Cine este de vină pentru colapsul armatei ucrainene în Kursk? Unii soldați au fost forțați să fugă pe jos şi peste 30 de km. Analiză

Deși oficial Kievul a negat inițial abandonarea pozițiilor din Kursk, trupele ruse au ridicat steagul la Sudja pe 12 martie, confirmând victoria Moscovei. Rămâne de văzut dacă Rusia va continua ofensiva spre regiunea ucraineană Sumî sau își va redirecționa forțele către alte fronturi, arată într-o analiză John Helin, expert la Black Bird Group.

Potrivit Black Bird Group, pierderea temporară a schimbului de informații între SUA și Ucraina nu a fost factorul decisiv în colapsul operațiunii ucrainene din Kursk. Deși ar fi putut cauza unele perturbări locale, ofensiva rusă fusese planificată cu mult înainte de această pauză în partajarea informațiilor. Factorul principal al retragerii Ucrainei a fost presiunea logistică rusă, care a dus la prăbușirea liniilor de aprovizionare și la imposibilitatea de a susține trupele pe teren.

INFORMARESetările tale privind cookie-urile nu permit afișarea conținutului din această zonă. E necesar să accepți cookie-urile social media pentru afisarea acestui tip de conținut. Modifică setările

Ce s-a întâmplat? De ce s-a retras Ucraina?

În ultimele 10 zile, o ofensivă a armatei a forțat forțele ucrainene să se retragă din capul de pod ucrainean din Kursk (n.r. poziție militară ocupată de o armată pe teritoriul inamic), punând capăt unei operațiuni care a durat șapte luni.

În august, o ofensivă ucraineană a dus la capturarea a peste 1.200 km² din regiunea Kursk, Rusia. Obiectivele declarate erau de a atrage forțe ruse din apropierea Pokrovsk, din Doneţk, de a obține un avantaj la negocieri şi de a împiedica o operațiune rusă în Sumî. A fost totodată o mișcare de a influența discursul internațional.

Totuși, Ucraina nu a reușit să își extindă și să își securizeze flancurile, iar în următoarele șase luni, perimetrul său în Kursk s-a redus constant. Până la începutul lunii martie, ucrainenii mai controlau doar puțin peste 300 km² în jurul orașului Sudja. Pe 14 martie, potrivit hărţilor analiştilor militari OSINT, ucrainenii mai controlau mai puțin de 80 km² în Kursk. Informaţiile în acest sens nu sunt clare. 

Legătura trupelor ucrainene din Kursk cu Sumî se făcea prin două rute: drumul principal de aprovizionare printr-un punct de frontieră şi o rută secundară prin Oleşnîa. Pe 18 februarie, ruşii au recucerit localitatea Sverdlikovo iar acest pas a transformat aceste rute în "zone de ucidere" (n.r. termen militar care desemnează un perimetru strategic în care forțele inamice sunt vulnerabile și expuse focului concentrat), unde dronele FPV rusești cu fibră optică dominau. 

Colapsul logistic și avansul rus

În contextul în care ambele rute logistice erau monitorizate de drone iar condițiile de iarnă ușoară făceau dificilă deplasarea off-road, liniile de aprovizionare ale Ucrainei s-au prăbușit. Între timp, forțele ruse au reușit să stabilească un cap de pod peste râul Psel, lângă Kurilovka. Pe 5 martie, au atacat spre vest. Surse ucrainene susțin că două batalioane rusești implicate în acest atac erau formate din trupe nord-coreene. Deși plauzibil, nu există dovezi solide în acest sens. 

Pe 6 martie, rușii au tăiat ruta secundară, lăsând doar ruta principală ca unică cale de intrare și ieșire. Situația a devenit critică. Avansul rusesc amenința să încercuiască întreaga forță ucraineană din Kursk, mai ales dacă un atac ar fi fost lansat și din nord. Ucraina a contraatacat, reușind să blocheze forțele rusești, dar nu le-a putut respinge. Operațiunea ucraineană era în colaps.

Odată cu pierderea rutei logistice secundare, Rusia a reluat atacul din nord, lovind Malaia Loknaia și Martinovka. Forțele ucrainene s-au retras spre Sudja și Kazacia Loknaia, probabil ca reacție la situația de pe câmpul de luptă, nu ca o retragere planificată.

Retragerea și pierderile Ucrainei

Rusia a bombardat podurile-cheie peste râurile Loknaia, Sudja și Psel, forțând soldații ucraineni să fugă pe jos, unii mergând peste 30 km. Dronele au surprins infanteria ucraineană retrăgându-se în coloane compacte, prioritizând viteza în detrimentul siguranţei.

Bloggeri militari ruși au publicat imagini cu soldați ucraineni morți și echipamente capturate, inclusiv un tanc M1 Abrams intact.

INFORMARESetările tale privind cookie-urile nu permit afișarea conținutului din această zonă. E necesar să accepți cookie-urile social media pentru afisarea acestui tip de conținut. Modifică setările

Soldați ucraineni care au reușit să se întoarcă la Sumî au relatat că retragerea a fost haotică și slab coordonată, posibil inițiată la nivel local înainte ca superiorii să reacționeze.

Ruşii şi conducta de gaz

Trupele ruse s-au infiltrat în spatele liniilor ucrainene folosind o conductă de gaz abandonată. Au ieşit lângă Sudja şi s-au deplasat în zone împădurite. Ucraina a ripostat folosind muniții cu dispersie, dar soarta acestor soldaţi rămâne incertă. Ucraina susține că infiltratorii au fost distruși, în timp ce Rusia spune că aceștia au avansat și au amenințat rutele de retragere.

Deşi inițial au fost estimați la 100 de oameni, ulterior ruşii au relatat despre 400–800 de soldaţi care s-au târât prin conductă. Cel mai probabil, a fost o unitate de dimensiunea unui batalion. Cu toate că nu este clar dacă au atins toate obiectivele, prezența lor a contribuit probabil la decizia comandanților ucraineni de a se retrage. Această infiltrare a destabilizat și mai mult o apărare ucraineană deja fragilă.

Pierderile teritoriale

Ucraina s-a regrupat la Kazacia Loknaia și Sudja, încetinind ofensiva rusă și câștigând timp. Pe 11 martie, Rusia a capturat Kazacia Loknaia. Pe 12 martie, ruşii au ridicat steagul în Sudja. Pe 13 martie, doar câțiva km² din Kursk mai erau în mâinile Ucrainei.

Oficial, Ucraina a negat că a abandonat Kursk, chiar și când trupele rusești erau deja în Sudja. În realitate, zona era pierdută, iar valoarea ei strategică era minimă. Luptele vor continua probabil în împrejurimile Sudja și în satele de graniță, dar operațiunea este aproape finalizată.

Ce urmează?

Întrebarea cheie este câţi soldaţi și cât echipament a reușit Ucraina să salveze? Deși Rusia nu a încercuit complet capul de pod ucrainean, unele unități ucrainene au fost pierdute. Numărul prizonierilor ucraineni capturaţi rămâne necunoscut, dar probabil va crește în zilele următoare. Unii soldați ucraineni au comparat retragerea cu cea de la Debalțevo (2015).

Ucrainenii au abandonat cel mai probabil majoritatea echipamentelor grele, din cauza amenințării dronelor asupra ultimelor rute de aprovizionare. Numărul exact al pierderilor umane și de echipamente rămâne incert. Cel mai probabil, Ucraina se va retrage pe poziții defensive în Sumî. În viitor, planurile Rusiei și Ucrainei sunt neclare.

Trupele ruse pot împinge spre Sumî – forțând Ucraina să trimită mai multe trupe pentru apărare, sau pot transfera forțe spre Donețk – unde Rusia ar putea deschide un nou front. Dacă Rusia se concentrează pe Donețk, Ucraina și-ar putea redistribui şi ea forțele retrase din Kursk. Dar dacă Rusia continuă să preseze Sumî, Ucraina va fi nevoită să mențină trupe acolo, pentru a reduce capacitatea de manevră.

Unii susțin că ofensiva rusă a fost favorizată de pauza în schimbul de informații cu SUA (n.r. anunţată după scandalul dintre Volodimir Zelenski şi Donald Trump de la Casa Albă de pe 28 februarie). Această ipoteză este discutabilă. Operațiunea rusă a fost planificată cu mult înainte de întreruperea informațiilor. În plus nu s-au observat perturbări majore pe alte fronturi, în Donbas, Harkov sau Herson.Colapsul a fost determinat mai degrabă de presiunea logistică rusă.

Operațiunea Kursk a început ca o mișcare îndrăzneață a Ucrainei, dar s-a încheiat cu o retragere. A atins obiectivele propuse? A meritat costul? Răspunsurile sunt "nu" și "nu", concluzionează analiza. 

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰