Cum ne putem proteja copiii în era digitală. Sfaturile Elei Crăciun, mamă a 3 tineri şi blogger de parenting

Reporter: Ela, tu ești mama trei copii, așa cum spuneam mai devreme, și ai trecut practic și treci încă prin toate etapele adolescenței. Privind în urmă, ce a funcționat și ce nu a funcționat atunci când vorbim despre relația copiilor cu telefonul?

Invitat: Păi haideți să o spunem pe cea dreaptă. Prima și prima oară funcționează ca cei mici să-și vadă părinții făcând ceea ce ei le cer. Puterea exemplului. Nu putem ca noi să cerem copiilor, nu sta pe telefon, tu nu ai voie, în timp ce eu scrollez sau butonez telefonul. Ăsta este primul pas, primul pas care trebuie îndeplinit. În momentul în care copilul mă vede pe mine seara citind o carte sau jucându-mă un joc chiar și cu el, o să vezi că nu mai intervine această nevoie de a sta tot timpul pe telefon. 

Reporter: Deci asta ar fi prima regulă. Apoi, regulile clare, stabilite. 

Invitat: Noi avem, de exemplu chiar și la Alessia, deși are 14 ani și jumătate, încă parenting control. În momentul în care a făcut 14 ani, a făcut o mini revoluție și a zis eu nu mai vreau parenting control, eu am dreptul să apăs acolo pe un buton și să spun că nu mai vreau parenting control. 

Reporter: Și ce ai făcut atunci? 

Invitat: Telefonul este al nostru, noi ți l-am dat, regulile sunt ale noastre. Cumva am instaurat această regulă în casă. Avem telefonul cu niște condiții. Alessia este mai mare, ea trebuie să citească 20 de minute pe zi. Am fost în vacanță, acum o lună, în Grecia. N-a avut nicio carte, dar am cumpărat de la magazinul din resort 5 cărți. Erau subțirele, i-au și plăcut foarte mult. 5 cărți și atunci avea telefonul în funcție de cât citea. 

Reporter: Avea acces la telefon mai mult timp. 

Invitat: Exact, putea să vorbească cu colegii, putea să stea chiar și pe Instagram.

Reporter: Deși am văzut foarte mult, o chestie foarte interesantă, copiii de vârsta lor, adolescenții, nu stau pe Instagram ca să scrolleze. Ei vorbesc, fac tot felul de grupuri, se văd. E o chestie pe care nu o știam foarte mult. Și îmi spuneai înainte să intrăm în direct și de o închisoare a telefonului.

Invitat: O închisoare a telefonului, atât de rău îmi pare că am lăsat-o acasă. Mi-ar fi plăcut să o aduc. Este o casetuță pe care poți seta un timer, ai închis caseta și până mâine, nu știu, 8 ore, de exemplu, tu nu ai acces la telefon. Bineînțeles, dacă nu o spargi. Și să știi că foarte bine funcționează pentru mine și pentru soțul meu lucrul acesta, pentru că și noi putem spune că suntem dependenți de telefoane. Și cumva, parcă nu-ți vine, dacă e telefonul, te lași prins acolo în cap, ca la notificări, filmulețe și stai și te uiți la timp. A trecut o oră. Și spuneam și cu Nicola să avem aceeași regulă. El are voie 30 de minute pe zi, pe telefon. Dacă vrea timp suplimentar, trebuie să face matematică mentală, trebuie să lucreze fișa pe care o primește de la cursuri. Merge la box, primește timp suplimentar. Trebuie să găsești o relație de echilibru. Iar pentru noi, adulții, îți spun ce folosește. Nu detoxul, adică două zile nu pun mâna pe telefon. Deja suntem atât de obișnuiți cu telefonul încât nu poți să-l mai lași din mână. Însă funcționează, cel puțin pentru mine, și mai am câteva prietene cărora le-am povestit despre această tehnică și au spus că le place foarte mult. Regula 10-10-10. Stai 10 minute pe zi făcând ceva pentru tine. Citești, înveți ceva nou, fără telefon. 10 secunde în momentul în care vreau să pun mâna pe telefon, respir și zic ok, am nevoie cu adevărat acum de telefon, sau sunt doar curioasă dacă a mai apărut un reel nou, dacă am un mesaj pe WhatsApp. Și alegi să faci altceva. Și alegi în acele 10 secunde în care tu respiri, ești conștient cumva de ce pun eu mâna pe telefon. Și iar 10 minute pe zi, timp în care nu fac nimic, în momentul acela, gândurile ții se liniștesc, deci nu ascult muzică, nu meditație, nu nimic, am închis telefonul în altă cameră. În momentul acela, să vezi cum se liniștește mintea și începe să curgă. Eu mă simt mult mai creativă în cele 10 minute.

Reporter: Aș vrea să le spui telespectatorilor noștri, părinților, care au cam pierdut lupta cu telefonul, ce ar putea să facă dincolo de regulile astea pe care tu le-ai spus, un sfat pe final, important. 

Invitat: Să înceapă prima oară cu ei. Și în momentul în care ei vor fi văzuți în casă făcând altceva, atunci și copiii vor lua puterea exemplului. Se vor lua după părinți. Haide să mergem 10 minute afară, facem niște pași. Uite, lucrul ăsta funcționa cu Nicolas. Într-o perioadă l-am luat cu mine să facem pași. Și el avea telefonul în mână și număra pașii pe care îi făcea. Am făcut 2000 de pași. Bine, hai să mai facem încă 1000. Da, cu alte activități l-ai dus în altă zonă. Uite, 10 minute. Asta să facem, să nu ne propunem de mâine, nu mai iau telefonul, că nu se va putea. Puțin câte puțin, pas cu pas. 

Așadar, regulile contează și comunicarea cu copiii astfel încât să se desprindă măcar puțin de telefon. Evident, și activitățile împreună.