Experţii critică apelul Guvernului de a reduce consumul de energie: Voluntariatul nu poate acoperi deficitul
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Reducerea voluntară a consumului de energie electrică ar putea aduce cel mult 100-200 MW, insuficient pentru a acoperi un posibil deficit de până la 2.500 MW în orele de vârf, susţine preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliţă.
"După 25 ani de iresponsabilitate energetică, Guvernul cere responsabilitate voluntară de la alţii. România a declarat stare de alertă energetică. Sună grav. Sună a mobilizare. Sună a stat care ştie ce are de făcut. În realitate, pentru reducerea consumului în orele de vârf, statul vine deocamdată cu un apel: "Fiţi responsabili şi opriţi-vă voluntar!".
Adică Guvernul cere companiilor să îşi întrerupă producţia, să nu îşi realizeze marfa, să nu îşi încaseze profitul, să îşi plătească în continuare salariaţii şi să suporte penalităţile pentru comenzile nelivrate. Asta în condiţiile în care în România se plăteşte energie electrică foarte scumpă (a doua cea mai scumpă energie electrică din PZU în primele 6 luni ale anului 2026). Toate acestea pentru un eventual mulţumesc", a transmis specialistul în energie.
AEI: Voluntariatul nu poate acoperi deficitul
Potrivit acestuia, consumatorii nu pot fi compensaţi în condiţiile unei stări de alertă în care reducerea consumului de energie electrică se face voluntar. Voluntariatul nu poate acoperi un deficit de 1.700-2.500 MW, a adăugat Chisăliţă.
"România importa deja aproximativ 1.700 MW în orele de seară. Dacă s-ar opri şi a doua unitate de la Cernavodă, necesarul de import ar putea depăşi 2.500 MW, potrivit declaraţiilor premierului. Dacă creşte consumul pe fondul caniculei mai sunt necesari 700 MWh. În acelaşi timp, seceta afectează şi statele vecine, deci nimeni nu poate garanta că energia necesară va exista la frontieră exact în orele critice", susţine preşedintele AEI.
În faţa unui asemenea deficit, Guvernul mizează pe reducerea voluntară a consumului de către instituţii, populaţie şi companii, însă voluntariatul energetic are o limită foarte clară - factura economică, consideră acesta.
"O fabrică nu este un bec pe care îl stingi la ora 20:00 şi îl aprinzi la ora 23:00. În industrie există cicluri tehnologice, temperaturi care trebuie menţinute, materii prime aflate în proces, instalaţii care nu pot fi oprite instantaneu şi contracte cu termene ferme de livrare. Cine plăteşte marfa neprodusă? Cine plăteşte rebuturile? Cine acoperă salariile, repornirea instalaţiilor şi penalităţile comerciale? Răspunsul actual este simplu - compania care acceptă să ajute sistemul", întreabă specialistul.
În acest context, Chisăliţă apreciază că "Guvernul va cere astăzi industriei să se sacrifice gratis". "Într-un sistem energetic bine organizat, reducerea consumului nu se face prin rugăminţi televizate. Se contractează din timp. Compania primeşte bani pentru capacitatea pe care se obligă să o reducă şi o plată separată pentru energia efectiv neconsumată. În schimb, îşi asumă contractual obligaţia de a răspunde atunci când sistemul are nevoie. România încearcă să obţină acum acelaşi serviciu fără să îl plătească.
Este ca şi cum statul ar cere unei centrale să producă energie gratuit, din patriotism. Sau unei firme de transport să livreze combustibil fără să factureze. Când însă este vorba despre consumatori, autorităţile par să creadă că pierderea economică poate fi acoperită din responsabilitate. Responsabilitatea nu plăteşte salariile şi penalităţile", a explicat preşedintele AEI.
Expert: În România se plăteşte energie electrică foarte scumpă
Dumitru Chisăliţă estimează că reducerea voluntară a consumului de energie electrică ar putea ajunge în următoarele zile la 100-200 MW, cu o valoare medie de aproximativ 150 MW. Potrivit acestuia, cele mai importante contribuţii ar urma să provină din industrie (30-80 MW), instituţiile publice şi centrele comerciale şi de birouri (câte 20-40 MW), consumatorii casnici (20-50 MW), precum şi din reducerea iluminatului ornamental şi publicitar şi a altor categorii de consum (câte 10-20 MW).
"Chiar şi acceptând unele suprapuneri şi variaţii, vorbim despre numai 5-10% dintr-un posibil deficit de seară de 1.500-2.500 MW. Ajută? Da. Rezolvă problema? Categoric nu. Primii 150-300 MW pot fi obţinuţi prin reducerea climatizării, iluminatului ornamental, încărcării vehiculelor electrice, pompelor programabile şi unor activităţi comerciale. Pentru următorii 500 MW trebuie intrat în industrie. Iar acolo factura poate depăşi un milion de euro pentru fiecare oră de reducere, la care se adaugă riscurile tehnologice şi comerciale. Nu poţi opri industria în ordinea numerelor de telefon", a adăugat specialistul.
Potrivit preşedintelui AEI, ordinea reducerii consumului ar fi trebuit stabilită şi contractată înainte de apariţia crizei, începând cu consumurile complet amânabile, urmate de procesele industriale discontinue, liniile de producţie care pot încheia controlat ciclul în curs, procesele electrointensive şi continue, iar consumatorii casnici ar fi trebuit afectaţi doar în ultimă instanţă, prin întreruperi rotative.
El subliniază că spitalele, sistemele de alimentare cu apă, telecomunicaţiile, metroul, aeroporturile, structurile de ordine publică şi instalaţiile energetice critice trebuie protejate aproape integral.
"România pregătea încă din 2025 un mecanism ANRE de servicii de flexibilitate prin care consumatorii sau agregatorii să fie plătiţi pentru reducerea temporară a consumului. (...) Primii 200 MW pot fi obţinuţi relativ repede, următorii 300 MW pot fi obţinuţi cu eforturi şi cu costuri acceptabile, fără oprirea instalaţiilor tehnologice critice. Pentru următorii 500 MW trebuie intrat însă în industrie, iar costul economic poate creşte la peste un milion de euro pentru fiecare oră de reducere", a mai scris preşedintele AEI.
Dumitru Chisăliţă susţine că starea de alertă energetică ar fi trebuit să fie însoţită de contractarea urgentă a serviciilor de flexibilitate, de plăţi pentru disponibilitatea de reducere a consumului şi de compensaţii pentru energia efectiv neconsumată.
Totodată, aceasta ar fi trebuit să includă notificarea directă şi etapizată a marilor consumatori, protejarea contractuală a acestora faţă de penalităţile de nelivrare, publicarea puterii agregate ce poate fi redusă în fiecare etapă şi stabilirea unor criterii clare pentru trecerea de la măsuri voluntare la măsuri obligatorii.
"În lipsa acestora, statul spune industriei: "Opreşte-te tu, ca să nu se vadă că noi nu ne-am pregătit". România nu a ajuns aici pentru că populaţia porneşte maşina de spălat la ora 20:00 şi nici pentru că o fabrică refuză să-şi sacrifice producţia gratuit. A ajuns aici după ani în care s-au închis capacităţi securitare, s-au construit capacităţi nesecuritare fără stocare, s-a ignorat flexibilitatea consumului şi s-a sperat că importul va exista întotdeauna. Acum, când importul devine scump şi nesigur, Guvernul descoperă solidaritatea. Dar solidaritatea cerută numai unora, în timp ce pierderile rămân exclusiv la ei, nu mai este solidaritate. Este naţionalizarea responsabilităţii şi privatizarea pagubelor", a completat Dumitru Chisăliţă.
Autorităţile au declarat stare de alertă la nivel naţional în România, pe perioada lunii august, ca efect al scăderii producţiei de energie electrică, din cauza secetei şi a debitelor scăzute pe râuri şi pe fluviul Dunărea.
