L-a condamnat pe viaţă, cu forcepsul

 20 de minute nu a respirat. A rămas cu retard major, cu mâinile şi picioarele paralizate. Lipsa a două mii de euro îi împiedică pe părinţi să-i ofere copilului o şansă de recuperare, printr-o intervenţie chirurgicală la Chişinău. Părinţii se roagă ca Dumnezeu să le trimită ajutor, prin oameni.

Nu poate prinde cu mâinile, jucăriile. Doar le atinge. E prizonier într-un corp care îi oferă puţine bucurii, atât de accesibile unui copil sănătos. La şase ani, doar zâmbetul i-a mai rămas lui Edi. Şi dragostea părinţilor săi.

Nu stă în fund. Nu mănâncă singur. Nu-şi poate susţine capul. Nu poate face, nici măcar un pas. Rosteşte doar două cuvinte - mama şi tata, definindu-i pe cei care îi ştiu cel mai bine, suferinţa.

Vezi și

Ionela şi Claudiu au trecut prin multe. Bucuria de-a deveni părinţi a fost umbrită de durerea de a-şi vedea singurul copil chinuit. Un medic din Chişinău le-a dat părinţilor o speranţă. Îi aşteaptă cu Edi la operaţie, la mijlocul lunii mai.

Pentru părinţii lui Edi fiecare zi e o luptă pentru supravieţuire. Tatăl copilului şi-a pierdut serviciul şi a muncit câteva luni în străinătate, dar nu şi-a primit nici acolo banii. Iar băiatul are nevoie de supraveghere permanentă. Şi de tratament de recuperare.

Sunt lacrimi amare, de mamă. Părinţii speră ca băiatul lor să primească o şansă. Singura care i s-a dat în cei şase ani, de când e pe lume.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰