Lecţia de pe partea cealaltă a Globului: Lupta cu incendiile, dusă cu AI şi cunoştinţele aborigenilor
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Australia, ţară cu o istorie "de foc", la propriu, când vine vorba de incendiile de vegetaţie, oferă o lecţie importantă pentru statele europene pârjolite în ultimele zile. Cercetătoarea Marta Yebra, profesoară la Canberra, a explicat pentru BBC cum luptă australienii cu incendiile uriaşe, folosind atât tehnologia de ultimă oră, cât şi cunoştinţele seculare ale aborigenilor.
În articolul citat, Yebra explică faptul că australienii monitorizează din satelit zonele care sunt susceptibile de a lua foc şi, cu ajutorul cunoştinţelor adunate de-a lungul secolelor de triburile locale, pun datele cap la cap şi reuşesc să ţină sub control incendiile.
În Australia, prevenţia este extrem de importantă, o ţară cu vegetaţie uscată pe o suprafaţă uriaşă. De altfel, în 2019-2020, incendiile au distrus o arie cât Marea Britanie, fiind una dintre cele mai mari catastrofe ale ţării. Atunci, sute de milioane de animale şi păsări au murit. În total, 3 miliarde de necuvântătoare au fost afectate - au pierit în flăcări sau au fost strămutate din habitatul lor.
Tehnologia...
Drept urmare, a fost nevoie ca măsuri mai eficiente să fie luate, pentru ca un astfel de episod să nu se repete.
Cercetătoarea şi echipa sa caută metode noi şi eficiente prin care sateliţii, dronele şi inteligenţa artificială să contribuie la detectarea focarelor şi a zonelor care pot arde în orice moment. Însă proiectul ei nu ar fi însemnat mare lucru fără cunoştinţele acumulate de la aborigeni.
De exemplu, imaginile din satelit arată zonele unde ar putea fi cele mai multe resturi vegetale care pot arde, frunze şi iarbă uscate, scoarţă etc. Însă imaginile nu sunt de ajuns.
...şi tradiţia
Adrian Webster este unul dintre cei care ştiu să "citească" semnele vegetaţiei care poate fi combustibil pentru un incendiu. Un fulger ori o ţigară pot duce la o tragedie. El se uită la culoarea plantei şi o adulmecă, pentru că şi mirosul său este un indiciu.
Cu ajutorul său, hărţile din satelit au căpătat altă valoare. Webster merge în zonele problematice, sapă în litiera pădurii şi află dacă într-adevăr există un pericol iminent.
O altă metodă veche care este de ajutor e reprezentată de incendierea intenţionată - şi supravegheată - a unor zone mai mici, în anumite perioade ale anului. Astfel, vegetaţia uscată care poate alimenta incendii devastatoare este arsă, fără a afecta grav ecosistemele.
Rezultate mulţumitoare
Da, incendiile nu pot fi eliminate complet, dar impactul lor este redus prin această combinaţie între tehnologie, experienţă şi practici ecologice vechi de secole. În locurile unde tehnologia şi tradiţia au fost folosite împreună, au fost observate mai puţine incendii de mare intensitate, emisii de carbon mai mici şi o protecţie mai bună a biodiversităţii.
Colaborarea este un model promiţător pentru adaptarea la incendii într-un climat tot mai cald şi mai uscat, aşa cum vedem, tot mai des în ţări europene, cu precădere cele mediteraneene.
