Video Cinematografelor de stat li s-a tăiat filmul. Drumul de la glorie la decădere: din succesul de altădată a rămas doar o amintire

"Există riscul ca la un moment dat să se prăbuşească partea de învelitoare, de acoperiş", arată Mihai Fetoiu, Direcţia Investiţii, Primăria Craiova. Cinema Patria Craiova, Grădina de Vară. Bijuteria de ieri zace azi în paragină. Ruinat de nepăsarea în care a fost lăsat decenii întregi, fostul cinematograf încă respiră un aer boem.

Cinematografelor de stat li s-a tăiat filmul

"Sunt fisuri puternice în zona de nivel, de etaj, unde sunt inclusiv structurile pentru susţinerea aparatelor", spune Mihai Fetoiu, Direcţia Investiţii, Primăria Craiova. Pânza de proiecţie zdrenţuită şi înnegrită de timp întregeşte filmul mut. Într-o încăpere gri şi prăfuită găsim caietul tehnic al unui bătrân proiector: "Montată azi, 24 iulie 1988".

"Aflată în buricul oraşului, grădina de vară întregeşte un ansamblu arhitectural protejat de lege pentru valorea sa istorică şi culturală. Deşi nu a fost niciodată clasată ca monument istoric, clădirea ar fi putut ţine fruntea sus în faţa conacelor boiereşti care o înconjoară. Faţada a fost îmbrăcată într-o broderie migăloasă, străjuită de coloane drepte, înalte, iar accesul se făcea pe o uşă impunătoare, schimbată cândva în anii de după Revoluţie cu un plastic turcesc", spune Cristina Oprea, reporter Observator.

O nouă şansă pentru sălile de cinema cu istorie

Municipalitatea a pus în mişcare un plan de salvare a trei foste cinematografe. O nouă şansă ar putea primi şi Grădina de Vară. Cât a durat negocierea pentru preluarea unei ruine? "Ani mulţi de solicitări din partea noastră. Necesită îmbunătăţiri. Sunt deja pe acordul cadru de proiectare. De studii de fezabilitate, să vedem ce se pretează acolo", a declarat Rela Filip, viceprimar Craiova.

La Târgu Jiu, oraşul în care s-a născut Sergiu Nicolaescu, au funcţionat, până în anii 2000, trei săli. Erau mereu arhipline, la bilete erau cozi interminabile. Luis Popa îşi aminteşte încă primul film văzut la "Dacia". "Acolo am văzut un film românesc. Următorul, l-am văzut în '96, exact în această clădire: Singur Acasă 1", povesteşte Luis Popa.

"Pentru că nu a mai fost profitabil, cinematograful a fost scos la vânzare. A fost vândut la licitaţie în 2006, pentru ca 10 ani mai târziu să fie transformat în supermarket", spune Diana Speretoiu, reporter Observator.

Azi, în Târgu Jiu mai funcţionează un singur cinematograf de stat. "Cinematograful Victoria, care strângea aproximativ 400 de oameni la un film a fost modernizat şi redeschis în 2012, după o investiţie de 250.000 de euro. Poartă numele, acum, de Sergiu Nicolaescu. De altfel, celebrul regizor a fost cel care a tăiat panglica la inaugurare", adaugă Diana Speretoiu, reporter Observator. Nu vă grăbiţi, însă, să vă cumpăraţi bilete. Activitatea cinematografului Sergiu Nicolaescu e suspendată până când facturile nu vor mai fi mai mari decât încasările. 

"Era o aventură atunci, când venea un film bun, trebuia să te organizezi atât de bine pentru a face rost de bilet. Îmi amintesc cozile interminabile. Mi-amintesc mirosul acela de motorină cu care se curăţau duşumelele din cele trei săli. Şi, de asemenea, scaunele acelea batante care erau din lemn şi făceau un zgomot infernal", povesteşte Adrian Tudor, fost viceprimar.

Pe vremea cât a fost ales local, Adrian Tudor a încercat să mute cinematograful în administrarea primăriei. România Film s-a opus. "Din păcate, statul român dovedeşte încă o dată că nu este capabil să îşi gestioneze patrimoniul", a precizat Adrian Tudor, fost viceprimar.

Statul a pierdut lupta cu privatul

În anii '90, România Film avea pe mână cele mai bune locaţii şi făcea proiecţii în câte 5, 6 cinematografe în fiecare mare oraş. Statul a pierdut, însă, ruşinos lupta cu privatul. Nu a înţeles că românul s-a învăţat să se uite la film, din fotoliu, cu popcornul în braţe şi a investit mult prea târziu în modernizare. Azi, mai sunt 6 cinematografe de stat deschise în toată ţara. Două dintre ele au activitatea suspendată. 

"Erau filme în două serii. Nu ştiu dacă ştiţi ce înseamnă asta, era biletul, practic, dublu", spune un bărbat. "Probabil e o problemă de management. Sau poate e vreun interes imobiliar, pentru spaţiu", crede un altul. 

Ce a pierdut statul român? Este de ajuns să răsfoieşti programele cinematografelor private, cu zeci de proiecţii în fiecare zi. Sau să priveşti imagini cu îmbulzeala din faţa caselor de bilete, de acum două, trei decenii. "Pentru România Film, astfel de imagini sunt astăzi doar o tristă amintire. În lipsa investiţiilor, oamenii au încetat să mai meargă la cinematografele de stat. Nici nu e greu de înţeles de ce le aleg pe cele private. Să vezi aici un film înseamnă nu numai experienţa unor tehnologii moderne, dar şi confortul de acasă", spune Cristina Oprea, reporter Observator.

Din 2018, România Film e în insolvenţă. Datoriile acumulate de societate ajunseseră, la declanşarea procedurii, la peste 30 de milioane de lei. Paradoxal, în planul de restructurare publicat pe site-ul companiei, pentru modul dezastruos în care s-a decis soarta bătrânelor cinematografe, statul dă vina pe el însuşi.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰