Povestea incredibilă a lui Alberto, un italian îndrăgostit iremediabil de România: „Acum, aici e casa mea!”

A venit în România pentru trei zile, dar de atunci au trecut 18 ani, iar pentru italianul Alberto Cristaudi acasă a devenit țara noastră.

• ANIMAŢIE. Filmul teribilului accident din Argeş, în care Andrei şi-a condus vărul spre moarte din teribilism şi lipsă de experienţă. Şi el a plătit cu viaţa

Mai precis, Maramureș, regiunea de care s-a îndrăgostit iremediabil. Şi-a lăsat ţara, postul de country-manager la o mare companie străină, iar acum se ocupă doar de pasunile lui, care sunt natura şi salvarea vieţilor omeneşti.

Acasă a devenit România

Acum face voluntariat la Salvamont Cluj şi la SMURD Maramureş și susține cu mândrie că a fost primul italian care a făcut cursurile de paramedic la SMURD. Deși i-a fost greu să se adapateze la un nou stil de viață și cultură, Alberto nu regretă nimic.

„Provocarea cea mai mare nu a fost partea profesională. Dacă ştii să fac un job, îl poţi face oriunde. Provocarea cea mai mare a fost să mă adaptez la stilul de viaţă al românilor, care este unul foarte direct. Eu mă raportam mereu la viaţa mea de acasă, din Italia. Dar am fost nevoit să-mi reinventez toată viaţa. Nu a fost uşor, pentru toate motivele pentru care nu e uşor când te duci într-o ţară străină: limba, mediul diferit, oameni necunoscuţi, situaţii pe care nu le cunoşti şi trebuie să te adaptezi. Acum, la distanţă de ani de zile, pot spune că sunt aceleaşi dificultăţi care pot apărea oriunde vrei să te duci. Poate un pic mai multe pentru că aici să zicem stilul de viaţă e un pic mai direct. Simţi că trăieşti, dar acum nu m-aş putea lipsi de asta”, a povestit italianul pentru Adevărul.

A simțit că România e noua lui casă, după ce a vizitat Cheile Lăpuşului. Atunci a știut că nu mai trebuie să caute pentru că a găsit „acasă”. „Când locuieşti în străinătate ai un sentiment de dezorientare. La un moment dat nu mai înţelegi unde-i casa ta, încotro te îndrepţi, cine eşti tu, unde ţi-s rădăcinile. De fiecare dată când mergeam în Italia ziceam că merg acasă. Când plecam de acolo, ziceam că vin acasă. Eram confuz. Şi într-o zi, după ce am fost într-un loc superb la Cheile Lăpuşului, unde m-am simţit foarte bine, am decis că aici e „acasă”, a mai spus Alberto.