Video Goana după validare ne îngroapă în datorii. De ce facem rate pentru imagine, explică psihologul Irina Păun
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Telefon de ultimă generaţie, vacanţe exotice şi haine de brand. Pentru mulţi, acestea au devenit simbolurile succesului afişat pe reţelele sociale. În spatele imaginilor perfecte se ascunde însă, de multe ori, o presiune uriaşă: dorinţa de validare, comparaţia permanentă cu ceilalţi şi chiar decizii financiare riscante, luate doar pentru a părea "cineva". De ce ajung unii să se îndatoreze pentru statut şi ce efecte are această cursă asupra sănătăţii mintale?Despre toate acestea a vorbit psihologul Irina Păun, la Observator 16.
Prezentator: Când ne dăm seama că avem o problemă? că noi căutăm validare pe rețelele sociale. Poate că e firesc până la un punct, însă când facem niște sacrificii...
Invitat: În general, cred că ajută foarte mult să nu stigmatizăm lucrurile, ci să le vedem în scopul individului. Pentru o persoana a face rate pentru ultimul telefon poate fi ok, rata e un instrument financiar până la urmă, dar dacă ne gândim la pers. care sacrifică foarte mult, cum ar fi partea de familie sau se pun în niște situații periculoase din punct de vedere financiar pentru această validare, ne putem pune un semn de întrebare. La fel putem să vedem dacă persoana respectivă și în alte arii din viața ei are un control mai slab al impulsurilor. Adică în primul rând capacitatea un pic mai slabă de a sta cu niște emoții dificile. Adică o rezistență mai mică la frustrare. Cum simt un pic de nesiguranță sau un sentiment de tristețe, sunt mult mai susceptibil să scap de acest sentiment, să-l evacuez mergând imediat să cumpăr ultima vacanță, ultimul telefon, ca să mă simt mai ok cu mine.
Prezentator: Dar cu adevărat lucrurile astea îți validează statutul social sau ești cu adevărat cineva? Sau e și aici o greșeală pe care omul o face? suntem în anturajul nepotrivit? statutul social ar trebui evaluat altfel? Cum e?
Invitat: Ţine foarte mult de context și cred că ajută să ne gândim că noi nu trăim într-un vid. Adică nevoia de comparație, de ierarhie, sunt naturale. Unde devine o problemă? atunci când eu mă duc cu toate resursele mele în zona aceea și stima mea de sine depinde doar de partea externă. Dacă eu nu sunt cu ultimii adidași, ultima vacanță, eu sunt respins din grupul meu. Noi știm din punct de vedere psihologic că respingerea doare la fel ca durerea fizică. Am face orice să nu simțim asta.
Prezentator: Când se produce switch-ul în minte? Când ne dăm seama că putem să fim autentici și fără lucrurile astea?
Invitat: Aici ajută să ne uităm la nevoia de bază: autenticitatea și a doua nevoie de relație. Avem nevoie de experiențe în care putem să ne aducem pe noi înșine autentici, cum: ce îmi place mie, poate nu-mi place ultimul model de adidași, îmi place altceva și am loc totuși și sunt primit în grupul meu chiar și cu aceste gusturi atipice și în același timp îmi doresc să hrănesc și partea de comunitate. Am nevoie și eu să aparțin, dar fără să mă abandonez pe mine, gusturile mele. Îmi iau ultimul telefon dintr-un spațiu de bucurie și că îmi permit sau mă recompensez sau din sentimentul acela foarte puternic de lipsă.
Prezentator: Dar e bine să renunți la grupul de prieteni tocmai pentru că nu te validează tocmai din cauza lucrurilor materiale?
Invitat: E important de filtrat, să faci curățenie un pic, pentru că avem nevoie de relații, dar de unele în care să mă aduc cu totul, cu personalitatea mea, cu trăsăturile mele, nu doar cu "am și eu adidași ca voi". E nevoie să vedem un pic mai echilibrat lucrurile astea și cred că relațiile se și ajustează. Nu e nevoie să fracturăm sau să tăiem o relație, ci să discutăm. Poate și pentru ceilalți din grupul meu e un efort foarte mare să ne facem ratele alea pentru telefon și ne e greu cu tot struggle-ul ăsta.
Prezentator: Cum am putea să înțelegem că rețelele sociale sunt un mecanism de socializare, de informare și că nu ar trebui să fie mai mult de atât?
Invitat: E foarte greu asta, pentru că așa erau rețelele acum 10 ani, dar acum, odată cu algoritmul, cu marketingul, ele devin doar niște spații în care nu mai e partea de comunicare, de networking, ci foarte mult de a vinde. Și un adolescent cu personalitatea în formare e foarte susceptibil la aceste simboluri de statut, la a se compara foarte mult și nu ne mai comparăm cu un grup restrâns, ci cu toată lumea și e nerealist și foarte dăunător pentru sănătatea mintală.
Prezentator: De ce? Ce se poate întâmpla dacă nu ne dăm seama de problemă?
Invitat: Ne ducem foarte ușor într-o fază de anxietate, că mă simt respins, neliniște că nu am fonduri pentru ultimul telefon și apoi o zonă de depresie în care nu mă simt bine cu mine, mă izolez, mă însingurez.
