Goana după aur a cuprins un sat întreg. Totul a pornit de la descoperirea unui crescător de capre
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Un crescător de capre dintr-o zonă izolată din vestul Kenyei susţine că descoperirea unei pepite de aur a declanşat o adevărată goană după metalul preţios. După ce bărbatul de 33 de ani a vândut trei grame de aur pentru aproximativ 280 de dolari, mii de oameni au luat cu asalt satul african, cu speranţa că o descoperire asemănătoare le-ar putea schimba viaţa.
În urmă cu numai o lună, terenul din apropierea satului Cheporor era acoperit de vegetaţie şi folosit în principal pentru păşunat. Acum, zona este brăzdată de gropi, movile de pământ şi tabere improvizate ale celor veniţi să caute aur, potrivit BBC.
Nu este clar dacă descoperirea făcută de Manasse Lomachar a fost cea care a declanşat goana după aur sau dacă entuziasmul a pornit de la alte descoperiri recente. Autorităţile locale estimează însă că, în momentul de vârf, aproximativ 10.000 de oameni au ajuns în zonă.
Chiar şi o cantitate mică de aur le-ar putea schimba viitorul celor veniţi aici din Kenya şi din Uganda vecină, mulţi dintre ei depinzând de veniturile nesigure obţinute din agricultură.
În această regiune, oamenii mai caută uneori aur în aluviunile râurilor, însă rareori găsesc cantităţi importante.
A plecat să caute o capră şi a găsit aur
Lomachar spune că a făcut descoperirea din pură întâmplare. În timp ce îşi căuta una dintre caprele dispărute, a dat peste un grup de femei care căutau aur în albia unui râu.
"M-am alăturat lor şi aşa mi-am dat seama că există aur în această zonă", povesteşte el.
După ce localnicii au aflat că bărbatul vânduse trei grame de aur pentru 36.000 de şilingi kenyeni, echivalentul a aproximativ 280 de dolari, vestea s-a răspândit rapid.
Patrick Lokolia, fermier şi crescător de animale din satul vecin Napawoi, a venit şi el la Cheporor, sperând să câştige bani în plus pentru familia sa.
"Am copii la şcoală, iar plata taxelor şcolare a fost o mare problemă pentru mine", a declarat el pentru BBC, îmbrăcat într-un tricou vechi al echipei Chelsea şi înconjurat de alte sute de căutători de aur.
Abigael Chelengat, în vârstă de 18 ani, spune că nu mai lucrase niciodată într-o mină înainte să vină la Cheporor dintr-un district apropiat. Tânăra speră să găsească suficient aur pentru a-şi plăti taxele şcolare şi pentru a-i ajuta pe fraţii ei mai mici să rămână la şcoală.
În spatele ei, sute de oameni muncesc cot la cot şi lovesc pământul pietros cu sape şi lopeţi.
Alţii transportă pământul până la un râu sezonier din apropiere, unde, în principal, femeile stau aplecate în apa tulbure şi spală noroiul şi nisipul, sperând să observe chiar şi o urmă minusculă de aur.
Cei mai experimentaţi dintre mineri sapă gropi adânci şi forează în rocă, urmărind acelaşi obiectiv.
Iar speranţa este alimentată de poveştile celor pentru care efortul a dat deja rezultate, aşa cum este cazul lui Lomachar.
Autorităţile cred că două descoperiri importante au alimentat febra aurului
Samuel Kiarie, comisar adjunct în West Pokot, crede că această goană după aur a început după două descoperiri care au atras atenţia comunităţii.
"Tinerii au găsit ceea ce părea să fie o cantitate importantă de aur. În ziua următoare, femeile au făcut o altă descoperire semnificativă în aceeaşi zonă", a declarat el pentru BBC.
Kiarie explică faptul că femeile găsesc de ani de zile cantităţi mici de aur aluvionar de-a lungul aceleiaşi albii sezoniere, obţinând de obicei între 8 şi 23 de dolari pe săptămână de pe urma metalului preţios.
Descoperirea unor cantităţi mai mari la începutul lunii august a fost însă cea care a atras atenţia unui număr mult mai mare de oameni.
Potrivit oficialului, pe măsură ce zvonurile s-au răspândit, atât numărul descoperirilor, cât şi dimensiunea lor ar fi fost exagerate. Astfel au început să sosească grupuri tot mai mari de oameni, mulţi fără nicio experienţă în minerit, care sperau să repete succesul celor ajunşi primii.
După valul iniţial, numărul căutătorilor de aur a scăzut la aproximativ 2.500, după ce o parte dintre oameni au renunţat.
Deşi există puţine îndoieli că aurul a fost găsit în regiune, rămân întrebări legate de dimensiunea zăcământului şi de potenţialul său comercial.
"Pot confirma că micii comercianţi de aur ne-au spus că primeau, în medie, aproximativ 100 de oameni în fiecare zi", spune comisarul adjunct. Nu se ştie însă dacă toate descoperirile aduse acestora erau într-adevăr aur.
Descoperirile individuale ar varia de la cantităţi în valoare de câteva sute de şilingi kenyeni până la un caz în care aurul găsit ar fi valorat aproximativ 78.000 de şilingi, adică în jur de 600 de dolari.
Vecinii din Uganda au venit până în Cheporor pentru a-şi încerca norocul
Comitatul West Pokot se învecinează cu Uganda, iar comunităţile de pe ambele părţi ale frontierei au de multă vreme legături sociale şi de familie.
Mugisha Godfrey, miner artizanal din Busia, estul Ugandei, a plecat spre Cheporor după ce a aflat despre descoperire de la un prieten.
Drumul până în sat l-a costat aproximativ 100.000 de şilingi ugandezi, echivalentul a 27 de dolari.
Condiţiile de trai găsite aici sunt însă departe de a fi uşoare.
"Dormim sub copaci, iar când se face dimineaţă continuăm să muncim. Uneori lucrăm atât ziua, cât şi noaptea", a declarat Godfrey pentru BBC.
Până acum, nu a găsit nimic. Cu toate acestea, spune că nu este descurajat.
"Nu ne putem întoarce până nu găsim ceva. Numai după ce găsim ceea ce ne trebuie ne putem întoarce acasă", spune el.
Peste 200 de afaceri au apărut în jurul zonei miniere
Pentru alţii, goana după aur a creat oportunităţi fără să fie nevoie să pună mâna pe lopată.
Potrivit autorităţilor locale, peste 200 de afaceri au apărut în jurul sitului, unde sunt vândute alimente, apă şi alte produse de strictă necesitate noii populaţii a satului.
Irene Ameja a venit din comitatul Baringo, aflat în apropiere, pentru a profita de numărul mare de oameni. Ea vinde apă îmbuteliată, băuturi răcoritoare, pâine, lapte şi alte produse alimentare.
"Sper ca, atunci când voi pleca, să fi câştigat suficienţi bani pentru a-mi continua afacerea şi pentru a o extinde", spune femeia.
Creşterea rapidă a aşezării improvizate a scos însă la iveală lipsa serviciilor de bază din zonă.
"Aceasta este o pădure şi suntem în mijlocul munţilor", spune Irene. "Nu avem apă curată nici pentru băut, nici măcar pentru a ne spăla."
Pentru femei, adaugă ea, problemele devin şi mai mari după lăsarea întunericului.
"Trebuie să găseşti un loc sigur în care să stai, pentru că majoritatea oamenilor care dorm aici sunt bărbaţi."
Autorităţile, în alertă din cauza lipsei apei şi a riscurilor pentru femei şi copii
Oficialii locali recunosc că afluxul de oameni a pus o presiune uriaşă asupra unei zone cu infrastructură redusă, fără apă curentă şi cu instalaţii sanitare limitate.
Autorităţile sanitare au trimis echipe care să monitorizeze condiţiile şi să contribuie la prevenirea izbucnirii unor epidemii.
Au fost intensificate şi patrulele de securitate, pe fondul îngrijorărilor privind violenţa sexuală şi vulnerabilitatea femeilor şi fetelor aflate în zonă.
Oficialii se tem, de asemenea, că minorii ar putea fi atraşi în activităţile miniere, în condiţiile în care şcolile urmează să se redeschidă în septembrie.
Sunt pregătite măsuri pentru a-i descuraja pe tineri să rămână la exploatarea improvizată după începerea noului an şcolar.
Cât aur se află, de fapt, sub pământ rămâne o necunoscută
Cei care nu au renunţat la căutări încep să sape la adâncimi tot mai mari.
Mai multe camioane încărcate cu material excavat au fost deja trimise în oraşul Ortum, aflat în apropiere, pentru procesare, iar autorităţile aşteaptă rezultatele.
Până atunci, dimensiunea zăcământului şi viabilitatea comercială a unei eventuale exploatări miniere rămân incerte.
Pentru Manasse Lomachar, soluţia nu este oprirea căutărilor, ci organizarea lor mai bună.
El îşi doreşte ca guvernul să îi ajute pe minerii locali să găsească metode mai sigure şi mai eficiente de identificare şi extragere a aurului.
"Am cere guvernului să ne ajute cu lucruri precum detectoarele de metale, care ne-ar putea ajuta să aflăm dacă aici există şi alte minerale, astfel încât comunitatea noastră să se poată dezvolta", spune bărbatul.
Lomachar arată spre locuinţele din apropiere ca dovadă a sărăciei din regiune.
"Dacă vă uitaţi în jur, aproape că nu există case cu acoperişuri din tablă; cele mai multe sunt doar case acoperite cu paie."
