A supravieţuit 32 de ore sub dărâmâturi, după cutremurele din Venezuela: "Am mâncat ketchup şi brânză"

Karina Blanco era pe punctul de a începe ora de spinning pe care o predă la o sală de fitness, când pământul a început să se zguduie. Cutremurele deveneau tot mai puternice, așa că și-a luat geanta și a fugit afară împreună cu toți ceilalți, scrie BBC.

"Când mi-am dat seama de amploarea lui, am început să țip: «Fiica mea, fiica mea». M-am urcat în mașină și am condus cât de repede am putut", a spus Karina.

Fiica ei, Fabiana, în vârstă de 12 ani, era acasă când două cutremure puternice au lovit Venezuela la doar câteva secunde distanță, pe 24 iunie. Al doilea seism a fost unul dintre cele mai puternice produse în țară în ultimul secol, având magnitudinea de 7,5.

Când Karina a ajuns la blocul ei din Caraballeda, în nordul statului La Guaira, cu greu și-a putut crede ochilor.

"Puteam vedea o clădire, apoi un gol acolo unde fusese blocul meu, apoi încă o clădire", a declarat Karina Blanco.

În apartamentul lor de la primul etaj al blocului cu zece etaje, Fabiana se afla în dormitorul mamei sale când a simțit cutremurele. A fugit în bucătărie când pereții din jurul ei s-au prăbușit.

"Am văzut lucrurile cum se zguduiau, cădeau și se spărgeau, apoi pereții au început să crape. Peretele care despărțea apartamentul meu de cel al unei prietene s-a prăbușit. Atunci am crezut: «O să mor. Nu voi supraviețui. Nimeni nu o să mă salveze»”, a povestit Fabiana.

Din acel moment au început 32 de ore cumplite.

În fața clădirii prăbușite, Karina a văzut jumătate din patul fiicei sale ieșind dintre dărâmături.

"Alergam dintr-un capăt în altul al complexului și strigam: «A murit. Fiica mea a murit». Nu știam ce să fac", a spus Karina.

Sub clădirea prăbușită, totul devenise liniște pentru Fabiana. Zăcea pe spate, prinsă între moloz din toate părțile, cu tavanul aproape lipit de fața ei.

"Sunt o persoană foarte anxioasă și claustrofobă. Dar nu știu de ce, m-a cuprins o liniște ciudată. Poate că mintea mea era în stare de șoc", a spus ea.

Puțin mai târziu, o asistentă medicală care lucra ca îngrijitoare pentru vecinii de la etajul de deasupra a început să strige pentru a vedea dacă o poate auzi cineva. Fabiana i-a răspuns.

"Mi-a spus să rămân calmă și că totul va fi bine", își amintește Fabiana.

La șase ore după cutremur, în jurul miezului nopții, asistenta a fost salvată. Le-a spus voluntarilor care au scos-o dintre dărâmături că înăuntru se află în viață o fată pe nume Fabiana.

"Mă resemnasem și îi ceream lui Dumnezeu puterea de a începe o viață nouă fără Fabiana. Apoi cineva mi-a spus: «Fiica ta este în viață»", a povestit Karina.

A fugit înapoi spre clădire și a început să strige numele fiicei sale prin crăpăturile dintre dărâmături.

Din grămada de moloz, Fabiana nu putea auzi nimic.

"Dintr-un motiv oarecare, aveam speranță și credință. Unul dintre picioare îmi era îndoit într-o poziție dureroasă și am mutat câteva bucăți de moloz ca să-l pot întinde. M-am zgâriat și m-am tăiat făcând asta, dar am găsit o sticlă de ketchup și niște brânză rasă. Asta m-a ținut conștientă".

La răsărit, un grup de pompieri venezueleni a ajuns la clădire. Au intrat printre dărâmături și au strigat-o pe Fabiana, dar nu au primit niciun răspuns.

A fost unul dintre numeroasele momente în care Karina a trecut de la speranță la disperare.

"Mi-au spus că nu se mai poate face nimic și au plecat. Am avut sentimentul că poate murise sufocată sau făcuse un infarct. Apoi un voluntar a venit la mine și m-a întrebat ce s-a întâmplat. El – Viktor – a fost eroul meu", a spus ea.

Sub dărâmături, Fabiana și-a găsit telefonul. Nu avea semnal, pentru că rețeaua mobilă căzuse, dar a decis să înregistreze un videoclip. Credea că, la un moment dat, va putea să-l trimită mamei sale sau cuiva care să o ajute.

Între timp, Viktor s-a cățărat pe grămada de moloz și a început să o strige pe Fabiana. De această dată, ea l-a auzit și i-a răspuns. 

"M-am întors spre toată lumea și am strigat: «Fiica mea este în viață!». Oamenii au început să vină în număr mare, au adus unelte. Dar pompierii care erau acolo au spus că este imposibil să ajungă la ea și au plecat", a povestit Karina.

Câteva ore mai târziu, un alt grup de pompieri a sosit la fața locului. Au asigurat-o că o vor scoate pe Fabiana. Însă nici ei nu au reușit să ajungă până la ea.

Între timp, Viktor, voluntarul, continua să se întoarcă în locul din care putea vorbi cu Fabiana, pentru a o încuraja.

Pompierii au chemat o echipă specializată de salvare din Caracas, dar până când aceasta a ajuns se lăsase deja întunericul.

Karina a alergat peste tot în căutare de lanterne și i-a rugat pe oameni să o ajute. Șapte motociclete și câteva mașini au luminat cu farurile clădirea prăbușită.

Încet, bucată cu bucată, salvatorii au început să spargă betonul, iar în cele din urmă au făcut o deschidere suficient de mare încât să o poată vedea pe Fabiana.

Din cei 50 de oameni care trăiau în clădire, doar 3 au scăpat cu viată.