Video România are academii de fotbal şi bani, dar nu mai are fotbalişti. Unde se pierd juniorii români

Şase la zero. Umilinţa se vede pe tabelă. Dar cauzele ei trebuie căutate mult mai jos. Pentru că echipa naţională este doar vârful unei piramide. Una care se năruie ca visele copiilor care păşesc plini de speranţă pe terenul de fotbal.

În întreaga ţară, mii de copii se înscriu în fiecare an la un club de fotbal. Toţi cu visul de ajunge să îmbrace tricoul echipei naţionale. Însă şansele de a-şi împlini visul seamănă cu cea de a câştiga la Loto.

"Dintr-o serie de 100 de copii câți ajung să joace și fotbal de performanță, procentul la nivel global e undeva la 0,1%", a declarat Vlad Ştef, antrenor de fotbal.

Suntem la un antrenament cu grupa "sub 16 ani" la CS Oxigen din Bucureşti, un club cu 250 de copii, creat tocmai pentru a forma jucători. Astăzi, juniorii exersează presingul şi jocul din maximum două pase.

De pe margine, fiecare mişcare este urmărită de Vlad Ştef. Fost fotbalist, antrenor de 15 ani şi posesor al licenţei UEFA A, a lucrat în special cu copii şi juniori. Elevii lui se apropie deja de momentul în care trebuie să facă pasul spre fotbalul mare. Şi aici începe dezastrul.

Reporter: Câti abandonează până să ajungă la seniori?

Vlad Ştef, antrenor de fotbal: Procentul este destul de ridicat, dar încercăm să să să scoatem ce se poate din ei.

Ca să vă faceţi o idee ce înseamnă acel 0,1%: este nevoie de patru astfel de academii cu câte 250 de copii fiecare, pentru a găsi un singur copil care să ajungă să joace fotbal profesionist – în orice ligă.

La 15 ani şi jumătate, Enes Sali devenea cel mai tânăr marcator din istoria primei ligi. Crescut la Academia Gheorghe Hagi, puştiul-minune era vândut în 2024 în Statele Unite pentru 2,8 milioane de euro. Părea că este unul dintre cei care au trecut cu succes prin sita fotbalului românesc. Numai că ascensiunea s-a oprit. Sali s-a despărţit de FC Dallas şi a ajuns la FC Andorra. În acest sezon are zero minute jucate.

Iar Enes Sali este doar un exemplu despre cât de fragil este drumul dintre juniorat şi fotbalul mare. Paradoxal, România are astăzi mai multe academii ca niciodată. În 2019, Federaţia Română de Fotbal avea în procesul de clasificare 58. Astăzi sunt 130. Principalul beneficiar ar trebui să fie Superliga României. Însă prin porţile celor 16 cluburi intră foarte puţini juniori crescuţi în ţară.

Potrivit Federaţiei Române de Fotbal, în sezonul trecut, 26 de tineri au început tranziţia către fotbalul de seniori în SuperLiga. Doar cinci au reuşit să treacă de 450 de minute jucate la prima echipă.

În schimb, anul trecut au jucat în Sperliga nu mai puţin de 237 de străini. Un singur club, CFR Cluj, a făcut 27 de "importuri". FRF a încercat să forţeze folosirea de fotbalişti români prin regula 5+6. Fiecare club trebuia să folosească minimum 5 jucători formaţi în ţară sau, atenţie, eligibili pentru naţională. Un singur club a respectat-o sezonul trecut, Farul. Mai mult, alte două cluburi, Craiova şi Rapid, au atacat-o la TAS. Şi au câştigat, aşa că regula a fost abrogată. Dar au câştigat cu adevărat?

Săptămâna trecută, Grecia a reuşit o performanţă istorică. A învins Germania, chiar la nemţi acasă, pentru prima data în istorie. Dincolo de surpriza de pe tabelă, grecii culeg acum şi roadele unui sistem în care formarea noilor generaţii a devenit o prioritate.

Cinci dintre jucătorii care s-au impus în faţa Germaniei au fost formaţi la Olympiacos, cea mai titrată echipă din Grecia. Cosmin Bărcăuan a lucrat în academia clubului din Pireu şi a văzut din interior cum sunt crescuţi viitorii fotbalişti ai naţionalei.

"Îi iau devreme, investesc în ei și la 15 ani au echipe satelit, Olympiacos sau academia lor de ligă de ligă inferioara, în care jucătorul deja face pasul spre spre fotbalul mare", a explicat Cosmin Bărcăuan, scouter Poli Timişoara.

Bugetul Academiei Olympiacos ajunge la 4 milioane de euro pe an. Mai mult decât bugetul total al multor cluburi din SuperLiga României.

"Infrastructura de acolo, terenurile care sunt dispuse să să se antreneze, sala de forță, psihicul jucătorul lui, tot antrenorii, toți scauterii care sunt acolo pun umăr la umră pentru formarea acestui jucător din toate punctele de vedere", a mai spus Cosmin Bărcăuan, scouter Poli Timişoara.

În România, cele 16 cluburi din SuperLiga au raportat anul trecut investiţii în academii de doar 85 de milioane de lei, adică 16 milioane de euro. Este o creştere de 29% faţă de sezonul precedent, dar total dezechilibrată, pentru că aproape 60% din suma totală este investită de doar 5 cluburi.

"Sunt bani foarte puțini, foarte puțini. Nu sunt bani mulți, sunt bani foarte puțini. Sunt la limita de supraviețuire. Deci nu pot să spun că în Liga 1 se învârt mulți bani, nu. Din ce în ce mai puțini", a declarat Marian Iancu, fost preşedinte Poli Timişoara.

Cifrele spun o poveste ceva mai complicată. În 2025, cluburile din SuperLiga au avut venituri record: peste 700 de milioane de lei. Şi totuşi au încheiat anul cu pierderi operaţionale de peste 120 de milioane.

Aşadar, bani intră în fotbal. Problema este, cum sunt cheltuiţi şi cât din ei se întorc în creşterea viitorilor jucători. Cea mai mare parte a veniturilor vine din sponsorizări, 25%. Drepturile TV şi banii din competiţiile UEFA aduc câte 18%, iar alte 15 procente vin din subvenţii publice.

Dar hai să vedem de unde vine creşterea: 68 de milioane de lei în plus vin de la UEFA, pentru participarea, aşa cum a fost, în cupele europene. Peste 100 de milioane din atât de mult contestatele subvenţii publice. Dincolo de sponsorizări, principala sursă de finanţare, una esenţială pentru aproape toate cluburile, o reprezintă drepturile de televiziune.

Acum aproape două decenii, drepturile TV ale Ligii 1 valorau aproximativ 34 de milioane de euro pe sezon. Astăzi, valoarea raportată este aproape aceeaşi.

"Drepturile de televiziune  au îngheţat de acum 15 ani, de când am făcut eu licitaţia. Iar ei trăiesc numai din banii din drepturile de televiziune. Marketingul la Liga Profesionistă de Fotbal este zero", a spus Dumitru Dragomir.

Actualizate cu inflaţia din zona euro, cele 34 de milioane de euro din 2008 ar însemna astăzi aproape 50 de milioane. Cu alte cuvinte, valoarea reală a drepturilor TV a scăzut.

Din 2019, drepturile TV sunt cumpărate de eAD Interactive, companie care apoi le comercializează către televiziuni. Anul trecut, 15 dintre cele 16 cluburi au votat prelungirea înţelegerii până în 2035. Fără licitaţie. Dinamo s-a abţinut. Preşedintele Ligii, mândru de noul contract, vrea încă un mandat în fruntea forului pe care îl conduce de 13 ani.

"Păi cel mai important lucru evaluarea contractului cu eAD. Eu candidez din nou că am susținerea cluburilor și dacă tot timpul aducem bani, sper să fiu ales", a spus Gino Iorgulescu, preşedinte LPF.

Liga Profesionistă susţine că înţelegerea pe termen lung oferă cluburilor stabilitate şi predictibilitate financiară. Însă lipsa unei licitaţii îndepărtează alţi competitori care să ofere sume mai mari pentru cluburi.

Fără o ligă puternică, fără bani pentru cluburi, fără investiţii în jucători români de perspectivă, nu putem avea o Naţională puternică. Şi vom trăi în continuare coşmarul de a fi la acelaşi nivel cu Burkina Faso, Mali sau Uzbekistan.

"Problema noastră cea mai mare nu este că unul e o problemă. Hai, ca la meciul cu Bosnia, am dat-o toți pe Ionut Radu, dar nu e adevărat. Noi avem o problemă generală, la jucători, ca nu e unul care sa iasă. Vrem pe unul să-l schimbe pe Raţiu la naţională, sau pe Bancu. Uitaţi-vă şi voi la echipele de Liga 1, că n-avem români, fundaşi centrali şi jucători de bandă numai străini. Şi atunci la Naţională cu cine să vii. Liga 2 nu există, Liga 3 nu există. Păi unde să crească, mă, copiii ăştia, care vin din spate", a spus Florin Prunea.

Dintre titularii lui Hagi în meciul de debut în Liga Naţiunilor, trei nu au jucat niciodată în prima ligă din România. Mai mult, şapte dintre tricolori s-au format în campionate din străinătate. Nu e de mirare că doar doi evoluează în prezent în Superligă, ambii la campioana Craiova.

Naţionala s-a prăbuşit odată cu Superliga. În 2006, cluburile româneşti ajungeau pe locul 7 în clasamentul coeficienţilor UEFA. Acum sunt pe 25. Tricolorii au căzut pe 57 în ierarhia FIFA. După incredibilul loc 3 atins de Generaţia de Aur.

Am rămas cu... sufletul. La propriu şi la figurat. La miile de copii îndrăgostiţi de fotbal. Care continuă să viseze. Ce lipseşte? O strategie care să-i ducă, pas cu pas, de pe un teren de antrenament, până pe Arena Naţională.