Video Adevăr, provocare sau minciună? De ce preferăm uneori să fim mințiți frumos decât să aflăm adevărul

Adevăr, provocare sau minciună? De multe ori, alegem ultima variantă. Spunem că vrem sinceritate de la cei dragi, dar în realitate preferăm uneori o minciună frumoasă, care ne scutește de suferință, ceartă sau chiar de o despărțire. De la "ajung în cinci minute" spus din duș până la infidelitate sau adevăruri spuse pe jumătate, minciunile fac parte din relațiile noastre mai mult decât ne place să recunoaștem. Şi unele dintre ele sunt chiar benefice şi recomandate. Unde este limita dintre minciunile necesare şi cele care ne pot distruge legăturile cu cei dragi, vedem în materialul următor.

Hai să recunoaștem. Fiecare dintre noi îi minte, la un moment dat, pe cei dragi, indiferent că este vorba despre prieteni, familie sau chiar partener.

Uneori sunt minciuni mici, aparent inofensive, dar chiar și așa, dacă suntem prinși, ne pot strica credibilitatea în fața celorlalţi.

"Mai sunt şi minciuni necesare. Toată lumea la practică: mă grăbesc să ajung la facultate, dar nu am maşina la îndemână şi tu de fapt nu ai plecat încă de acasă", spune o femeie.

Și lista poate continua: "Am vrut să plătesc, dar mi-am uitat portofelul acasă", "Ajung în cinci minute", când tu ești încă sub duș, "Nu ți-am răspuns la apel, eram ocupat", când telefonul era chiar în mâna ta.

Sunt minciuni mărunte, pe care le spunem zi de zi și care, aparent, nu au consecințe grave.

Unele dintre ele sunt chiar benefice. David recunoaşte că se foloseşte de minciuni în anumite contexte.

Reporter: Care e ultima minciucă pe care ai folosit-o? 

David: Că nu a ieşit motorul din service când, de fapt, a ieşit.

Reporter: Pe cine ai minţit?

David: Pe un prieten. Am vrut să îi fac o surpriză că a stat 3 luni în serrvice şi îl scot şi vin.

Reporter: Ai fost minţit vreodată? 

David: Da, normal. Cine nu a fost? Tot legat de motor. Nu știam că îl primesc, mi s-a făcut cadou şi eu ştiam că vine altceva, că trebuie să car mobilă şi a venit de fapt motorul acasă.

În schimb, pentru el, minciuna, oricât de mică ar fi, nu-şi are locul în relaţiile de iubire.

"Orice mică minciună, chiar şi inofensivă, poate să pună încrederea la dubiu şi partenerul poate sa pună semne de întrebare", a spus David.

Rareş este de aceeaşi părere. Mai ales că a simţit pe pielea lui cum este să fii minţit de parteneră.

Reporter: Ai fost vreodată minţit şi ai descoperit asta?

Rareş: Da, înşelat. Am fost minţit în sensul că persoana cu care ieşeam s-a dus în club şi am aflat nişte chestii de la un prieten. S-a ascuns, dar in 24 de ore a ieşit totul.

Astfel de minciuni ascund, de multe ori, o realitate dureroasă. Iar cel care minte o face fie pentru a se proteja pe sine, fie pentru a-l proteja pe celălalt.

"Pot să am diferite emoții negative când am de spus un adevăr: vinovăție, rușine. Și atunci protejez pe celălalt că nu îi spun sau mă protejez pe mine? Frica de a nu fi judecat. Acum eu îi spun că sunt bine și nu am nimic. De fapt, îi iau celuilalt dreptul la intimitate, el nu mai are acces la ce simt eu cu adevărat", a explicat Alexandra Urechescu, psiholog la Centrul Sinelui.

"Încrederea se poate recupera, dar dacă se pierde e de 10 ori mai greu. Dacă eşti transparent, e singura modalitate prin care o relaţie poate să mergă long term", e de părere Rareş.

Motivele multor despărțiri au legătură și cu minciunile: fie că vorbim despre infidelitate, bani ascunși sau lucruri importante ascunse de partener. Dar minciuna nu se termină întotdeauna odată cu despărțirea. Atunci când există o miză, ea poate continua chiar și după încheierea relației. Iar uneori se ajunge până acolo încât oamenii aleg să mintă chiar și în fața judecătorilor.

"În momentul în care se doreşte obţinerea unei soluţii în dosarul de divorţ intervine puţin denaturarea adevărului mai ales în ceea ce priveşte copilul. Unele minciuni afectează copilul. Denaturând adevărul, automat intervin conflictele și situaţiile tensionate, iar lucrurile astea se simt în dosar, inclusiv acasă", a declarat Magdalena Ghioca, avocat.

Alții, de teamă să nu se ajungă la despărțire, preferă să fie mințiți frumos. Bianca, de exemplu, crede că pentru multe relaţii, minciuna e un combustibil, de fapt.

Reporter: Adevărul sau o minciună frumoasă? Ce aţi alege?

Femeie: Minciuna este mai convenabilă decât adevărul dureros duce la despărţire. Minciuna poet să prelungească relaţia. Pentru că noi suntem fericiţi cu persoana extraconjugală.

Este un paradox al psihologiei umane.

"Dacă am întreba pe oricine pe stradă cât de importantă este sinceritatea într-o relație, ar spune: "Da, o apreciez, adevărul este important într-o relație, chiar dacă doare, mai bine să știu." Dar, în realitate, alegem să ascundem sau să omitem adevărul. Când spun foarte multe minciuni, trebuie să mă comport și în funcție de ele și, la un moment dat, s-ar putea să fie atât de multe încât eu să nu mai știu cine sunt", a declarat Alexandra Urechescu, psiholog la Centrul Sinelui.

Acest paradox se vede și în statistici: 63% dintre români spun că o comunicare bună în cuplu înseamnă "sinceritate totală", iar pentru 55%, încrederea este ingredientul principal al unei relații de lungă durată. Și totuși, 4 din 10 români recunosc că ascund informații financiare sau cheltuieli față de partener.