Şezătoarea, un obicei readus la viaţă de meşterii populari din Sighetu Marmaţiei
Cunoscutele şezători din satele româneşti nu mai sunt doar obiceiuri arhaice despre care am auzit din poveştile bunicilor noştri. În inima Maramureşului, la Sighetu Marmaţiei acestea au fost readuse la viaţă, iar cei care au trecut pragul Muzeului Satului Maramureşean au învăţat tainele cioplitului în lemn sau cum se coase o cămaşă tradiţională.
De Redactia Observator la 03.07.2022, 10:50Alina are doar 20 de ani, iar până astăzi a cunoscut îndeaproape semnificaţiile motivelor cusute cu migală pe cămaşa tradiţonală. O doamnă talentată din Făgăraş îi explică cu atenţie cum se brodează pânza şi în această zonă.
Alina Ulici: Este foarte interesant şi migălos în acelaşi timp, într-un fel e foarte relaxant.
În spatele tinerei, doi copii în vârstă de 12 ani, exersează noţiunile însuşite la primele lecții de cioplit în lemn. Meşterii populari sunt de părere că tehnologia și modernizarea au contribuit la pierderea interesului pentru păstrarea tradițiilor.
Vasile Moldovan, meșter popular: Normal el e tăiat şi numai e viu, îi dai altă viaţă, altă întrebuinţare care rămâne peste sute de ani. O valoare foarte mare.
În șezătoare, cu ochii înlăcrimați o femeie din Călinești coase de zori la o cămașă tradițională colorată. Peste o săptămână, cămașa va ajunge peste Ocean, în Canada la nepoțica în vârstă de 5 ani pe care nu a mai văzut-o dinaintea pandemiei.
Ileana Șandor: I-am pus tricolorul, să poarte cămaşa cu mândrie şi să ducă România, acolo peste meleaguri şi departe, că îmi e tare dor de ele.
Sute de persoane si-au dorit să arate, în Maramureș, Făgăraș sau Brașov, că datinile și obiceiurile nu vor fi uitate.
Măriuca Verdeș, organizator șezătoare: Tocmai ca să arătam că România nu şi-a pierdut identitatea, continuă, îşi duce mai departe rânduielile străbune, că îşi păstrează obiceiurile, tradiţiile.