La 27 de ani, Silvia a părăsit oraşul pentru a paria pe un vis. Şi-a investit toate economiile, dar merită
A avut un vis şi a avut curajul să şi-l urmeze. La 27 de ani, Silvia a părăsit oraşul şi a decis să se mute într-un loc izolat, la munte. Nu regretă nicio clipă decizia luată.
Tânăra şi-a cumpărat o casă retrasă în Munţi Apenini, Modena, Italia şi a decis să o transforme într-o fermă. Şi-a investit toate economiile pentru asta.
În prezent, Silvia își împarte timpul între două vieți: una la munte, unde în fiecare zi repară, plantează ceva sau învață ceva nou; și una în tranzit, în timp ce finalizează lucrările. Italianca recunoaşte că în ea este adânc înrădăcinată ideea de libertate legată de natură. Proiectul ei se bazează tocmai pe această alegere de stil de viață, care cu siguranță necesită sacrificiu și muncă asiduă, dar reușește și să creeze un puternic sentiment de apartenență: față de loc, față de natură și față de comunitatea montană.
Şi-a urmat visul
„Am crescut la o fermă mică; bunicii mei aveau vaci de lapte, așa că până la 18 ani, viața mea a fost mereu legată de mediul rural. Apoi am studiat dreptul, dar mi-am dat seama repede că nu era calea mea: sunt o persoană care are nevoie să muncească și să fie în aer liber, în contact cu natura. Am muncit și am economisit mereu, până când, la 27 de ani, am decis să folosesc asta pentru a-mi transforma visul în realitate. Cu multe economii și un vis măreț. Banii pentru casă, în jur de 20.000 de euro, sunt economiile mele de-o viață. (…) Nu am fost niciodată o persoană care cheltuie mult; știam că într-o zi îi voi folosi pentru ceva important. Tatăl meu, care este incredibil de priceput, și cu mine facem aproape toate renovările. Evident, instalațiile electrice și sanitare necesită profesioniști, dar de restul ne ocupăm singuri”, a declarat tânăra pentru Fan Page.
“Găsirea unei case a fost cu siguranță cea mai grea parte. Căutam ceva accesibil, dar nu complet dărăpănat, și mi-a luat un an și jumătate să-l găsesc. Piața imobiliară italiană nu este ușoară pentru cei care vor să o ia de la capăt la munte, dar când am văzut La Coccia, am știut că este locul potrivit. Este izolată și perfectă pentru ceea ce aveam în minte. Coccia înseamnă cochilie, ca melcul, și mi-a plăcut simbolul unui refugiu, al unui loc care protejează. Am decis să păstrez același nume pentru că surprinde însăși ideea de acasă“, a mai spus Silvia.
Izolată, dar liberă şi fericită
Deşi trăieşte izolată. Fata spune că se simte mult mai în siguranţă la munte decât la oraş. „Comunitățile montane sunt mici, dar foarte prezente. Și dacă ne uităm la statistici, majoritatea problemelor de siguranță pentru femei apar în orașe sau, așa cum arată din păcate multe știri, în interiorul casei. Aici sunt calmă, desigur; iau măsuri de precauție și nu dau prea multe informații despre locația exactă, dar nu trăiesc cu frică. Și chiar și când vine vorba de urgențe, sunt calmă pentru că știu că există diverse servicii medicale disponibile pentru cei care locuiesc izolați la munte, cum ar fi elicopterele (salvare aeriană). Apoi văd că persoanele în vârstă care locuiesc în apropiere sunt calme, așa că nici eu nu mă îngrijorez”.
Italianca intenţionează să se mute la sfârşitul iernii şi să înceapă lucrul pentru ferma visurilor sale. „Ideea este să cultivăm legume și fructe, cu o parte din procesare la fața locului, cum ar fi gemuri, conserve și produse simple, naturale. Vom avea, de asemenea, găini și câteva capre sau oi, în principal pentru întreținerea vegetației, mai degrabă decât pentru fabricarea brânzeturilor, care este încă la început. Am un plan pe trei ani: în fiecare an aș vrea să adaug ceva nou. Mi-ar plăcea să promovez rețete străvechi folosind plante sălbatice și, de asemenea, să înființez o fermă educațională, colaborând cu școlile pentru a-i învăța pe copii valoarea naturii”, a mai spus Silvia.
Înapoi la Homepage
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
