Marturiile victimelor accidentului din Muntenegru

Cate fractiuni de secunda si cate grame de noroc au despartit-o de moarte. Am reintalnit-o azi, la spitalul Bagdasar Arseni din Capitala. Se simte bine, maine va pleca acasa. Nu stie cui sa-i multumesca mai intai: cerului, sortii, medicilor sau vietii. Vecina ei de salon este doamna Gheorghita Nitu. Si pe ea ati cunoscut-o prima data la Podgorita. "Nu stiu decat ca am vazut cand s-a izbit autocarul de pod. Am auzit scarsinitura. A fost un moment de pauza. Am simtit ca m-am lovit de ceva cu spatele si nu mai stiu nimic. Pana mi-am revenit , eram intr-un boschet".

O aterizare in decor, care insa i-a salvat viata. Vedea in jurul ei oameni atarnati in copaci. Striviti de stanci. Imobilizati. Tipete de ajutor. Sunt doar cateva dintre flashurile pe care Gheorghita Nitu le-a retrait in ultimele zile. "Panta era foartet abrupta si fiecare a ramas agatat unde s-a nimerit. Am fost exact langa pod proiectati. Erau toti cazuti. Cum am iesit nu stiu. Ma uitam la fiecare, incercam sa imi dau seama ce s-a intamplat".

Aceste imagini au fost filmate la scurt timp dupa tragedie. Un barbat zace fara suflare intr-un copac. Altul s-a prabusit cu capul in jos. Salvatorii ii aseaza pe targi si-i cara pe brate pana sus. Gheorghita isi aminteste ca au strigat ajutor in toate limbile pamantului. A deschis ochii si si-a vazut ingerii. Salvatori veniti de nicaieri. "Extraordinari au fost. Cunoscuti, necunoscuti, in 15 minute s-au facut lant de oameni care taiau cu drujbe ca sa ne salveze".

Prin aceleasi trairi a trecut si Mihaela Niculescu. A vorbit pentru prima data cu Mihai Gadea la scurt timp dupa accident. Acum zambeste si ii multumeste lui Dumnezeu ca a scapat cu viata.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰