"Sunt mândră că sunt româncă". S-au născut în Kenya, dar vor reprezenta România la Jocurile Olimpice şi au planuri mari
Imnul României ar putea răsuna la Paris pentru câţiva atleţi care nu s-au născut în România. Dar care şi-au luat cetăţenie română special ca să ne reprezinte ţara la Jocurile Olimpice. Şcoala românească de atletism, care a creat campioni pe bandă rulantă, pare acum într-un mare impas. Nu prea mai are cursanţi. Din urmă nu vin alte generaţii care să viseze să facă performanţă. Aşa că suntem nevoiţi să aducem atleţi din alte ţări.
De Redactia Observator la 24.07.2024, 19:58
Undeva, la peste 8 mii de kilometri, în îndepărtata Kenya, câţiva sportivi aleargă pe cărări prăfuite ca să ajungă campioni. Campionii altei ţări. "Sunt mândră că sunt româncă. Îmi place mult ţara, îmi place mult că antrenorul meu e din România", spune Stella Rutto, atletă. Ea este Stella. De 3 ani e cetăţean român, cu acte. Antrenorul ei a găsit-o în Kenia, într-un oraş celebru în toată lumea.
Casa campionilor din Africa
30 de ani a fost Carol Şanta antrenor în România. În 2011, a plecat în Africa, să vâneze talente pentru alte ţări. Iniţial, a făcut asta pentru Turcia. Iar Turcia a devenit dintr-o dată un reper în lumea sportului mondial datorită atleţilor aduşi de el din Kenia. De altfel, 100 dintre cei mai mari atleţi ai lumii provin de aici. E un adevărat fenomen. Ei vor să scape de sărăcie şi viaţă grea, lumea are nevoie de ei şi de calităţile lor fizice extraordinare. "Atletismul a fost pentru ele o rază de speranţă, o dorinţă de a se face cunoscute de a avea o viaţă mai bună şi s-au orientat în direcţia asta", mărturiseşte antrenorul.
Stella Rutto, Delvin Meringor şi Joan Chelino au ajuns la Bucureşti acum mai bine de 4 ani. Şi de atunci au fost numai pe podium, spulberând recorduri. La Seul, Joan a depăşit recordul României la maraton, deţinut de 17 ani de campioana olimpică Constantina Diţă. În lotul României îl găsim şi pe francezul Felix Duchampt. Este primul reprezentant al ţării noastre la triatlon la Jocurile Olimpice.
"Chiar dacă reprezint România, sunt foarte mândru de asta. Pentru mine e doar un vis devenit realitate să particip la olimpiadă la mine acasă. Nu cred că mulţi sportivi au parte de experienţa asta", spune Felix Duchampt.
Campion ignorat de francezi, acceptat de români
A fost campion national de juniori în Franţa, apoi campion mondial universitar cand era student in America. A ajuns pe locul 25 în lume la seniori, dar n-a fost luat în calcule de către Federaţia Franceză de atletism, aşa să a ales să concureze pentru România. Acum 4 ani Felix a devenit cetăţean român cu acte.
Delegaţia României la Paris cuprinde doar 13 atleţi. Şcoala românească de atletism respiră greu. "Se fac 26 de ani de când fac acest sport. Cum l-am ales? Îmi aduc aminte foarte bine momentul. Stăteam, eram acasă în faţa televizorului, cred că erau Campionate Mondiale la televizor, cred că nu sunt singura care a început cu Gabriela Szabo să spunem aşa", ne povesteşte Daniela Stanciu, atletă la săritura în lungime.
"Am început atletismul la vârsta de 12 ani pentru că mi-a plăcut ce văd la televizor. ŢIn minte atunci că o vedeam pe doamna Gabriela Szabo pe sticla de apă minerală şi spuneam că vreau şi eu să ajung ca doamna blondă care aleargă mult", adaugă Andreea Taloş, atletă la triplusalt.
România, performanţă la atletism
De 3 ori campioana mondială, de 3 ori medaliata la olimpiadele din 1996 si 2000, Gabriela Szabo e doar o mică parte din marea istorie a atletismului românesc. Primele medalii la atletism au fost câştigate la Roma, în 1960 - aur pentru Iolanda Balas la săritura în înălţime şi bronz pentru Lia Manoliu, la aruncarea discului. Au urmat ani de glorie, în care atleţii noştri au fost nelipsiţi de pe podium. Multă vreme, săritura în lungime a fost proba româncelor. Anişoara Cuşmir a reuşit să doboare recordul mondial de 3 ori în decurs de câteva săptămâni. În 1984 la Los Angeles 10 medalii au fost acordate atletilor români. O performanţă neegalată vreodată. De 16 ani n-am mai avut niciun atlet român pe podium la Jocurile Olimpice.
Doar că viitorul nu arată deloc strălucit. "Şi dacă avem rezultate la nivel de juniori ei se pierd undeva pe drum pentru că lipseşte stimulul financiar. Sunt mari probleme pe partea asta financiară şi copiii din ziua de azi dacă nu sunt stimulaţi intr-un fel isi pierd interesul foarte repede. viitorul pentru mine este putin cam gri la acest nivel. Nu are cine să vină din urmă. De ex, cand o să ne lăsăm noi cele mai in vârstă nu stiu ce o să vină din spate", ne spune Andreea Taloş.
