus, un împărat care se ținea departe de presă, doar că asta nu îl scutește de nevoia de a avea niște pregătire în ceea ce privește interacțiunea cu presa, comunicare publică.

Președintele României joacă, înainte de orice, și rolul de narator-șef. El trebuie să ne spună o poveste. El trebuie să ne spună povestea țării, povestea guvernului. De ce facem ceea ce facem, cum o facem, care sunt justificările și unde ar trebui să ne așteptăm să ajungem dacă lucrurile merg așa cum ne plănuim noi să meargă acestea. Din acest punct de vedere, președintele nu este încă un narator. Nu are narațiunea pe care să o poată construi și să o poată livra publicului într-un mod coerent și consistent, atât într-o singură interacțiune, dar și de-a lungul timpului.

Din punctul acesta de vedere, dacă îl comparăm cu alți președinți, este mai aproape de președintele Băsescu, care și el avea o relație contondentă, dar relativ deschisă cu presa. Adică nici domnul Băsescu, dacă ne aducem bine aminte, nu avea probleme de a interacționa cu presa, chiar dacă mai arunca cu tot felul de invective la adresa unora sau altora dintre jurnaliști. Deci, din punctul acesta de vedere, are și caracteristici care sunt în comun cu președintele Băsescu. Președintele Iliescu avea o interacțiune și o relație cu presa ceva mai tăcută și mai serioasă. Se vedea că vine din nomenclatura comunistă, ca să spunem așa, pentru că acolo limbajul de lemn era cel care domina. 

- Iar la capitolul realizări, și când mă refer la realizări, mă refer în special la lucrurile pe care le poate face un președinte, da, în economia democrației din România, în ceea ce privește semnalele privind justiția și independența ei din România, dacă ar fi să facem comparațiile astea între Klaus Iohannis și Nicușor Dan, poate chiar și Traian Băsescu, pentru cine vrea să meargă mai departe cu acul istoriei, cum îi plasați? Cum îl plasați pe Nicușor Dan, după această perioadă de mandat? 

- De la Klaus Iohannis, nimeni nu mai avea nicio așteptare. El măcar nu ne mințea în față și nu ne păcălea. Nu ne amâna cu rapoartele, cu promisiunile, cu referendumurile din justiție. La Iohannis era foarte clar că nu are nicio intenție de a face nimic care să meargă împotriva sistemului, împotriva continuității. De la Nicușor Dan aveam așteptări. A fost ales pe o platformă cu un mandat reformist. Apoi, pe măsură ce șocurile interne și externe au apărut, pe măsură ce crizele au apărut, președintele ne-a promis una și alta.

Ne-a promis un raport cu privire la alegerile anulate. Ne-a promis un raport legat de justiție. Ne-a promis un referendum în justiție. Ne-a promis un raport cu privire la crize. Și din ce în ce mai multe lucruri pe care ni le promite și le amână. Le amână până în punctul în care ne întrebăm dacă ne minte pe față și este o abordare retorică, strategică, de a amâna niște lucruri foarte importante pe care le-a promis și pe care fie nu poate, fie nu vrea să le livreze. Deci, din punctul acesta de vedere, Nicușor Dan este într-o postură mult mai ingrată decât Klaus Iohannis. De la Klaus Iohannis nimeni nu se aștepta să fie foarte abordabil și să vină cu promisiuni de reformă, cel puțin în al doilea mandat, mai ales când a început colaborarea cu PSD-ul. În cazul lui Nicușor Dan ne așteptam ca măcar în primii ani de mandat să își respecte promisiunile. Și până în acest moment, ce vedem este că ne amână. 

- Vreau să înțeleg și cum traduce politologul, adică dumneavoastră, aritmetica matematicianului. Vreau să-mi explicați ce ați înțeles din faptul că 30% e mai mic decât 50%, 30%, cât avea USR cu PNL, e mai mic decât 50%, deci nu putea să guverneze PNL plus USR, dar 20%, care e acum la guvernare, e în regulă, poate să guverneze, e mai mare decât 50%. Ce ați înțeles de aici? 

- Ce am înțeles de aici este că uneori 20% poate să aducă ceilalți 30%, pe când cei 30% nu pot să aducă ceilalți 20%. Și depinde foarte mult de matematicianul care poate să adune numerele. Pentru că altfel, evident, nu are sens din toate punctele de vedere, dar argumentul președintelui era că un partid cu 23% în Parlament are capacitatea de a forța mâna celorlalți, astfel încât să ajungă singur la guvernare, pe când celelalte trei partide, care aveau 30%, nu puteau să forțeze mâna celuilalt partid, astfel încât să depășească pragul de 50%. Și din punctul acesta de vedere nu este incorect, dar în același timp ridică și niște semne de întrebare legate de legitimitatea abordării politice. Dacă un partid de 20% poate să forțeze mâna altora, să ajungă singur la guvernare, ce spune asta despre democrația românească? 

- A forțat mâna altora de unul singur sau cu ajutorul președintelui? Că acolo s-a eschivat președintele, când a fost întrebat de reporterul Observator dacă a pus presiune într-un caz și într-un altul nu. 

- Da, n-aș vrea să pun cuvinte în gura președintelui. Președintele are libertatea de a se exprima pe această temă. Perspectiva mea de politolog este că președintele s-a folosit de acest parteneriat cu PSD-ul să-și pună propriul premier tehnocrat, să-și pună niște reprezentanți în guvern, inclusiv consilieri prezidențiali, și deci a jucat un rol crucial în formarea acestui guvern și nu poate să se prevaleze de poziția de mediator pe care Constituția i-o dă pentru simplul fapt că știm că putea să se folosească de această poziție și atunci când era nominalizat domnul Mureșan și totuși nu a făcut-o. 

- Haideți să vorbim și despre lucruri mai serioase, în sensul în care lucrurile care trebuie să-l preocupe cu adevărat pe președintele Nicușor Dan, relația cu partenerii americani. Spune președintele că și-ar dori să extindă acel contract de lobby sau aflăm din jurul Administrației Prezidențiale că s-ar extinde acel contract de lobby de 3,5 milioane de dolari. Pe de altă parte, avem o nouă realitate politică în Statele Unite. Congresul este dominat de democrați. Cât de oportună este extinderea contractului respectiv de lobby? 

- Din punctul meu de vedere, este oportun să avem activități de lobby în Washington, mai ales că ambasada noastră și ambasadorul nostru la Washington tinde să fie puțin incompetent. Domnul ambasador s-a dovedit în ultimii ani a fi mai puțin decât dezirabil în funcție. 

- Trebuie să-mi justificați afirmația asta. 

- Desigur. Domnul Muraru, dacă și-ar fi făcut treaba cum trebuie, nu ar mai fi trebuit să angajăm o firmă de lobby. Lobby-ul României, din punct de vedere oficial, se realizează pe canale diplomatice. Angajezi o firmă privată doar atunci când serviciul public, diplomatic, nu își îndeplinește la nivelele așteptate funcția pentru care este plătit.

Domnul ambasador, echipa de la Washington sunt plătiți să reprezinte România. Nu pot să-și atingă obiectivele, deci trebuie să plătim o firmă privată pentru a face ceea ce ambasada nu face. Deci asta este logic relația de cauzalitate dintre cele două. În ceea ce privește relația cu Statele Unite, aici este locul unde președintele are cu adevărat un rol important, pentru că Constituția României îi oferă președintelui atribuții extinse în politica externă și de securitate și din punctul acesta de vedere revenirea la Washington a unei majorități democrate creează pe de-o parte, avantaje, pentru că limitează, cel puțin potențial, niște tendințe extrem de nocive ale Administrației Trump de a se deconecta de tradițiile și de instituțiile transatlantice care au caracterizat politica externă americană, dar, pe de altă parte, creează și mai multă polarizare și creează fricțiune între Congres și Casa Albă.

Deci investițiile în activități de lobby nu sunt o idee foarte proastă. Desigur, depinde și cum se fac aceste investiţii. Pentru că, până în acest moment, public, am văzut doar niște epistole publicate în niște reviste sau niște website-uri de mâna a doua sau a treia, de natură conservatoare mai degrabă, în care președintele trimitea niște mesaje pe website-ul Fox News sau Newsmax, de care nu știu cine a auzit în Statele Unite, nu știm cine le-a citit și care a fost impactul acestora, dar care au costat, sunt sigur, câteva zeci de mii de dolari.

Deci problema mea cu acest contract de lobby este că nu văd tangibil niște rezultate de pe urma investiției pe care o facem. Președintele ne-a spus că au fost realizate niște întâlniri la Departamentul de Stat, la Departamentul de Război, ca urmare a acestui contract de lobby. Acest lucru este bun, dar dacă doar atât, apar niște întrebări legate de cost-beneficiu. Ce câștigăm versus cât plătim.