Papaiani, despre copilărie şi actorie: “Copilăria mea s-a rezumat la viaţa la curte, la casa fără duşumea şi cu pământ”
Marele actor Sebastian Papaiani a murit, marţi dimineaţă, la vârsta de 80 de ani.
Marele actor Sebastian Papaiani a murit, marţi dimineaţă, la vârsta de 80 de ani.
Într-un interviu emoţionant acordat pentru taifasuri.ro, regratatul actor şi-a adus aminte cu nostalgie de anii copilăriei şi de actorie.
“Copilăria mea s-a rezumat la viaţa la curte, la casa fără duşumea şi cu pământ, la jocurile de mahala şi la colecţiile de timbre. Iubeam foarte mult circurile. Îi ţin minte şi acum pe toţi circarii care veneau la Piteşti şi care mi-au înfrumuseţat copilăria. Aş putea să spun că atunci a fost un început, o dorinţă către actorie, dar nu ştiam cum să o percep. Eram în clasa a IV-a când am mers prima oară într-o excursie cu şcoala. Fiindcă tatăl meu era bandit (patron), nu aveam voie să plec nicăieri. O mătuşă care era profesoară de educaţie fizică la una dintre şcolile din oraş a organizat o tabără în care a reuşit să mă «infiltreze» şi pe mine. Tot atunci s-au dat nişte teste să vadă cine poate juca într-o piesă de teatru. Am trecut cu brio şi am obţinut rolul unui... bandit, cum era şi firesc. Atunci am jucat prima dată, iar a doua oară mai târziu, în liceu, la «I.C. Brătianu». Acolo am avut un profesor de Limba şi Literatura Română care era fost director al Teatrului din Iaşi. El ne-a «infectat» cu microbul actoriei. Am tot jucat în piese şi, fără să vreau, mi-am ales drumul.
Sunt un profesionist, un meseriaş, nu pot să spun că am fost predestinat să fac acest lucru. Cum nu pot să spun nici că sunt un geniu… nici măcar Penicilina nu am descoperit-o! Am ajuns actor din întâmplare!”
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰