Video Podul lui Dumnezeu, minune a naturii pe care românii nu ştiu cum să o valorifice

"Ai grijă să nu te mănânce şerpii. Asta da privelişte". Aşa am ajuns, acum şapte ani, în comuna Ponoarele, din Mehedinţi, ca să vedem cu ochii noştri una dintre marile minuni ale lumii. 

Podul lui Dumnezeu este unul dintre cele trei poduri naturale din lume peste care se poate circula cu maşina. Are dimensiuni impresionante. 30 de metri lungime, 22 de metri înălţime şi o deschidere maximă de 9 metri. Ceea ce îl face al doilea, ca mărime, din lume, după cel din Cehia. 

Doar că cehii au făcut din podul lor un magnet pentru oricine le vizitează ţara şi o sursă de venit importantă. La noi ... "Ca să vezi podul din partea de jos trebuie, trebuie să o iei pe un fel de potecă, prin bălării, bineînţeles. N-a mai fost curăţată pe aici iarba cred că de ani de zile". 

Au trecut şapte ani de atunci. 

Podul lui Dumnezeu e tot aşa cum l-am lăsat, în voia lui Dumnezeu. Şi a unor oameni care sunt, se pare, într-o permanentă vacanţă. 

Aflăm, însă, de la muncitorii pe care i-am găsit, absolut întâmplător, în pauză, că ei taie iarbă, dar nu chiar peste tot. La intrarea dinspre pod e proprietate privată şi nu e treaba lor. Dar, cum am apărut noi, s-au apucat de cosit.  

Podul lui Dumnezeu nu e doar o denumire spectaculoasă. E un pod natural, din piatră, asfaltat, pe care trec maşini. Şi e singurul de felul acesta din România. Legenda zice că aici l-ar fi lovit Dumnezeu pe Diavol. Realitatea? Natura a spart în stâncă, iar oamenii trec acum peste un miracol.

Legenda spune că în peşteră locuia Diavolul, iar oamenii locului s-au rugat la Dumnezeu să-i scape de el. Atunci, Dumnezeu ar fi lovit cu palma în tavanul peşterii şi acesta s-ar fi prăbuşit. Diavolul ar fi scăpat şi s-ar fi urcat pe o stâncă ce îi poartă acum numele. Atraşi de legendă şi de frumuseţea locului au fost, de-a lungul anilor, oameni importanţi ai planetei. 

Dumitru Borloveanu, profesor istorie: Cousteau a stat două zile aici, în 1992. Jean Jacques Cousteau, da, da, aici, la peşteră, şi-a pus cortul. Terenul e al meu. A întrebat dacă poate să şadă şi i-am spus că poate cu toată plăcerea 

Românii n-au înţeles că Dumnezeu le-a dat şi le-a băgat şi în traistă. N-au fost curioşi nici măcar să vadă ce e înăuntru. 

Viorel Voichiţoiu: Practic promovarea stă doar în afaceriştii locali, în proprietarii de pensiuni, nicidecum pentru Ministerul Turismului, Consiliul Judeţean, Primărie. Ce să facă mini-turismului când sunt sute, mii de zone în toată ţara? 

Când localnicii au înţeles că, într-adevăr, Ministerul Turismului, care nici nu există, are şi aşa destule pe cap, şi-au pus mintea la contribuţie şi s-au gândit - Cum să îi facem noi pe turişti să se oprească din drumul lor, în Ponoarele? 

Dumitru Borloveanu, profesor istorie: Fotografii de-a lungul timpului făcute, unele alb-negru, mai vechi 

Cum intri în comună, pe stânga, îţi sare în ochi o expoziţie cel puţin bizară. Aflăm că toţi oamenii din aceste afişe au în spate o poveste şi un talent care îi recomandă pentru a fi în aceste afişe. Unul a construit biserica, altul e vestit pentru cârnaţii lui de oaie, altul pentru umor. 

Dumitru Borloveanu, profesor istorie: Maria Lepădătescu, văduvă de vreo 45 de ani, o femei foarte harnică, pricepută în arta cusătorilor, în ţesături, în menţinerea obiceiurilor populare

Tanti Maria face anul acesta 90 de ani. E bucuroasă de oaspeţi şi ne invită în camera ei de odihnă, cu pisici. Ca să depănăm poveşti şi un caier cu lână. A avut o viaţă grea, dar e fericită cu tot ce-a trăit şi cu tot ce are acum. 

Tanti Maria: Omenia e cea dintâi. Poţi să ai saci de bani, dacă ai creierul de nu judecă, nu ai nicio valoare 

Ei, oamenii care trăiesc aproape de Podul lui Dumnezeu văd altfel lucrurile şi viitorul. Important e să fim sănătoşi şi să fie pace în lume, spune tanti Maria. Are Dumnezeu grijă de toate. Cu gândul ăsta plecăm din nou la drum. Ca să descoperim o ţară în vacanţă.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰