Video Acordul Mercosur. Expert în piaţa de cereale: UE nu va putea controla marfa care vine din America de Sud

Prima problemă este calitatea mâncării pe care o vom pune pe masă. Fermierii avertizează că s-ar putea să importăm mâncare de calitate mai proastă pentru că țările din Mercosur nu respectă normele acestea europene. Folosesc foarte multe chimicale, care sunt interzise în UE. Este un mit sau este o realitate care ne paște?

Cezar Gheorghe: Eu cred că fermierii au dreptate. Avem un complex în care Uniunea Europeană este ocrotită încă din 2002 de Legea 178 ce conține o anexă de minim 1.000-1.200 de pagini în care sunt statutate nivelurile maxime de reziduuri, pesticide, contaminanți și alte substanțe nedorite. Complexul sud-american nu are această reglementare.

Cu alte cuvinte, da, este un pericol pentru că au o normă de aplicare foarte mare la hectar, au o medie de 12 kg de aplicare la hectar a produselor pentru protecția culturilor, față de Uniunea Europeană unde avem o medie, luată la modul general, de 1 kg, poate 1 kg și jumătate de substanțe pe hectar. Condiția calitativă este marea problemă, pentru că studiile efectuate pe multe substanțe arată că conduc către cancer, afecțiuni renale, hepatice și diabet, comorbidități excesive, precum și infertilitate la adulți.

Uniunea Europeană, în mod normal, în momentul în care aduce importuri de orice fel pe teritoriul Uniunii, impune niște norme. Și atunci când vin produse din China, cele care trec legal prin Uniune, trebuie să scoată niște substanțe nocive. Nu se va întâmpla la fel și prin acordul acesta cu mâncarea pe care o importăm?

Cezar Gheorghe: Tocmai acest lucru este îngrijorător. Pentru simplul motiv că acest standard nu cred că va putea fi îndeplinit. Din simplul motiv că întotdeauna calitatea unei mărfuri, dacă vorbim de materia primă, se stabilește în origine. Nu cred că Uniunea Europeană are capacitatea să genereze controale, laboratoare cu standarde europene pe teritoriul Americii de Sud – unu la mână. Dacă vorbim de materiile prime procesate, adică de carne și alte produse, trebuie să înțelegem un lucru: nu se poate testa absolut tot. Maxim 3-4%. Asta se întâmplă și în România. Deci, cu alte cuvinte, nu putem fi compatibili cu acest sistem și nu avem garanția că aceste lucruri se întâmplă. Mai mult decât atât, aparent în acest acord Mercosur este o prevedere care spune că țările din America de Sud pot contesta condiția calitativă sau standardele de calitate europene. Este extrem de îngrijorător. Asta nu e bine, sub nicio formă, pentru că dacă pot fi contestate, înseamnă că aceste bariere pot fi trecute fără absolut nicio problemă.

Dacă vorbim din punct de vedere al costurilor, fermierii din America de Sud cultivă în proporție de 95-98% organisme modificate genetic, ceea ce noi nu avem voie aici. Referitor la spectrul de substanțe, la noi sunt restrictive, avem condiționalități, avem norme, reguli, proceduri. Acolo există un spectru de peste 3.600 substanțe care sunt interzise pe teritoriul Europei. Au un cost mult mai redus din punct de vedere energetic, ca să vorbim de îngrășăminte. Și la un final al zilei, costurile pe un hectar vs. randament – ei scot pe un hectar de porumb, să spunem, circa 420 de euro, iar fermierii europeni, românii în speță, scot, în cel mai bun caz, 80-100 de euro pe hectar. De aceea sunt două sisteme diferite, nu sunt compatibile.

Dacă am aduce o mâncare pe piața românească, de exemplu, care să fie comparabilă cu cea românească, dar la prețuri mai mici, pentru consumator, mai ales pentru consumatorul sărac, faptul că vine o posibilitate de hrană mai ieftină, nu e totuși o veste bună? E vreo capcană în treaba asta?

Cezar Gheorghe: Da, sigur că este o capcană și este foarte ușor de sesizat. În primul rând, ieftin nu înseamnă neapărat bun, și referindu-ne la costuri și la prețuri, trebuie să înțelegeți un lucru. Nu face fermierul brazilian sau argentinian exportul, ci fac companiile specializate în așa ceva, firmele mari comerciale. Ei studiază piața și, normal, că au tehnicitatea în a elabora și a afla prețul de cost, să spunem, al unui producător român și se bagă foarte puțin sub prețul de cost pentru simplul motiv că nu au niciun interes să-și micșoreze marja comercială. Va fi o sufocare lentă și dureroasă, dar prețul lui nu va fi cu mult sub al mărfii noastre autohtone. Asta e capcana în care cădem toți. Ne extaziem că vine ieftin, dar nu va fi ieftin neapărat.

Fermierii Europei, nu doar cei români, cer din partea Uniunii Europene să fie protejată munca lor și au dreptate. Ce putem noi importa de acolo și să ne "dea peste cap"? Putem importa multă soia – noi nu facem deloc aici. Putem importa orez, dar putem și exporta – de exemplu, ei produc mai puțin grâu. România este principalul exportator din Uniunea Europeană. Nu pot să devină țările astea cu care noi semnăm acum o piață de desfacere pentru noi, adică fermierul român să și câștige din afacerea asta?

Cezar Gheorghe: Nu se poate sub absolut nicio formă, pentru că Argentina este un mare producător de grâu. Au produs în acest sezon 27,5 milioane de tone față de o proiecție de 19 inițial. Iar noi să nu ne amăgim, România este cel mai mare exportator din Uniunea Europeană, dar dăm la o parte și nu luăm în calcul comerțul intracomunitar, care nu este contabilizat de DG Agri.

Prin Portul Constanța, ca să vă dau un exemplu de diferențe, au ieșit 5 milioane de tone de grâu, fără să socotim frontiera de vest, iar DG Agri ne arată cu 3,73. Deci, efectiv, vor înlocui în piața europeană cota de comerț intracomunitar pe care o fac fermierii români. Vorbim aici de grâu, vorbim de porumb, de ce să nu vorbim și de semințele de floarea-soarelui și de uleiul de floarea-soarelui? Acesta este pericolul. Nu neapărat că noi trebuie să exportăm acolo, că nu avem cum.

Gândiți-vă că Brazilia produce în fiecare an circa 137-140, poate, de milioane de tone de porumb. Nu avem ce să dăm în alte țări sub nicio formă. Ce trebuie să facă, în schimb, România în acest moment, când zarurile efectiv sunt aruncate, ce ni se vântură acum că se votează și că s-ar putea să meargă la Curtea de Justiție, sunt doar niște povești ca să disipeze efectul. România trebuie să se protejeze. România trebuie să seteze foarte, foarte bine parametrii și mecanismele de securitate, control și de monitorizare. Pentru că, la nivel european, nu vom ști cu siguranță unde vine acea cotă fără taxe. Nimeni nu poate să spună acest lucru. Nicio țară nu raportează în mod acordat. Și am luat un palier 2021–2024 și am măsurat. România nu raportează. Clar nu raportează, pentru că acolo datele sunt goale. Efectiv, nimic, niciun raport.

Noi ar trebui să ne monitorizăm singuri, în comun cu ministerele – Ministerul Agriculturii, al Economiei, Ministerul de Finanțe, care deține vămile – ca să generăm aceste bariere protective pentru noi și pentru sănătatea oamenilor noștri.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰