SuperPrieteni, de Gică Popescu! Hristo Stoichkov a luat lecţii de pescuit de la fostul căpitan al naţionalei României, în Delta Dunării

Gică Popescu şi-a făcut debutul în televiziune cu proiectul "SuperPrieteni", iar una dintre vedetele cu care Gică Popescu a colaborat pentru acest proiect a fost Hristo Stoichkov, fostul mare fotbalist bulgar.

• Focul Sfânt a luminat România în noaptea Învierii. Credincioșii au fost copleșiți de emoții şi plini de speranță

• Gică Popescu şi Hristo Stoichkov au fost coechipieri la FC Barcelona în sezonul 1996-1997.

Printre altele, Gică Popescu a mers cu Hristo Stoichkov în Delta Dunării, zonă în care fostul căpitan al naţionalei de fotbal a României chiar i-a dat lecţii de pescuit lui Stoichkov, iar la final cei doi chiar s-au luat la întrecere.

Stoichkov, câştigător al Balonului de Aur în 1994, chiar şi-a propus să prindă peştişorul de aur în România, însă nu a avut succes. În schimb, Gică Popescu a făcut o supercaptură şi i-a transmis fostului mare fotbalist bulgar "priveşte şi învaţă! Aşa se face. Nu este nicio ruşine în a învăţa".

Dialogul din cadrul proiectului "SuperPrieteni", powered by SuperBet, a fost unul extrem de spumos:

Gică Popescu: Te las să faci o poză cu el!

Hristo Stoichkov: Pe urmă poate prind şi eu unul.

Gică Popescu: E 1-0 pentru mine!

Carles Puyol, dezvăluiri emoţionante la SuperPrieteni

Carles Puyol, fostul căpitan al Barcelonei, a fost un alt fost mare fotbalist invitat în proiectul "SuperPrieteni". Cu această ocazie, Puyol a făcut dezvăluiri emoţionante inclusiv despre momentul în care l-a invitat Eric Abidal, abia revenit pe teren după ce a trecut prin momente teribile, să ridice trofeul UEFA Champions League.

În plus, Puyol a vorbit şi despre cât de mult a suferit pentru FC Barcelona în copilărie, dar şi despre cât de mult l-a influenţat Josep Guardiola pe parcursul întregii cariere.

Carles Puyol: În ceea ce îl priveşte pe Abidal, e vorba de o zi specială. Am avut ghinionul să avem parte de această boală care în societate e foarte des întâlnită, dar care în vestiar nu e ceva obişnuit. Am avut parte de această experienţă în cazul lui Eric Abidal. Din fericire, finalul a fost unul fericit. Cu Tito Vilanova, din nefericire, nu s-a întâmplat acelaşi lucru. Au fost două lovituri foarte grele pentru echipa din vestiar. În cazul lui Abidal, încă din prima zi, ne-a încurajat, a luptat şi, pentru mine, reuşita lui a fost ceva incredibil. Să ai această boală, să ai atâta gândire pozitivă şi nu doar să se însănătoşească, ci şi să concureze în continuare şi să poată juca o finală de Liga Campionilor la două sau trei luni… A fost un exemplu pentru noi toţi şi pentru întreaga societate. Mi-amintesc că i-am spus: ‘Eric, o să ridici tu cupa. Şi-ţi spun doar atât: bucură-te de acest moment, fiindcă vei fi întrebat ce ai simţit şi nu vei şti cum să explici’. Eu avusesem norocul să ridic două cupe până atunci şi cred că era cea mai indicată persoană să ridice acea cupă. Nu era vorba doar despre câştigarea unei Ligi a Campionilor, ci despre câştigarea bătăliei împotriva cancerului.