Galerie foto Când avea 7 ani, un băiat a trimis un pachet umanitar în Filipine. 14 ani mai târziu, s-a căsătorit cu fata care îl primise

Timp de aproape un deceniu, nu s-a gândit niciodată la respectivul cadou ori la cine ar fi ajuns el în final. Apoi, într-o zi din 2009, Wolfe, la vârsta de 21 de ani, a primit o cerere de prietenie pe Facebook de la o Joana Marchan. Neștiind cine era ea, a ignorat cererea. Au trecut alţi doi ani. Tânăra i-a trimis o altă cerere de prietenie în 2011. Aducându-şi aminte de prima cerere pe care nu a acceptat-o, Tyrel a devenit curios şi i-a lăsat un mesaj întrebând-o de unde îl cunoaşte.

Când în cele din urmă Joana i-a răspuns, i-a povestit despre cadoul primit de Crăcun şi despre cât de mult a însemnat gestul lui pentru ea. Tyler şi-a întrebat mama, Denis, care i-a reamintit că a luat parte la activitatea caritabilă în copilărie, când avea 7 ani. S-a dovedit că tânăra trimisese un bilet de mulțumire după ce primise cadoul, dar scrisoarea s-a pierdut prin poștă.

„Eram curioasă cum arăta acum”, a mărturisit Joana. “Mergea la facultate ca mine?”

Au început să vorbească mai mult şi mai mult şi au realizat că au foarte multe interese comune şi că se înţeleg de minune. După un an de corespondență online, au decis să se întâlnească personal. Până în mai 2013, după absolvirea liceului, Wolfe economisise destui bani, lucrând pentru tatăl său, având funcţia de constructor de poteci și poduri pentru parcuri de stat, și a zburat la Quezon City, o suburbie a Manila, Filipine, timp de 10 zile.

„Știam că îmi asum un risc mare”, spune Tyrel. „Nu mai călătorisem niciodată singur, cu atât mai puțin într-o țară străină și aveam să mă întâlnesc cu oameni pe care nu-i cunoşteam sau cel puţin nu credeam că există cu adevărat”

“Am crezut că este un vis”

În avion deja se simţea anxios, îi era teamă că poate lucrurile nu vor decurge foarte bine, avea emoţii foarte mari şi se tot gândea la ce să spună prima dată sau cum să salute. Era totuşi şi entuziasmat pentru călătoria care urma să-i schimbe viaţa.

„Când am ajuns în sfârșit acolo și am văzut-o, a trebuit să mă plesnesc de câteva ori pentru că am crezut că este un vis”, spune el. „Am fost imediat atras de ea.”

Ea a simțit la fel. Familia tinerei i-a deschis ochii şi asupra modului în care trăiesc alți oameni. Casa ei are 17 metri pătraţi, cu foarte uţin mobilier, iar toţi cei opt membri ai familiei dorm pe podeaua unei camere.

„Aici, în America, mulți oameni sunt binecuvântați cu multe lucruri și, după ce am văzut casa lui Joana, am dobândit o perspectivă diferită asupra modului în care trăiesc oamenii”, spune Wolfe.

Dragoste la distanță

Urmând tradiția familiei ei, celor doi nu li sa permis să devină un cuplu oficial până când tânărul nu a primit permisiunea tatălui Joanei. După 10 zile au fost nevoiţi să îşi ia rămas bun. „A fost unul dintre cele mai grele momente pentru că nu ştiam dacă va mai exista o dată viitoare. I-am spus că voi face tot ce este necesar ca să mă întorc la ea”, povesteşte Tyrel.

După ce s-a întors acasă, în Idaho, cei doi au continuat să vorbească pe Skype şi Facebook, urmând ca Tyrel să planifice o nouă călătorie pe 27 noiembrie. Atunci a hotărât să-i ceara tatălui ei, Jun, acordul pentru a o cere în căsătorie. Și-a dat permisiunea, dar mama lui Wolfe, Rocel, în vârstă de 46 de ani, a vrut ca cei doi să aștepte. Îşi făcea griji că erau prea tineri.

Convins că ea este aleasa inimii lui, Tyrel nu a cedat. După câteva discuţii, tatăl său, Ivan, în vârstă de 44 de ani, și-a cumpărat un bilet de avion și, în mai 2014, a făcut o excursie de 10 zile la Manila pentru a se întâlni cu familia fetei. În timpul vizitei, mama acesteia s-a apropiat de viitorul ei socru şi i-a spus: „Ești un semn de la Dumnezeu care ne spune să îi permitem lui Tyrel și Joanei să se căsătorească. Dacă nu ai fi venit, nu am fi lăsat relația să continue.”

Familiile au sărbătorit mai apoi momentul, organizând o petrecere de logodnă.

Şansa la o nouă viaţă

După nuntă, cei doi au decis să se stabilească în Statele Unite, mai ales că slujba lui Tyrel era prea bună pentru a renunţa la ea. Făcea destui bani care îi permiteau să-i întreţină pe amândoi şi, de asemenea, să trimită şi câţiva bani în Filipine, pentru familia ei. Pe 19 august, Joana a avut un interviu la ambasada din Manila și i-a fost aprobată o viză, iar până pe 4 septembrie plecau deja pentru a începe o nouă viaţă împreună în Midville.

Din nefericire, părinții tinerei nu au putut obține o viză de călătorie aşa că nu au putut participa la nuntă, dar au văzut totul prin intermediul Skype. Ziua cea mare a avut loc la ferma părinţilor lui Wolfe, având aproximativ 100 de invitaţi. Ea a purtat o rochie albă de mireasă, cu broderie, iar el a purtat un barong, o cămaşă tradiţională purtată de mirii filipinezi.