4 martie, Sfântul Gherasim de la Iordan. Sărbătoare importantă în calendarul ortodox

Sfântul Gherasim de la Iordan a trăit în secolul al VII-lea. Conform crestinortodox.ro, după ce s-a călugărit, s-a retras în pustiul Tebaidei unde a întemeiat un aşezământ monahal, prezent şi în zilele noastre. 

Atât de mult s-a împărtăşit de viaţa dumnezeiască, încât şi fiarele sălbătice i se supuneau. Din scrierea vieţii sale aflăm că într-o zi, pe când mergea prin pustia Iordanului, a întâlnit un leu fioros care răgea cumplit din cauză că îi intrase în labă un spin. Sfântul Gherasim îi scoate spinul şi, din acel moment, leul nu-l mai părăseşte pe Cuvios, îl urmează pretutindeni, ca un adevărat ucenic.

În acel timp, la mănăstire, Părinţii aveau un catâr cu ajutorul căruia aduceau apă de la Râul Iordan. Cuviosul Gherasim l-a pus pe leu să îl păzească pe catâr. Leul îndeplinea cu bucurie această sarcină. Însă, într-o zi, leul s-a depărtat cam mult de catâr şi a adormit. Câţiva negustori, trecând cu o caravană de cămile pe acolo şi văzând catârul singur, l-au luat şi şi-au continuat drumul.

Cuviosul Gherasim, văzând că lipseşte de la mănăstire catârul şi crezând că leul l-a mâncat, i-a spus acestuia: "lucrul pe care îl făcea catârul îl vei face tu, slujind trebuinţele mănăstirii". Şi leul s-a făcut de îndată ascultător şi căra zi de zi apa de la Iordan pentru mănăstire.

După o vreme, negustorii s-au întors pe acelaşi drum. Şi, pe când treceau Iordanul, s-au întâlnit cu leul care împlinea lucrul catârului. Negustorii, văzând leul, s-au speriat şi au fugit. Leul a luat catârul de frâu şi s-a întors la Sfântul Gherasim şi cu câteva cămile.

Cuviosul Gherasim s-a bucurat de cele petrecute, nu atât pentru că îşi recuperase catârul, ci mai ales pentru faptul că a cunoscut că leul nu a mâncat catârul. Cuviosul Gherasim l-a eliberat pe leu de sarcinile pe care le primise. Cu toate acestea leul, deşi părăsise mănăstirea, venea o dată pe săptămână la Cuviosul Gherasim, plecându-şi capul înaintea lui, ca şi cum i s-ar fi închinat.

După ce Sfântul Gherasim a trecut la cele veşnice, leul s-a dus la mormântul lui şi, răcnind cu putere, a murit.

Conform sursei amintite, în aşezământul monahal de la Ierihon, Sfântul Gherasim a aşezat anumite rânduieli în mănăstire, potrivit cărora cinci zile din săptămână, monahii trebuiau să sadă în chiliile lor şi să împletească cosniţe şi presuri din trestie. În tot acest timp, ei nu trebuiau niciodată să aprindă focul şi să se hrănească doar cu puţină pâine uscată şi curmale. Uşa chiliei trebuia să rămână în permanenţă deschisă, ca oricine ar fi vrut să poată să intre şi să ia orice doreşte. Sâmbătă şi duminică ei trebuiau să se adune în biserica mănăstirii. În aceste zile ei aveau masă de obşte cu puţine legume şi puţin vin spre slava lui Dumnezeu. Fiecare monah aducea la picioarele stareţului lucrul lui săvârşit peste săptămână. Fiecare monah avea o singură haină. Sfântul Gherasim însuşi se conforma acestor rânduieli, fiind un exemplu pentru toţi.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰