Video "România s-a apropiat de două ori de războiul din Iran". INTERVIU EXCLUSIV cu fostul ministru Emil Hurezeanu

Emil Hurezeanu, fost ambasador şi ministru de Externe al României, a explicat pentru Observator ce se întâmplă în Iran, dar a analizat şi efectele războiului, precum şi potenţialul pericol pentru România.

Ce se întâmplă în Iran?

"Conflictul principal, primar, aș spune chiar existențial, este cel între Israel și Iran. Sunt cele mai vechi civilizații și religii ale regiunii. Întâmplarea face că Iranul are o genealogie foarte respectabilă. Nu întâmplarea. 5.000 de ani în urmă. Și este probabil, în fond civilizația, persanii mai exact, este cea mai filosemită din regiune. Aşa a fost de-a lungul mileniilor. Israelul vine și el dintr-o veche civilizație, care nu începe doar cu Vechiul Testament. Este țara profeților, țara exilurilor, țara transformărilor nenumărate. După 1948, când se creează statul Israel, încep tensiunile între vecinii lui, nemijlociți, palestinienii în principal, care, într-un fel sau altul, continuă până astăzi în Fâșia Gaza, în Cisiordania. Au fost mai multe războaie și cu vecinii arabi mai mari. Nu cu Persia, nu cu Iranul, nu cu Turcia. Deși niciodată relațiile dintre aceste țări și Israel n-au fost excelente, dar au fost relații funcționale. După 1953, când în Iran vine la putere Shahul, ajutat de americani, care contribuie la lovitura de stat - dau lovitura de stat împotriva premierului Mossadegh, atunci când acela a naționalizat instalațiile petroliere engleze și americane, relațiile între Israel și Iran devin foarte bune. Devin atât de bune încât aproape că asigură un fel de liniște, chiar și în timpul conflictelor nenumărate, cu repetiție, între Israel și țările arabe - Egipt, Siria, etc. Dar ce se întâmplă după 1979! Revoluția ayatolahilor transformă Iranul într-o republică teocratică, bazată pe principiile cele mai dogmatice ale islamului, ale religiei șiite, cu foarte multe compartimente vizibile și invizibile ale organizării și funcționării puterii", a spus Emil Hurezeanu.

Cum a ajuns Ayatollahul şeful suprem în Iran?

"Este o veche istorie, este o revenire la povestea mahomedană, să zic așa, islamică. După profetul Mahomed, șiiții în general, majoritatea și în Irak, Sunt și în Oman, în fracțiuni, în proporții diferite, dar nu majoritari în toate țările arabe.

Sunt majoritari, bineînțeles, în Iran, dar nu dominanți - dominanţi prin puterea pe care au ocupat-o în sistemul teocratic - dar sunt și alte religii, sunt și alte minorități acolo și așa mai departe. În orice caz, ei își arogă o descendență din urmașii direcţi ai profetului Mahomed și consideră că nu fac decât să respect o anumită descendență și o anumită linie de acțiune a ayatollahilor, unul dintre ei sau ultimul dintre ei fiind așa zisul ayatollah absent sau anonim sau nevăzut. Nu știu dacă situația de invizibilitate creată ultimului lider teocrat, fiul Ayatollahului Khamenei, care a fost omorât în prima zi de conflict, se datorează acestei scenografii în care Ayatollahul apare și dispare după reguli, ca să zic așa, doar de ei știute. Nu cred că mai este vorba despre asta. Ce se întâmplă acum în Iran este că, în mod evident, teocrații au pierdut puterea. Nimeni nu spune asta. Cei care au puterea efectivă sunt reprezentanții Gărzilor Revoluției. Președintele Parlamentului, urmașul președintelui Consiliului de Securitate a lui Larijani, una dintre ultimele victime ilustre ale loviturilor chirurgicale de eliminare israeliene. Iar ayatollahul Moștaba Khamenei a dispărut undeva, unii cred că e în Rusia, unde s-ar trata în urma rănilor pe care le-ar fi suferit pentru că a fost la același mic dejun împreună cu primul eșalon și tatăl său, întreaga famile a tatălui său și a lui în 28 februarie. Ceea ce vedem că se întâmplă acum este însă destul de tulburător", a mai declarat acesta.

Hurezeanu: "Logica loviturilor nu ne este cunoscută"

"În primul rând americanii și israelienii și-au propus 4-5 săptămâni de lovituri aeriene. N-au trecut 5 săptămâni. Cred că trebuie să așteptăm scadența. După 5 săptămâni de lovituri aeriene anunțate ar urma desfășurări diferite. Aceste lovituri airiene au în continuare loc. Logica lor nu ne este prea cunoscută. Israelul a demarat și conduce cu destule dificultăți și o ofensivă în Liban, unde prejudiciile colaterale sunt foarte mari și victimele războiului sunt evidente. Și în rândul israelienilor, de exemplu, prietenul fiicelor unui fost ambasador al Israelului la București, Avi Millo, cu care sunt în legătură, m-au informat, înainte de a veni la emisiunea dumneavoastră, că veneau de la înmormântarea unui tânăr strălucit, care a fost ucis. Sunt bombardamente, domul protector nu prinde tot, nu captează toate rachetele, probabil în proporție de 90%", a mai spus fostul ministru de Externe.

10.000 militari pot ateriza în Iran

"Acolo este o ofensivă împotriva miliției teroriste, "grup de rezistență" spune Iranul propriilor miliții teroriste din Yemen. Deocamdată rebelii Houthi nu se amestecă, să vedem dacă rămân așa până la capăt, altădată au avut și ei treabă. Este apoi gruparea Hamas, din Fâșia Gaza, care, deși nu a acceptat dezarmarea, este aproape învinsă, relativ tăcută. Hezbollahul este cel care a atacat prima dată, după începerea operațiunilor în Iran. Hezbollahul a atacat cu rachete Israelul și Israelul răspunde. Ceea ce se întâmplă în Iran este, însă, foarte confuz, de fapt, pentru că așteptăm un desant major care ar schimba soarta războiului și într-un fel bun și într-un fel rău.

10.000 de militari americani din brigăzi aeropurtate de parașutiști, oameni care au experiență și vin din California, din Carolina de Sud, și care au antrenamentele cele mai interesante din lume în această privință. Ei pot ateriza de pe o zi pe alta, de la o oră la alta, în Iran", a mai spus el.

Escaladare, stagnare sau detensionare?

"Sunt niște evoluții paralele. Există o evoluție a escaladării, care se face prin intensificarea bombardamentelor, prin menținerea nivelului de reziliență a armatei sau, mai bine zis, a Gărzilor Revoluției Iraniene, care continuă să tragă rachete în toate direcțiile: spre Israel, spre statele din Golf, spre bazele americane din Bahrain, din Qatar, din Emirate. Care, mai ales, blochează astăzi tranzitul prin Strâmtoarea Ormuz, după ce, la un moment dat, în ultimele două-trei zile, trecea cine plătea două milioane de dolari și treceau doar vasele care nu ajungeau în porturile statelor inamice, cum consideră Iranul că trebuie procedat", a mai spus Emil Hurezeanu.

Blocarea Ormuzului, problemă globală

"În arhipeleagul acesta de probleme și de implicații și de ipoteze de lucru și de teatre concomitente de război avem şi Ucraina. Dar sunt mai multe teatre de război, chiar în regiunea Golfului, prin efecte... interzicerea accesului vaselor care alimentează cu petrol, cu gaz, cu îngrășăminte, cu medicamente generice. Această situație creează o criză economică mondială, globală. Nu doar pentru țările din Asia, care sunt direct beneficiarele petrolului și gazului din zona Golfului Persic, dar și pentru celelalte, chiar și pentru noi. E vorba de o criză exogenă, cum se spune, nu endogenă, deci produsă de acest efect al războiului. Nu este o maladie profundă, cronică, a piețelor internaționale, se vede după cum urcă bursele sau scad, respectiv după cum urcă prețul barilului sau scade, în funcție, mai ales de declarațiile președintelui Trump. Și de propunerile pe care, cu foarte multă dezinvoltură, dezinvoltură paradoxală, capricioasă, pe care le cunoaștem, le aruncă din când în când. Ba tratative de pace, ba scadențe" - Emil Hurezeanu.

"Nu înseamnă că România intră în niciun război"

"În primul rând, noi trebuie să facem parte din Alianța Nord-Atlantică și Europeană, care, deocamdată, stă într-o expectativă pe care aș numi-o activă. O expectativă activă, nu pasivă. După o expectativă explicativă, în care așteptau aliații noștri euroatlantici explicații, acum au început să le şi dea unii altora. Sunt întâlniri la G7 la Paris. Apropo, acolo președintele, acolo ministrul de Externe al Germaniei, Johann Wadephul, a declarat că există o ipoteză a negocierilor de pace directe între americani și iranieni în Pakistan. E pentru prima oară când această sursă confirmă un zvon, care de multe ori a fost infirmat tot de cei care l-au lansat sub formă de propunere. Mă gândesc la americani. Deci totuși germanii care sunt bine conectați cu țările din legiune și cu Pakistanul și cu Iranul, la fel cu Statele Unite, probabil știu mai multe. Ceea ce există este și un fel de alianță, nu a voluntarilor, ci a părților interesate în găsirea de soluții. Sunt între timp 30 de state  și România face parte dintre ele. România, în două rânduri, s-a apropiat de acest conflict, semnând o declarație la început, iar apoi semnând chiar mai mult, o participare în situația în care ea este dorită. Cu intervenția Ministrului Apărării, în două-trei rânduri, explicativă oarecum, trimitem scafandrii, trimitem operațiuni, participăm în operațiuni de deminare care sunt însă cam puțin credibile", a conchis el.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰