Video Campania "Dragostea poartă pantofii roșii", în mijlocul româncelor din Italia: "Nu aștepta să fie mai rău"
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Sunt peste un milion de români în Italia, cea mai mare comunitate din afara granițelor țării. Aseară, zeci de femei au rupt tăcerea și au vorbit despre ce se întâmplă în casele în care domnesc frica și violența. Campania "Dragostea poartă pantofii roșii", inițiată de Alessandra Stoicescu și proiectul SHERO, a ajuns în capitala Italiei. Mai întâi pe Terrazza del Pincio, într-un flashmob, apoi la Ambasada României din Roma.
Sus, pe Pincio, acolo de unde Roma se vede toată dintr-o singură privire și unde oamenii vin să fotografieze apusul, zeci de românce au venit îmbrăcate în alb, încălțate cu pantofi roșii.
Seara, la Ambasada României, aceleași femei se așezau pe scaune. Se recunoșteau de pe Pincio și își făceau semn cu mâna.
Maria Leoreanu a ajuns la Roma cu doi copii mici și cu ceva ce rar încape în statistici: vinovăția pusă pe umerii ei de socri, de cumnați, de vecini, de neamuri.
"Mă recunosc. În fața violenței psihologice din partea rudelor, din partea prietenilor, din partea vecinilor, cea mai bună răzbunare este succesul. Plecată cu doi copii mici, singură, și succesul și cariera pe care mi le-am creat la Roma" spune Maria Leoreanu.
Ambasada nu a fost aleasă întâmplător.
"Îmi doresc ca din ce în ce mai multe astfel de evenimente să există în comunitatea românească din Italia, ca femeile care într-adevăr au probleme și se confruntă cu situațiile acestea de violență de gen, să știe că nu sunt singure, să știe că pot apela la autorități, iar ambasada și consulatele românești din Italia le sunt și le vor fi mereu aproape" spune Gabriela Dancău, ambasadoarea României la Roma.
Sute de mii de femei și-au construit în Italia cariere, familii, o viață liniștită. Pentru unele, însă, "acasă" a însemnat, ani la rând, locul cel mai periculos din lume.
"Importanța asta de a alege vine, așa cum am pus în rândurile mele, din libertate peste care trebuie să putem să punem hăinuța aceea de curaj. Și dacă punem și hăinuța aceea de curaj peste libertate, atunci suntem cu adevărat libere" spune Oana Ilaș.
Dreptul de a rămâne. Dreptul de a pleca. Dreptul de a o lua de la capăt. Trei libertăți care par de la sine înțelese până în ziua în care cineva ți le ia, una câte una, atât de încet încât nici nu observi când ai rămas fără ele.
"Eu am fost în pericol de moarte, din păcate. Am avut într-adevăr multe amenințări de moarte și... am trecut peste. Am reușit singură" spune Carmen Vârărea, medic stomatolog.
Într-un singur an, Cristina a făcut ce nu reușise în douăzeci. Semnul după care ne putem ghida toți, spune ea, nu e vânătaia. E frica.
"Cel mai dureros că violența a fost executată în fața copiilor mei. Asta a fost cea mai mare. Eu am încercat să mă ascund, de multe ori mă ascundeam, că băiatul era mai mare și nu era acasă, dar fetița, fiind mai mică, era prezentă acestor evenimente" mărturisește Cristina Leuca.
Carmen Prejmerian a venit la Roma din Germania. Lucrează de zece ani cu victime ale violenței domestice. Ea a articulat cel mai incomod adevăr al serii: violența nu era ceva nou.
"Violența a existat și va exista în continuare nu cred că o să scăpăm de această violență însă misiunea noastră este să ajutăm pe cei care ajung în acel punct, în acel prag în care să nu mai reușească singuri să fim acolo lângă ei" spune Carmen Prejmerian, terapeut.
Simona a venit de la Londra purtând pe ea mesajul campaniei. Semnul de la care începe totul, spune ea, e cu mult înaintea primei lovituri și chiar înaintea primei jigniri: e momentul în care înțelegi că nu mai aparții locului în care stai.
"Nu trebuie să așteptăm violența fizică și nici cea verbală. Noi în momentul în care ne dăm seama că nu mai aparținem acelui loc, cred că e momentul în care să facem. Există autorități, există asociații, există comunități de femei care fac exact asta. Nu aștepta să fie mai rău ca să ai dreptul să te plângi" spune Simona.
SheroTalk continuă. Urmează Madrid, București, Chișinău și Bruxelles.
